O'Maley
Membru
 Din: bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 55
|
|
pai sa mai incercam, spectatorilor 
Gesturi simple
de George Drumaru
(fragmente)
Se spune că, în sfârşit, după câteva mii de ani de neîmpăcare şi mai multe decenii de negocieri, mai marii tuturor religiilor, bisericilor, sectelor şi curentelor spirituale s-au întrunit, pe un fel de stadion imens, pentru a discuta cele mai aprinse probleme de teologie.
ÃŽntreaga adunare, de câteva zeci de mii de oameni, avea ceva grandios, şi pentru reuşita ei, o armată de bărbaţi destoinici şi de femei zâmbitoare şi harnice, lucrau ne-încetat, din zori până noaptea târziu.
Unul dintre invitaţi vorbi:
– Stăpânul meu este superb. Este cel veşnic, dar cel ce se încarnează mereu. Este frumuseţea, puterea şi graţia însăşi. Chiar numai picioarele Lui ca de lotus sunt mai frumoase decât tot ce o minte omenească îşi poate închipui. Nimic nu e mai blând, dar nici mai crunt decât El. Când păşeşte, se cutremură cerul şi pământul. Când vorbeşte, se spun Vedele, Biblia, Coranul şi Avesta. El este întregul adevăr şi-n afară de El nimic nu mai e.
Altul îi răspunse:
– Dumnezeul meu este creatorul întregului Univers şi creatorul tuturor zeilor, dar, în acelaşi timp, dincolo de întregul univers şi chiar dincolo de El însuşi. Este Fiinţa pură fără strop de impuritate, este înaintea începutului şi după sfârşit, şi mai mult decât orice se poate numi ori gândi. El este dincolo de dincolo de dincolo dar, totodată, cel dincoace de dincoace. Singurul şi Unicul, Absolut-fără-al-doilea.
Al treilea ridică crucea:
– Dumnezeul meu este Unul Dumnezeul cel dintotdeauna ce s-a arătat lui Moise pe muntele Sinai şi care şi-a trimis Unicul Fiu, să ne răscumpere nouă, păcătoşilor, toate păcatele prin iubire, pătimire şi răstignire. Iar mai apoi, înviind, ne-a deschis nouă calea mântuirii. Şi este mai mult decât unul, este Unul-în-Trei, Unul Deplin, incomensurabil şi de nepătruns, dar iubitor până la sacrificiu de sine.
Mai vorbiră şi al patrulea şi al cincilea şi al şaselea, şi tot aşa, până când se lăsă noaptea şi plecară, urmând să se reîntâlnească a doua zi în zori.
Vântul răspândea în toate părţile miresme de tămâie, santal, trandafir, ylong şi alte câte şi mai câte dintre aro-mele arse.
Una dintre bucătăresele ce pregătiseră cele trebuincioase întrunirii se întoarse acasă şi, în timp ce-şi adormea copilul, îi spunea:
– Odorul meu, toţi oamenii aceia înţelepţi au vorbit atât de frumos despre dumnezeul lor. Iar eu nu sunt nici măcar în stare să ştiu ce dumnezeu am.
Nu ştiu decât că Te iubesc din tot sufletul, că Te alint şi dezmierd, Tu, sufletul meu, Tu, lumina mea, şi că mi-aş da şi viaţa pentru Tine.
Nani, nani.
Dormi, bucuria mea, odihneşte-Te, să fii mâine vesel şi, iar şi iar, fericit.
***
Există o poveste veche:
Ultimul apărător al cetăţii asediate se înfăţişă în acea noapte regelui, plin de sânge năclăit şi de noroi, cu ochii strălucind de oboseala neostenirii, şi spuse, cu un ton aproape neutru:
– Mărite rege, toţi ceilalţi luptători au fost răpuşi, luptând până la ultima suflare, fără să dea un pas înapoi. ÃŽn cetate nu au mai rămas decât copiii cei mai mici şi câteva femei bătrâne. Toţi ceilalţi au murit. Nu mai avem merinde, nu mai avem proiectile, nu mai avem apă, nu mai e cine să întindă arcurile şi să ridice săbiile cele grele. Ce să facem?
– Voi veni să lupt alături de tine, aşa cum am luptat alături de toţi ceilalţi.
– Dar nu mai avem nici o şansă, mărite. Cetatea e ca şi pierdută. Poate mai rezistăm o zi, două, o săptămână, de nu murim între timp.
– Cetatea aceasta-i pierdută poate, cum spui. Priveşte însă o clipă în sus.
Războinicul privi şi văzu o cetate splendidă, înfloritoare, plină de viaţă, proiectată pe cerul senin al nopţii.
– Vezi, îi spuse regele, porţile ei sunt aproape deschise. Nu mai trebuie decât puţin ca să se deschidă complet. La porţile ei aşteaptă toţi cei care au murit eroic în această luptă, dar nu pot să le deschidă. Numai noi le mai putem deschide. Dacă noi ne-am preda, ei ar rămâne veşnic pe dinafară, victime ale foamei şi oropsirii nesfârşite.
Vom lupta.
Atunci, cerul începu să vuiască şi o furtună cumplită se iscă, înecând corturile asediatorilor. Dar războinicul nu auzi decât uralele de învingători ale celor ce ocupară cetatea celestă.
Spuse:
…Sunt momente, să le zicem eroice, din viaţa unui om,
când nu mai are cum să fugă de el însuşi,
când nu mai are cum să se ascundă,
când nu mai are cum să se mintă,
când se înfruntă făţiş şi total cu propria condiţie.
Indiferent ce riscă în astfel de momente, conştiinţa este obligată să opteze fie pentru o necondiţionată afirmare de sine, ce o trimite direct în intimitatea veşniciei, fie pentru o negare de sine pe care o percepe ca pe o laşitate–uşor de justificat, mai apoi, prin contingenţe conjuncturale–ce apare ca o adevărată moarte a spiritului.
Alături de celelalte virtuţi ale înţelepciunii, curajul* este absolut necesar pentru a putea privi cu seninătate în ochii propriului suflet şi pentru a ne putea înfăţişa în faţa Dumnezeului propriu, cu speranţa ca amarnicele lacrimi ale păcatelor şi insuficienţelor noastre să fie luate în seamă…
***
…Eram destul de tânăr, pe atunci, şi am văzut o femeie foarte frumoasă, dar tristă, ce căuta miresme, într-un bazar. Vânzători de miresme erau mulţi pe vremea aceea şi bazaruri aşişderea. Iar de gură-cască, aşa cum eram eu, lumea a fost întotdeauna plină şi va fi şi de acum încolo. Am urmărit-o îndelung şi pasionat.
Era atât de atentă la ce mirosea, hotăra atât de repede ce vrea, ce e de calitate sau nu, că negustorii erau uimiţi şi, care mai de care, se căutau în sticluţele cele mai ascunse, spre a-i oferi senzaţii noi şi mirosuri nemaipomenite. Unele le accepta suveran, pe altele le dădea la o parte, unele le trecea cu un cuvânt slujitoarelor (am prins tot felul de şoapte, de exemplu: „refugiu suav, baie caldă, după o zi de tevaturăâ€Â?
sau „dimineaţa devreme, primăvara, la topirea zăpezilorâ€Â?
sau „melancolică, visătoare, canarul îşi schimbă penele şi ofteazăâ€Â?
sau „azi vreau să fiu puternică şi misterioasă, fără condiţiiâ€Â?
sau „mă asaltează gânduri de tot felul, dar nici o clipă nu se vede indecizia, ci doar preocupareaâ€Â?
sau „strălucire, splendoare mă bucur de toate, uit, dar nu sunt de atinsâ€Â?).
Altele îi iscau întrebări şi păreri (mosc înainte sau după rut?; ...bergamote de toamnă ...de unde?–mai bine o insulă decât un continent!...; nu cred că ambra poate fi amestecată cu scrofularia, e prea de tot; ...mereu şi mereu fructe, vinzi parfumuri sau eşti tarabagiu de citrice?). Altele o puneau, evident, pe gânduri („ochi strălucitori, bine legat, puţin tâmp“ sau „multă tandreţe, poet, fără vigoareâ€Â? sau „sălbatic şi indiferent, o singură noapteâ€Â? sau „linişte, suavitate, înţelepciune, de ascultat...â€Â?).
Odată, s-a întors spre slujnica ce o însoţea şi i-a spus – după cât am auzit eu – clar: „Vreau să simt toate mirosurile, să-mi imaginez toate ipostazele şi toate lumile posibile, pentru ca nimic să nu-mi fie necunoscut când îmi va fi dat să-l cunosc. ÃŽn fiecare miros îl simt aproape şi din toate încerc să-l alcătuiesc. Dar nimic nu i este pe măsurăâ€Â?.
Trecea discret pe lângă hanuri şi nu se sfia să adulmece miresmele de pe la bucătării, ba chiar şi mirosul grajdurilor care, uneori, păreau să o incite nespus.
M-am parfumat în fel şi chip, m-am ţinut când mai aproape, când mai departe de ea, doar-doar m-o lua în seamă. Am făcut măscări şi acte de vitejie – în acel spaţiu ridicul al bazarurilor – dar, mereu, toate se sfârşeau înainte ca ea să treacă. Fără folos. Nu doar eu, dar parcă întreaga tagmă a bărbaţilor îi părea complet străină.
ÃŽn ziua în care am cunoscut-o, eram amarnic de murdar, obosit, încercănat şi complet lipsit de chef, după o perioadă de ostenire fără rost, pentru te miri ce afaceri ce nu mi-au ieşit defel. M-am dus prin bazar din obicei şi nu eram deloc pregătit pentru ea. Eram obosit şi furios. M- am apropiat de ea şi, cuprins de un curaj nebun, aproape disperat, aparent fără să-mi pese prea mult, i-am spus, brutal în vorbe, dar moale în intonaţie, în timp ce se uita la nişte mătăsuri: Miroase-mă.
În gândul meu îi spuneam mult mai multe, dar tot ce gândisem era concentrat în acel îndemn brutal
Miroase-mă.
Priveşte-mă în ochi şi miroase-mă.
Sunt obosit, înverşunat, flămând. ÃŽnţelept, tandru, stăpânit. ÃŽnnebunit de mirosul şi adierea ta. Ca un lup flămând. Fără grabă, fără spaime. Doar flămând şi adulmecând vânt. Tu eşti vântul meu. Dar acum nu eu, ci tu …adulmecă.
Şi-a lungit gâtul înspre mine, nările i s-au dilatat, ochii i s-au oprit în ochii mei. S-a oprit şi o dată cu ea s-a oprit şi timpul meu.
Am simţit că totul se lumină în mine.
Am fost fericit cum nici măcar nu mi-am imaginat vreo-dată fericirea. Cu fiecare celulă, cu fiecare clipă, cu fiecare atom.
Nu ştiu dacă tot ce spun acum e doar visul meu sau s-a întâmplat aievea. Am căutat mai apoi, ani şi ani, măcar frânturi din ştiinţa ei despre mirosuri şi cred că am dobândit ceva cunoştinţe (unii, chiar mă consideră expert)- în acele esenţialităţi de care eu nu m-am putut vindeca. De la o vreme, chiar este o ştiinţă lucrativă, de pe urma căreia am reuşit să-mi asigur o bunăstare la care visările mele de vagabond nici nu sperau. Meseria mea de acum e să miros, să evaluez şi să decid ori măcar să îndrum ce şi cum în legătură cu mirosuri ce se lansează pe o piaţă mondială cu cifre incredibile, din care trăiesc legiuni absolut insensibile la ideea de miros, dar dependente de mirosul banilor. Acum, sunt ceea ce se cheamă „un nasâ€Â? şi sunt plătit regeşte de multe case de renume. De fiecare dată, însă, când miros ceva, încerc să-mi amintesc de mirosul ei. Nu avea nimic din mirosurile pe care acum le cunosc şi nici–deşi am încercat–nu poate fi reconstituit din mirosuri parţiale. Patetic vorbind, era mirosul fericirii mele.
Am mai fost fericit? Desigur, de multe ori. Viaţa mea nu a fost una neîmplinită.
Mintea îmi spune „sigur, ai toate motivele să fii fericitâ€Â?, dar eu ştiu bine că am fost fericit doar atunci când am mirosit şi am fost mirosit la modul cel mai elementar cu putinţă.
Ca şi cum, prin miros, m-ar fi întrebat „Tu eşti?“ şi aş fi răspuns „Da, Tu eşti!“.
***
Nimic nu mă poate opri.
Nimic.
Nici durerea
Nici plăcerea
Nici voinţa
Nici nevoinţa
Nimic.
Sunt cel supus vrerii
Sunt nepătruns
Doar visul m-a prins
şi m-a ajuns.
Sunt ultima frunză hrănită din seva Sinelui
ce-a străbătut durerea
Nimic nu va fi să mă întoarcă.
Şi de va fi vrerea
celui vroind m-oi supune
la marginea Numelui Nume
şi încă,
acolo,
nimic nu mă poate opri.
Sunt doar o petală
în rostul
pământului
de-a rodi.
***
ÃŽntr-o zi, ÃŽmpãratul Şobolanilor s-a dus la Dumnezeu şi i-a spus:
– Ce nedrept eşti cu noi, Doamne. Noi facem numai bine pe lumea asta: curăţim gunoaiele, nu lăsăm cadavrele să putrezească, trăim în locurile cele mai neprielnice şi le asanăm, pregătim ogoarele pentru noua recoltă. Facem mult bine, dar toţi ne urăsc şi ne vânează fără milă.
Dumnezeul cel milostiv cu toate făpturile sale, îi răspunse:
– Poate ai dreptate. Ai trei zile pentru visat. Visează lumea cum o doriţi şi, prin puterea graţiei mele, ea va deveni realitate pentru alte trei zile.
Se întruniră mai marii şobolanilor şi fiecare îşi aduse contribuţia la visul lor colectiv. Mormane de gunoaie invadând oraşele, oraşe reduse la subterane, cadavre în putrefacţie răspândite peste tot, câmpuri părăsite pline de ce-reale, minunate galerii căptuşite cu păr şi aşa mai departe.
Apoi, timp de trei zile, întreaga şobolănime se bucură de visul lor colectiv.
Apoi izbucni ciuma şi făcu ravagii.
ÃŽntr-altă zi, la Dumnezeu s-a dus ÃŽmpãratul Fluturilor.
ÃŽntr-alta, ÃŽmpãratul Câinilor, apoi ÃŽmpãratul Şopârlelor, apoi cel al Ciorilor, şi aşa s-au perindat toate speciile prin faţa lui Dumnezeu şi fiecăreia i s-a acordat trei zile de visare şi trei de bucurare de vis.
Apoi a venit rândul Gnomilor, al Silfidelor şi Sirenelor, al Sfincşilor şi al Ştimelor.
Apoi, până şi ÃŽngerii s-au încumetat, iar după ei şi alte fiinţe din ierarhiile celeste. Şi tuturor li s-au acordat trei zile de visare şi trei de realitate.
ÃŽn cele din urmă, veni şi Fiul Omului, ce era foarte dibaci, şi care spuse:
– Doamne, eu nu-ţi cer şase zile pentru visare, ci numai ziua a şaptea în care să te slăvesc.
Dumnezeu fu, pentru prima oară, încântat foarte, şi lăsă lumea omului.
Cum acesta veni la sfârşit, îi fu dat să cunoască şi visul şobolanilor, şi visul fluturilor, şi visul câinilor, şi pe cel al şopârlelor şi al tuturor celorlalte vieţuitoare; şi chiar al unora dintre fiinţele mai aparte şi invizibile. Chiar dacă nu în totalitate, măcar vag avea ceva habar de fiecare dintre aceste visuri.
Numai propriul vis îi rămase ascuns şi, de atunci, în-cearcă mereu să şi-l reamintească.
***
ÃŽn altă seară, îmi spuse:
â€â€? După ce, o vreme, am fost preocupat intens de povestea măgarului dispărut în ceaţă–pe care n-am aflat-o nici în ziua de astăzi, văzându-mă obligat să o inventez, ori reconstitui de câteva ori–m-am gândit deunăzi la sfârşitul ei.
Nu vreau să-ţi expun aici toate sfârşiturile ce decurg din povestea însăşi - pe care, parte, le ştii deja - ci un fel de perspectivă de mai apoi. ÃŽn care măgarul, lăsând ceaţa să-i acopere urmele, refugiindu-se în imensitatea indefinirii, priveşte peste umăr, îndărăt la propria istorie.
„Mă întreb dacă, într-adevăr, mi-aş fi dorit să nu fi întâlnit ceaţa aceea niciodată*. Nu cred.
Trebuie să recunosc că am cultivat cu acribie calitatea de a lua decizii clare, simple şi înde-obşte eficace. ÃŽncăpăţânat şi superb, perfect conştient de condiţia excepţională în care mă plasam, am crezut în dreptul meu de a decide. ÃŽn pute-rea de a decide în orice clipă ce sunt, ce trebuie să fac şi ce nu. Nu m-am înşelat. ÃŽn mare parte ştiu ce sunt, ce trebuie să fac şi ce nu.
N-am prevăzut însă, în nici un fel, ceaţa.
N-am ştiut că poate exista, nici că pot găsi o astfel de voluptate în ea, nici că mă poate mângâia, nici că poate fi atât de importantă pentru mine. N-am crezut niciodată că bocănitul în ceaţă poate avea un asemenea ecou, că paşii pierduţi în ea ar putea deveni vreodată paşi spre mine însumi, că ceaţa poate fi mai mult decât un mediu difuz, în care pierderea este un fel de regăsire şi nu o imprecisă căutare în necunoscut.
ÃŽn lumea mea clară, de măgar, surpriza ceţii a fost imensă. Dintr-o dată, fânul nu mai era fân, paiele nu mai erau paie, dreapta nu mai era dreaptă, stânga nu mai era stângă. Dintr-o dată a trebuit să accept o instanţă ce modifica întreaga mea lume, chiar şi, sau mai ales, pe cea interioară. Ceva ce nega puritatea condiţiei mele. O neclaritate ce mi se impunea de la sine şi care atrăgea consecinţe cumplite.
A fost o surpriză de proporţii.
Şi înainte îmi plăcea ambiguitatea, necunoscutul, misterul – pentru a fi lăsată să-mi văd nestingherită de-ale mele – încercând însă să fiu pe cât se poate de clară pe dinăuntru, dar nu mă aşteptam să fiu atât de lovită de ambiguitate, de necunoscut, de mister. Mi se părea prea de tot.
Interesant este că ceaţa în care m-am refugiat mi-era întru totul familiară. Că, văzând-o, m-am simţit mai eu însămi decât vreodată. Că, în adâncul sufletului meu, recunoşteam că nu mi-am dorit nimic altceva, că eram gata să renunţ la întreaga mea lume clară şi definită pentru sentimentul indefinirii ce mi-l dădea. Că impresia de indefinire îmi convenea şi că, în ea, mă aflam într-un sentiment formidabil de început de lume.
Fără ceaţa aceea, mereu la îndemână, mereu amânată la fiecare pas, n-aş fi aflat niciodată, de fapt, cine sunt.
Ca măgar, condiţia mea era precară şi condamnabilă. La ce altceva decât dispariţia în ceaţă te-ai putea aştepta de la un măgar sadea?
Am descoperit imensa frumuseţe a ceţii. Frumuseţea paşilor ce se estompează, a sunetelor ce răsună îndeaproape şi prea departe în acelaşi timp, a neclarităţii limitelor în care poţi visa, a imposibilităţilor ce te mângâie, dar, mai ales, frumuseţea căutării unui înţeles ce se acceptă de la început ca imposibil, dar care mi-a dat bucuria re-constituirii unui model de mult pierdut, în care m-am regăsit întru totul.
N-am crezut niciodată că povestea aceea mă privea. Când l-am văzut într-un târziu, se uita la mine ca la o arătare nedemnă să trăiască o poveste până la capăt. Părea să fi dobândit ceva ce mie mi lipsea, deşi, aşa jerpelit şi nenorocit cum era, mă apucase mila. Avea în el ceea ce eu încă nu dobândisem şi nici nu pricepeam pe atunci:
bucuria certitudinii ce nu dă socoteală de ea însăşi.
***
ÃŽntotdeauna apropierea de adevărata faţă a propriului sine are ceva din măreţia unui cataclism şi din urgenţa nevoilor celor mai fiziologice.
Găsirea urgentă a celor atât de imens personale (ca – de exemplu – propria inimă poate fi o nevoie atât de acută, atât de intensă, că apare aproape ca de la sine înţeleasă, deşi, cu alte prilejuri, te-ar fi fascinat şi te-ar fi făcut să speculezi înşiruind gânduri fără substanţă.
Pe cât de constructivă este puterea cunoaşterii lumii, pe atât de distructiv pare impactul acestei noi cunoaşteri ce se impune cu o putere inimaginabilă asupra tuturor celorlalte, dar care, după cum vei vedea mai apoi, este benignă, ea neorânduind pe dinafară, ci pe dinăuntru.
Incontestabil însă, o dată cu ea, dispare orgolioasa iluzie a lui „eu am făcut, eu am dresâ€Â? şi chiar, într-o anumită măsură, şi a lui „eu sunt cevaâ€Â?, toate acestea fiind înlocuite de percepţia exemplară şi tăcută a lui „eu sunt..â€Â? ce nu suportă decât determinarea simplă şi tandră a fiinţei.
Departe de mine gândul de-a fi unic.
De-atâtea ori m-am născut şi am murit, am iubit şi am suferit
şi toate celelalte,
încât doar splendoarea acestui răsărit
şi-a tuturor celor ce-mi mai sunt date de trăit
mă mai înduplecă la uimire.
…De povestea din seara aceea am aflat pe vremea când vânturam gânduri hălăduind prin lume, pe când mă simţeam aproape liber şi spectator la tot ceea ce viaţa îmi oferea, cu inconştienţa şi curiozitatea tinereţii, ce mi se părea nesfârşită, cum mai târziu se dovedi a nu fi.
Era povestea pe care un bătrân ţigan, ce cânta cu vioara prin birturi, o recita când şi când, cu glasul său aspru, totuşi melodios, ce făcea volute din cele mai neaşteptate. L-am întâlnit în birtul gării de la Reşiţa mai întâi, apoi în trenul dintre Reşiţa şi Caransebeş, cântând pe ce i se oferea, băutură mai ales, cu patetism şi măiestrie. Uneori, în timp ce cânta, pe măsură ce ascultătorii, îndeobşte gălăgioşi, începeau să fie atenţi, devenea atât de emoţionat – şi patetic, cum îţi spuneam – că lăcrima la povestea cântului, şi era atât de transparent în emoţia lui că am văzut oameni serioşi, muncitori, de ani de zile, în infernul siderurgiei, navetişti de o viaţă, ce se împărţeau între dogoarea cuptoarelor şi grădina de acasă – cu lungi ore cucăite pe banchetele mizere ale trenurilor de clasa a doua – lăcrimând la rându-le. Ascultătorii lui dădeau dovadă de un neaşteptat respect pentru actul artistic la care participau şi-n care el, ameţit de alcooluri ieftine, de cele mai multe ori, era desăvârşit. Lungea silabe, de exemplu (însoţite cu virtuozităţi de vioară neaşteptate), cu totul nepotrivite, le dădea o importanţă pe care numai el o ştia; se juca – acesta a fost sentimentul meu de adolescent – cu contextul pentru a-i da altă valoare. Fiecare cântare a lui era, de fapt, o improvizaţie, şi, era clar, că şi el se mira de ce-i iasă pe scripcă şi din gură. Am asistat la câteva minunăţii de-ale lui şi, mărturisesc, n-am văzut artist mai desăvârşit decât arareori în viaţă, în concerte ale unor celebrităţi, dar nici mai indiferent la conştiinţa propriei valori. I se cereau tot felul de prostii, şlagăre la modă ori te miri ce antichităţi nostalgice, pe care el le accepta, şi care, interpretate de el, dobândeau farmec. Avea darul de a transforma orice melodie în ceva emoţionant, şi chiar tâmpeniile îşi regăseau în cântecul lui auditoriul emoţionat, gata să repete la nesfârşit câte un refren idiot.
Ultima oară l-am văzut în tren. ÃŽngâna, în legea lui, o dureroasă doină bănăţeană despre singurătate, dragoste şi avere, despre folosul lumii ce se opune rostului sufletului, despre o dragoste imposibilă, înecată de calculele părinţilor, despre durerosul conflict între virtutea adevăratelor simţăminte şi implacabilitatea destinului. Mă potrivisem a fi pe acolo când unul dintre navetişti aceia cu miros acru de transpiraţie şi oboseală, amestecat cu cel de tutun ieftin de „naţionaleâ€Â? îl îndemna să o reia.
Era mic, sfrijit, negru, cu o ţigară ţinută cu abilitate între degetul mic şi inelar, tânguind pe scripca lui. N-am fost în stare să fac gestul pe care mulţi dintre navetiştii ameţiţi de băutură în zilele de salariu l-au făcut: să-i lipesc suveran zece lei pe frunte şi să-l rog să o cânte din nou. L-am abandonat când trenul a ajuns acolo unde trebuia să cobor şi sfârşitul poveştii nu l-am aflat niciodată.
Alţii au făcut-o şi aşa poate au aflat mai multe despre felul în care visul dragostei perfecte, mitologia uniunii definitive, sentimentul acut de identitate între cel ce iubeşte şi cel iubit, sunt permanenţe, de când lu-mea, mereu noi, mereu fragile şi – parcă– mereu renegate de lumea asta ce nu are loc pentru îndrăgostiţi. Eu nu am aflat decât despre chinul unui om care e în pragul revelaţiei ori al sinuciderii.
Iată acum povestea, pe care, mai cântat mai povestit, o spunea:
Cică, odată, a fost un om care şi-a pierdut bucuria, aşa cum alţii îşi pierd banii şi alţii pofta de mâncare. Nu-i lipsea nimic, toate erau la locurile lor, dar, într-o bună zi, se văzu cotropit de tristeţe şi de nepăsare. Poate mai mult nepăsare decât tristeţe, o boală grea, tare grea. Zice cântecul:
Şi-ntr-o zi
o bună zi
se trezi netreaz şi nu se trezi,
toate ca-n vis înota
nici un rost nu avea
măcina clipele ca nisipul
scârşnind între dinţi
se simţi mai singur ca
un copil fără părinţi. (chestia asta întotdeauna impresiona grozav auditoriul, care, de obicei machit, începea să repete refrenul şi lăcrima).
Nimic nu-i lipsea
doar bucurie nu mai era
iar de fusese vreodată
se uscase
de tot uscată
sub dogoarea zilelor
de zi cu zi măcinată
cum clipele nisip între dinţi,
clipe sărmane scrâşnind prea cuminţi.
Intrat în cele ale lumii, având de luptat şi de îndurat toate ce zilele-i aduceau, i se întâmplă să se vadă de parc-ar fi plutit într-un fel de vis, în care nu el, dar nici chiar altul, trăia o viaţă ce nu era chiar a lui, dar nici a altuia, într-o lume ce era dar nu prea,
şi oricât era nu-i putea stâmpăra
setea ce-o avea,
cum apa sărată
nu-i bună la sete
ci mai rău o arată:
Şi ce sete amarnică-i setea de viaţă,
cum te tot îmboldeşte şi te tot înhaţă,
cum sporeşte şi nimic nu învaţă,
decât sete şi sete şi sete mereu,
măcinând clipe-ntre dinţi,
clipe sărmane, cuminţi,
ce nicicum nu se-mpacă cu mine,
ce nu ştiu de tine sau eu,
de parc-ar fi ale altuia… zău. (Iar refren, iar glasuri bete, iar mai dă-i un monopol).
Nu mai vroia să facă nimic de făcut cu sine,
nu-i mai venea nimic de făcut cu alţii,
nici nu-l prea durea,
nici nu-l bucura,
zilele una după alta trecea
şi el prin ele ca-n vis,
nu-i mai venea nimic de zis,
când se culca parcă aştepta,
când se trezea tot aştepta
ceva ce nu mai venea,
de care ştia şi nu ştia,
ce dorea şi nu dorea,
ce nu avea nici formă nici gând,
dar care-ncepea prin el ca un vânt
***
Altă dată, îmi spuse un fel de poveste:
Cinci oameni, ce se întâlniseră, întâmplător, într-un han de la răscrucea drumurilor, stăteau la o masă şi vorbeau despre ce credeau ei că e important pe lume.
Primul dintre ei era vânător.
– Pentru a înţelege ce se întâmplă, trebuie să fii vânător. Trebuie să ştii să pândeşti, să aştepţi, să asculţi, să adulmeci, să iei în seamă chiar cele mai mici urme.
De multe ori nu ştii ce cauţi, dar ştii că-i vânat de preţ. Uneori doar îl întrevezi, alteori nu ţi se arată de fel, iar alteori, îl ai atât de aproape încât nici n-ai timp să scoţi arcul.
Dar, întotdeauna, un astfel de vânat e mai important viu decât mort. Răpunerea lui îmi provoacă mai puţin inevitabilul sentiment de mândrie al vânătorului, cât un fel de spaimă, de parcă tocmai am ucis ultimul exemplar al unei specii rare. De mi se întâmplă să-mi fie dat să-l vânez, întotdeauna mă grăbesc să dărui carnea altora. La ce bun să îngurgitezi astfel de carne când de victime domestice, lumea e plină. Numai învăţând pânda poţi însă pricepe ce şi cum.
Mâine trebuie să mă îndrept spre răsărit, unde sunt chemat să vânez mama tigrilor ce prăpădeşte în pădurile de acolo.
Al doilea era cultivator.
– Multă vreme am crezut că singurul lucru preţios pe lumea asta este să ai recolte bune. Să semeni grâu şi să culegi grâu. Să semeni orz şi să culegi orz. Să vânturi grâul de pleavă, să-l macini, să obţii făină şi să hrăneşti oamenii. De la o vreme însă, în timp ce semănam seminţele, am realizat ce lume lipsită de surprize. Semeni doar ceea ce culegi. M-am gândit atunci că, poate, mai important decât recolta era creşterea ei. Am început să urmăresc cum cresc firele de grâu. Aproape în fiecare zi, câmpul era altul. O dată cu ele, însă, creşteau şi multe buruieni, şi multe flori ce nu aveau aparent nici un folos. Unele roşii, altele mici, violet-inchis, burzuluite. Am început să le urmăresc şi trebuie să recunosc că, în timp ce grâul creştea ca întotdeauna, ele se transformau miraculos în fiecare zi. Am avut o recoltă proastă, dar am adunat seminţele acelor flori şi anul următor, pe un mic tăpşan pe care l-am desţelenit, am început să încerc să le cultiv. Unele nu s-au prins, altele m-au dezamăgit.
Odată însă, pe drumul ce trecea pe lângă câmpurile mele, a trecut regele. Slujbaşii îi povesteau de câmpiile mănoase ale ţării, dar ochii i-au picat pe florile mele. I-au plăcut atât, mai ales cele violete şi burzuluite, că m-a numit florarul curţii. Chiar şi acum ies constant pe câmpuri, prin păduri, pe malul eleşteelor (o, acolo, ce minunăţie sunt dediţeii) şi culeg flori de toate felurile.
Am fost trimis să adun câteva seminţe din nufărul zeilor care nu creşte decât în lacul mereu însorit din ţinutul de la miazăzi.
Al treilea era artist.
Când nu cânta, picta, când nu picta, sculpta, când nu sculpta, scria poezii, iar când nu făcea de nici unele, „de-abia atunci, de fapt–afirma el–,începe adevărata artă“.
– ÃŽnainte ca ceva să fie o idee, este, de fapt, un simplu impuls. Un impuls nedefinit, aproape organic, ce te îndeamnă să pui mâna pe pensulă sau să iei în palme bucăţile de lut. Dacă-l asculţi, acest impuls modelează de la sine materia într-o formă în care toate calităţile ei sunt folosite pentru a vădi ceea ce nu se vădeşte decât la sfârşit: forma perfectă, capabilă să stârnească bucurie, tristeţe, măreţie sau alt sentiment. Mulţi spun că urmăresc această formă printre gânduri şi încercări, că o lustruiesc îndelung, că o caută mereu şi mereu ca o imagine mentală, dar mie mi se pare a fi exact pe dos. Cred că, de fapt, ea ne urmăreşte pe noi şi nu noi pe ea. E ca şi cum din infinitatea perfecţiunii am fi aleşi de una ce ne munceşte, ce doreşte să apară şi ne foloseşte pentru a-i da viaţă.
Tocmai de aceea spuneam că cea mai mare artă nu este aceea ce răzbeşte în forme,
ci în clipe.
Frumuseţea care se iscă în tine, pentru a se manifesta prin tine, care suspendă timpul, care apare ca formă a eternităţii însăşi. Ce lipsit de importanţă e să scrii poezii sau romane, să pictezi tablouri, să alcătuieşti simfonii faţă de această artă, cu adevărat regală, de a modela clipele, de a le da formă şi viaţă şi puritate şi splendoare, de a le face să vibreze, să cânte, să se ivească pline de sens şi înţelesuri, pline de toate misterele în faţa cărora sufletul se opreşte mut şi încântat, în aceeaşi măsură în care năvală de gânduri şi sentimente te copleşesc într-o percepţie formidabilă a chiar condiţiei umane.
De unde vin aceste clipe ce opresc timpul, nu ştiu. Marea artă nu-i să le faci să vină, ci să nu le risipeşti.
Acum mă îndrept spre apus, acolo unde oamenii liberi apreciază într-adevăr această artă.
Al patrulea era un filozof.
– Multă vreme am crezut într-o lume pură a ideilor, în arhetipuri, a căror căutare şi descoperire se poate face utilizând instrumentele obişnuite ale raţiunii umane. Există, însă, două idei ce nu pot fi cuprinse nicicum de raţiune, deşi ele sunt dintre cele mai comune şi universale date ale fiinţei umane: Moartea e una, Dragostea e cealaltă.
Moartea, încetarea, dispariţia, neantul, pierde-rea, prăpădul, efemeritatea, sunt toate nume ale aceluiaşi, de neînţeles, pe care suntem nevoiţi să-l acceptăm, dar cu care nu ne împăcăm defel. ÃŽn faţa ei nu poţi fi decât oare-cum înţelept. Eşti nevoit să o accepţi, o accepţi numai şi numai de nevoie, silit, umilit în condiţia ta de prezenţă vie.
Cealaltă, iubirea, nesfârşirea, miracolul, care aduce cu sine sentimentul şi certitudinea unei indiscutabile splendori la care participi.
Sunt două perspective asupra realităţii ce se exclud reciproc. Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi în una şi în cealaltă, iar mulţi din cei ce afirmă că „iubesc lumea tocmai pentru că piere“ sunt nişte mincinoşi. Când iubesc lumea, o iubesc pentru că iubesc eternitatea ei, iar când sunt înţelepţi, sunt aşa pentru că sunt nevoiţi să-i accepte efemeritatea. Când degustă strugurii, iubesc viaţa lumii, când afirmă, ca vulpea, că sunt acri, îşi recunosc neputinţa de a accede–fără îndoială–la eternitatea pe care încearcă să o mintă cu înţelepciuni.
ÃŽntre aceste două, singure mai acătării, restul e un întreg balast de vorbărie goală. Şi nici măcar nu sunt două, ci una singură, în toată extinderea ei contradictorie. Mulţi zic că acestea două nici măcar nu sunt idei, că nu sunt obiectul filosofiei, ci al credinţei. Nu-i nici asta chiar aşa: eu ştiu că iubesc şi că, în momentul iubirii mele n-am ni-mic comun cu moartea. Iubirea nu-i credinţă, ci pură experienţă. De fapt experienţa eternităţii, a fiinţei, a mea şi a ta, în care nu există nici îndoială, nici negare, nici nimic altceva.
Moartea o presupun doar, moartea o gândesc, moartea îmi apare prin deducţie, prin logică şi – mai ales – prin spaimă. Ştiu că va veni, dar câtă vreme nu-i aici, nu există.
De aceea mă îndrept spre miazănoapte, unde îşi are, cum spun legendele, moartea sălaşul. Trebuie să merg până la capăt şi să o desluşesc, pentru că, în faţa ei, orice gând al meu e ridicol. Ori, de nu, să mă prăpădesc.
Al cincilea îi răspunse:
– De asta am renunţat să mai fiu filozof. Să clempăm idei şi să le fac să sune.
Am fost, pentru o vreme, vânător şi am adus de mâncare tribului meu, dar era păcat de atâtea morţi inutile şi nu mi-a fost de ajuns.
Apoi am fost cultivator, am cultivat şi oferit hrană semenilor, dar am văzut frumuseţea răspândită între cele ce nu aveau aparent nici un folos, şi iar nu mi-a fost de ajuns.
Am devenit artist cu menirea să creez şi ofer frumuseţe unei omeniri ce fără de condiţia mea s-ar fi aflat pradă pântecului, cu nimic mai mult decât alte animale. Experimentând pe rând toate materialele creaţiei, am ajuns să văd că singura materie din care porneşte frumuseţea sunt de fapt clipele. Şi iar nu mi-a fost de ajuns.
De aceea, am început să gândesc la temeiuri şi fără voie aproape, m-am trezit filozof, unii chiar înţelept mi-au spus. Am dat de Moarte şi Iubire, de Fiinţă şi Nefiinţă, de Una şi Alta, de Da şi Nu. Am ajuns la multe din temeiurile fiinţei mele, de unul singur. Şi iar nu mi-a fost de ajuns.
Acum sunt doar un luptător. Hălăduiesc prin lume şi lupt pentru o umanitate mai bună, în toate formele şi felurile în care se poate lupta. Nu ştiu altă soluţie şi nici nu îmi doresc altceva. Dar nu mai sunt singur.
ÃŽn momentul în care aş fi singur, de fapt, aş fi mort. ÃŽnvins.
Şi încă nu-i vremea.
Ceea ce am eu de păzit este
centrul,
acea inimă a umanităţii mereu ameninţată de corupţie şi rău, ce mă cheamă la luptă mereu.
Cei cinci se duseră la culcare şi îşi visară fiecare visul.
A doua zi, pe când îşi strângeau mâinile, de despărţire, pe tăpşanul din faţa hanului, un copil mâna nişte gâşte la păscut, cu un biciuţ copilăresc, strigând:
– Hiiiia hiiii, hiiiia hiiii, drăguţele mele, hiiiia hiiii, dragele mele, hai cu voi la păscut.
Hiiiia hiiii…..
***
Durerilor noastre profunde, ori ale micilor dureri contin-gente, zidurile neînduple-cate de care ne izbim, sau pe care le tre-cem şmechereşte ca liceenii zidurile internatului, zi-du-rile propriilor idei, zidurile disperărilor, zidurile ima-ginate ori reale, de care ne izbim cu furie, cu dispreţ, cu înverşunare, cu aplomb, cu graţie,
dar şi
zidurile zidirilor noastre
ale momentelor noastre sublime
de imensă intimitate
unde toate ale lumilor par a se sfârşi şi-n care în sfâr-şit ne-am regăsit cum ne-am ştiut de la începutul lumilor
zidurile tristeţilor şi dezamăgirilor
ale iubirilor pierdute pe nimic
şi ale entuziasmelor dezumflate
toate zidurile părerilor noastre şi-ale vieţuirii noastre
şi-ale visărilor noastre din care nu s-a ales nimica.
Pe toate aceste ziduri se scurge doar sângele meu
dar eu sunt de mult altul.
***
Un poet, rămas anonim, a scris odată:
Din mine nimic nu rămas-a mai mult.
Pe zidurile uitărilor mele, sângele vieţii poate fu
legendar, poate banal.
Moartea aceea-mi fu hărăzită, iar eu habar n-aveam.
_______________________________________
" Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala, ce-l va tine in cursa pana la sfarsit… "
|
|
cititori) nu ducem lipsa! ...la capitolul protagonisti...avem ..probleme ! 
io zic ca daca va iubitzi ...sa va luatzi! plangi numa' prima data! p'orma'ti trece! 
