kipsing
Moderator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
|
|
 Etapele indragostirii
Premise de la care fiecare om porneste:
Esti singur/a.
Nu ai suferit recent o dezamagire in dragoste.
Esti dornic/a sa cunosti pe cineva.
Etapa 1 : Remarcarea
In primul rand, ca sa ne indragostim de cineva, trebuie ca acest "cineva" sa ne atraga atentia cu ceva, sa se faca remarcat. Aici lista ramane deschisa pentru ca "cineva"-ul poate sa se remarce prin diferite elemente (nu neaparat calitati, pot fi si defecte).
Atentia ta poate fi atrasa de fizionomie si de corpul persoanei (cel mai des, in cele mai multe cazuri, elementare), de zambetul lui/ei, de ochii lui/ei, de decolteul ei, de musculatura lui, de fundul ei, de fundul lui, etc; de felul cum vorbeste, de inteligenta, de simtul umorului, de gesturi, de spontaneitate, de inventivitate, (adica personalitatea, uneori elementara) etc. "One thing leads to another!"
Asadar, dupa ce ai observat persoana respectiva, creierul tau trece in agenda automat lucrurile care iti plac la ea si cele care nu-ti plac. Atunci cand prima lista e mai mare sau sunt pe la egalitate, curiozitatea ta este atatata si instinctiv iti doresti sa cunosti mai bine acea persoana.
Etapa 2: Urmarirea
Etapa aceasta este una dintre cele care nu pot fi sarite nicicum in procesul de "indragostire". Si, in plus, este si cea mai importanta. Este etapa in care analizezi persoana care ti-a atras atentia. Acum iti trasezi in linii MARI "desenul".
In aceasta etapa avem tendinta sa "omitem" anumite linii care, uneori, vor afecta intr-o anumita masura urmatoarea relatie. In timpul acestei "urmariri" ne dam seama daca intr-adevar persoana respectiva se incadreaza cat de cat in tiparul predefinit al fiecaruia.
Desigur, si aici este de discutat deoarece tiparul este destul de flexibil, aceasta flexibilitate depinde de fiecare persoana, cata incredere are in sine, cat de hotarata este asupra ceea ce isi doreste, cat de deschisa este spre compromisuri, cat de disperata este sa isi gaseasca pe cineva, etc.
In aceasta etapa ii urmaresti discret gesturile, asculti tot ce zice, analizezi amanuntele fizicului, ii analizezi gandirea, ii analizezi comportamentul (da, fizicul si personalitatea merg mana in mana), ii analizezi cunoscutii, etc.
Dar, aceasta etapa are 2 taisuri periculoase: primul ar fi ca tu tinzi sa vezi doar lucrurile bune, le treci cu vederea pe cele rele, sau mai rau, nu le observi deloc; si a doua ar fi faptul ca, daca persoana respectiva a observat ca este urmarita, daca este interesata, se va straduit sa te impresioneze, dand la iveala ce are bun (sau ce crede ea ca e bun)
Tot aici apar si primele scartaieli ale sentimentelor. Apare admiratia, apare incantarea, apare "imi place la el/ea ca (...)", apare simpatia. Incepi sa te interesezi de persoana respectiva (mai pe fata, mai pe dos, de la sursa directa sau din alte surse), incepi sa cauti raspunsuri la anumite intrebari ("Are pe cineva?", "Ce-i place?", "Ce nu?", "Cu cine a mai fost?", "Cand?", "Cum?", "De ce?" etc.)
Daca am ajuns pana aici, la fel ca in cazul "cineva"-ului, si noi avem inclinarea de a ne purta cum putem noi mai atragator, mai incitant, mai remarcabil (Doar nu vrem numai noi sa ne indragostim!), depundem un efort inconstient fiind mai atenti la comportamentul nostru.
Etapa 3: Fluturii – Soft level
Daca ai ajuns la aceasta etapa e clar ca toate analizele, toate cercetarile, toate intrebarile si raspunsurile te-au dus la o singura finalitate: "Esti indragostit/a!" (lulea)
"Problema" este ca trecerea de la a doua etapa la a treia este de multe ori imperceptibila si destul de precara. Nu o sa poti sa spui niciodata "Da, e genul meu, de maine ma indragostesc.", totul se apropie pe nesimtite, nici nu-ti dai seama, nu realizezi, nu constientizezi. Totul se intampla cand te astepti mai putin.
"Indragosteala" nu poate fi programata, dar nici oprita. Totul vine de la sine, totul curge incontrolabil, ireparabil. Numai ce te trezesti gandindu-te la el/ea, la cum ti-a zambit, la cum s-a uitat la tine, iti faci scenarii imaginare in care tu faci "aia" si el/ea reactioneaza "asa", da, da, o sa faci asa maine, (doar ca niciodata nu-ti iese cum ai hotarat, dar te incanta toate aceste scenarii si-ti dau incredere), stai si visezi ore intregi si rascolesti pe toate partile o singura intamplare (de cele mai multe ori neinsemnata), care desgur, il/o are ca protagonist/a pe el/ea. Tresari la orice atentie, te emotionezi cand il/o vezi, inghiti in sec, il/o cauti din priviri mereu, iti creste inima cand apare, ti-e dor de toate astea, ti se ineaca toate corabile cand vezi ca atentia lui/ei e indreptata spre altcineva, dai din coada cat e ziua de lunga si ai un ranjet special, esti absent/a, imprastiat/a, fericit/a fara motiv si amalgamul de trairi si sentimente poate continua.
Dragostea, ca si tusea, nu se poate ascunde. Te manifesti.
Stimulii la care raspunde creierul si creeaza acea stare de beatitudine sunt de o varietate foarte larga. Si nu e nevoie sa actioneze o perioada indelungata sau cu o intensitate sporita.
Reactionam involuntar la ceva ce ne acapareaza intreaga atentie. Nu avem nevoie de prea multe detalii. Creierul are tendinta sa completeze spatiile lipsa. Iar "indragostirea" se bazeaza pe ceva imaginar, pe iluzia pe care ne-o formam despre tinta atentiei noastre.
De prea putine ori ne indragostim de o persoana reala, de cele mai multe ori ne indragostim de o imagine pe care o proiectam noi insine. Cautam in cealalta persoana un partener ideal si unde nu se potriveste piesa in puzzle, inventam piesa.
Precizare: Vorbim de iubire, de a fi indragostit, nu prosteala pe care o practica lumea care accepta orice bovina la brat doar sa nu fie singuri. Titlul vorbeste despre a fi indragostit, nu fleasca in slip, nu apa de ploaie, nu aventura.
De ce ne indragostim?
Momentul cand ne indragostim este clar. Ne pierdem orice urma de claritate in gandire si actiune. Suntem infatuati de sentimentul puternic si ne pierdem controlul partial sau chiar total.
In ceea ce priveste motivul putem face sute de presupuneri si sunt mici sanse sa aflam adevaratul motiv, cel situat la nivelul subconstientului. Insa pe moment, cand suntem indragostiti nu mai conteaza de ce. Importanta e trairea intensa si am da orice sa nu se evapore in eter.
Ibraileanu spunea ca daca poti sa spui exact motivul pentru care te-ai indragostit, inseamna ca nu te-ai indragostit cu adevarat
-----------------------------------------------------------------------------
sursa: NeT 
_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
|
|
....
din puzul gandirii (vorba Catavencilor 
) eiiiii, nu toate sunt din putzul meu 
