unic_k
Moderator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 893
|
|
pol a scris:
Kipsing scrie : "Diana, iti doresc, simplu, sa ai putere sa iei decizia corecta." Ce simplu e ! Daca avea aceasta putere nu ne-ar fi scris in veci !... Apoi, ce e corect in viata ?! -sa respecti niste canoane si sa te chinuiesti toata viata ? -sa nu respecti canoanele, dar sa nu deranjezi pe cei din jur si sa te simti bine ? sint doua ipostaze diferite, care iti creeaza o dilema speciala ! Ideea de camin e sublima; nasul meu spunea ca a te cazni sa ai un camin inseamna casnicie. La virsta si experienta mea pot zice ca avea dreptate. Nu toti au fericirea de a se trezi intr-un caz ideal : sot-sotie minunati, perfecti, copii reusiti, cuminti, destepti, eruditi, parinti la fel, draguti, binevoitori, avuti si cu placere de a ajuta cuplul nou format si alte nimicri pe care le stiti cu totii.. Si, nici atunci nu poti sa nu recunosti ca trebuie sa faci fata numeroaselor tentatii care vin din partea invidiosilor si a celor care tinjesc la o asemenea viata.. Deci totul ar fi o lupta care te macina, te oboseste si ... care te gidila la orgoliul personal ... E de discutat, daca o casnicie trebuie sa te limiteze la erotismul care exista in fiecare individ, care sta ascuns acolo, undeva si mocneste in el pina il descopera cineva si il scoate in evidenta.... E greu sa crezi ca poti renunta la minunatele clipe de placere exuberanta, pentru ca "trebuie" sa stai si sa induri o viata anosta, pina iti dai obstescul sfirsit... Vina ?! Sint multiple; dar cea mai mare o poarta cel care alege nepotrivit, cel care nu isi evalueaza propriile limite.. E absurd sa te casatoresti cu un element iesit din comun, daca nu esti in stare sa ii oferi tot ce ar putea sa-si ofere singur, datorita calitatilor de exceptie.. Daca ai facut-o, iti meriti soarta si trebuie sa o accepti asa cum e... Si atunci, inevitabil apare compromisul... Eu sint o fire libertina, in sensul ca am avut ocazia sa studiez diferite cazuri de exceptie si sa trag concluziile ca atare inca de la o virsta mai mica sa zic si am constatat ca, in majoritatea cazurilor, daca nu in toate, cea mai sacrificata este femeia, care se incapatineaza cu totul sa fie fidela sotului si se resemneaza in final cresterii copiilor, sau acorda o atentie sporita parintilor bolnavi si suferinzi pentru a le alina ultimii pasi in viata spre cea de apoi... Si, am ajuns la concluzia ca, in viata, care e efemera in comparatie cu universul, prea scurta sa poti afla tot si pentru a invata ce e bine si ce e rau, si ca fericirea nu este la indemina oricui si nu e nici vesnica, si ca acele clipe minunate pe care le numim noi fericire sint asa de putine, si rar intilnite, ca nu merita sa renunti sub nici o forma la ele, cind ai norocul sa le gasesti, pentru ca nimeni nu-ti suplimenteaza nici o secunda viata si asa destul de scurta si ca niciodata nu se mai intorc ocaziile pierdute... Asta nu inseamna ca trebuie sa le faci in vazul lumii, sau sa sfidezi bunele maniere, ci sa faci totul, astfel incit sa nu-i deranjezi pe cei din jur.. E usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune.... Deci, fiecare considera singur cum sa realizeze acest lucru, stiind fiind ca cei din jur sint sotul sau sotia, parintii lor, vecinii lor, rudele lor, necunoscuti care desi par necunoscuti pot deveni oricind cunoscuti sau in legatura cu cunoscuti si intimplarea si hazardul nu pot fi controlate 100% niciodata. O relatie extraconjugala nu pote dura la nesfirsit.. De asemenea nu poate trece neobservata la nesfirsit... Iti schimba comportamentul obisnuit si naste suspiciuni greu de controlat... O intilnire accidentala e ceva care nu te scoate din normal, dar o asemenea relatie prelungita e ca si creearea unui alt camin.. Ori, asta se poate in alta religie, nu intr-a noastra, deci e posibila, dar are alte legi... Eu, unul consider ca nu exista sfaturi in aceasta privinta, ca, ce e bun unora, poate dauna altora, in situatia ca si lor le-ar fi la fel de bun, stiind find ca, gusturile difera si nu se discuta... E asa de complicat acest subiect, incit e greu de idealizat un model unic, valabil universal, dar, cert este ca fiecare om are dreptul sa fie fericit si sa-si caute si gaseasca fericirea, iar acest lucru nu poate fi comentat de altii care au propria lor fericire si metoda de a o cauta si conceptele despre fapt in sine difera de la individ la individ, de la posibilitati la posibilitati... Daca Diana se simte bine cu tinarul, ii va fi greu sa renunte la el, dar daca nu va renunta si el isi va gasi alta va fi distrusa inca odata, caci indiferent ce ne zice despre viata conjugala, daca ii conferea ce-si dorea nu ajungea la 2 ani de dubla existenta sexuala si aici nu e vorba numai de sex, ci si de atractia exercitata de alte persoane care ofera ce sotul nu isi da seama ca ar trebui sa ofere sau nu e in stare de acest lucru. Sint prea multe de spus in aceasta privinta..si nu cred ca e cazul sa facem un tratat din acest subiect pe forum, iar cei care il fac, nu pot generaliza toate posibilitatile convietuirii umane, astfel incit orice particularizare sa fie un caz identic la toti in aceleasi conditi date.. Eu cred ca fiecare individ are propria optica asupra cazului in speta, iar ca educatia primita e cu mult inferioara acesteia si incapabila sa-i controleze in totalitate vointa... Diana are de ales, functie de posibilitatile ei intelectuale de a controla placerea si datoria.. Placerea oricum nu va dainui vesnic, iar datoria nu ii va vindeca ranile... In final pot sa o asigur ca, daca sotul ei nu ii satisface toate orgoliile si tot ce altii ii pot oferi, nu e singurul vinovat.. Cea mai mare vina o poarta ea, ca nu incearca intii cu el, sa-l determine sa-i ofere ce crede ca i-ar place si fara efort gaseste la altii.. Sotul e elementul de baza in casnicie si de aici ar trebui sa inceapa totul. Poate ca el nu are dotarile altora, dar pot fi speculate ale lui si ridicate undeva unde sa nu se cunoasca diferenta... Oricum, cu placerile de la virsta asta vei ramine, iar caminul tau nu e o haina sa o poti schimba mereu... Bafta Diana. |
da-mi un pol sa te cred 
|
|