WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege!
Lista Forumurilor Pe Tematici
WHITEHEAVEN | Reguli | Inregistrare | Login

POZE WHITEHEAVEN

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
anka... pe Simpatie
Femeie
25 ani
Valcea
cauta Barbat
25 - 40 ani
WHITEHEAVEN / DIVERSE / MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) Moderat de egon, kipsing, unleashed
Autor
Mesaj Pagini:  1 2 3
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
ba da !

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 18 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
------Despre daruire-------


Daca daruiesti fara a simti in tine pulsul bucuriei, mai bine nu mai darui. Daca daruiesti pentru a-ti compensa sentimentele de vinovatie si daca o faci pentru a rascumpara ceea ce ai pierdut prin iluzia ca ai pacatuit, mai bine nu mai darui. Si daca vei gati fara bucurie, fara sa traiesti sentimentul ca daruiesti prin acest gest, vei crea in planul constiintei tale si la nivelul structurii tale cerebrale un program de suferinta. De absenta a placerii. De absenta a bucuriei. Universul iti va returna cu ingaduinta-i colosala tot ce daruiesti la nivelul profund al trairii tale. Daca nu-ti face placere sa daruiesti, n-o face. Dar, luind contact cu lipsa ta de bucurie in ce priveste darurile, acceptind ca nu-ti face placere sa daruiesti, fii constient de creatia pe care ai inregistrat-o pina-n strafundurile celulelor tale. Fii constient ca poti inlocui acest program de absenta a placerii, cu placerea. Incepe prin a gasi un obiect care-ti place mult. Unul marunt. Si da-l cuiva de la care nu astepti nimic. Apoi, zimbeste-i unui om de la care nu astepti nimic. Spune-i un cuvint frumos, pe care-l recunosti in interiorul tau ca fiind… real.
Orice gest marunt, care-ti va aduce bucurie in interior, va reprograma structura ta cerebrala, iar aceasta va genera schimbari in lant la nivelul intregului tau corp. Toate celulele se vor hrani cu bucurie, in loc de suferinta. De indata ce structura cerebrala se reprogrameaza, intreaga chimie a corpului o urmeaza neconditionat. Nu vei putea darui cu toata smerenia si candoarea, cu toata inocenta si bucuria din primul foc, de vreme ce ai fost obisnuit s-o faci din obligatie. S-o faci fara placere. De vreme ce mintea ta a bombanit o viata intreaga, corpul tau s-a obisnuit sa se hraneasca intens cu bombaneala. Creierul nu va accepta dintr-o data reprogramarea. Nu va fi fericit de indata ce decizi sa daruiesti cu bucurie. El va cere "friptura" de zi cu zi, chit ca aceasta a fost plina de amaraciune si de suferinta. El este dependent de gindurile pe care i le-ai dat sa le inghita ani de-a rindul. Daca l-ai hranit cu frica, el va cere frica in mod reflex. Poate ca a venit vremea sa alegi o hrana care inalta constiinta, elibereaza suferinta, te ajuta sa cunosti placerea, bucuria, compasiunea si iubirea neconditionata. Fii atent la tot ce nu-ti place si inceteaza sa faci! Inceteaza sa te scufunzi in iluzia poverii, in iluzia obligatiei, in iluzia victimizarii. Cauta sa gatesti cu bucurie si sa te plimbi cu bucurie. Fa politica la fel. Fii convins ca tu contribui cu ceva la viata aceasta si, daca te bucura contributia ta, mergi mai departe. Da ceea ce dai cu tot sufletul, iar daca nu-i asa, este mai bine sa nu mai dai. Tot ce simti, te hraneste pe toate nivelurile de existenta. Corpul tau maninca gindurile tale. Corpul nu maninca ceva solid. Esenta unei fripturi este ceea ce percepi ca fiind friptura. Daca ea iti place, dar crezi ca este nociva pentru corp, atunci degeaba iti place. Daca gatesti, dar nu simti bucurie,degeaba mai gatesti! Daca ajuti pe cineva, dar ii reprosezi ajutorul dat, degeaba mai ajuti. Caci tu esti cel ce se hraneste cu tot ce simti, ce gindesti si ce faci. Si tu devii posesorul autentic al darului tau. Hraneste-te cu bucurie si, cind n-o simti, aminteste-ti ca se intimpla doar pentru ca asa te-ai obisnuit. Nu esti de neschimbat. Nu esti insensibil sau rau. Esti doar obisnuit. Doar programat. Incetul cu incetul poti alege sa simti ce-ti face bine si sa faci ce-ti face bucurie. Si aceasta este o alegere care sustine viata


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
...Luat de undeva...


"...Marile lumi ale sufletului omenesc ->
Teama se asterne in interiorul tau ca un prag de netrecut, inalt pina la Cer si atit de insurubat in pamint incit... devine obisnuit in viata ta. Marimea spaimei tale se polarizeaza, insa, pina acolo unde n-o mai observi. Tot ce este prea mare si prea obisnuit devine mic in ochii tai si de aceea... dispare! ti-e teama si nu stii ca ti-e teama... Crezi ca nu ti-e teama. Dar ea, teama, scurma robust prin tine, zbirniie, tiriie, se invirte, te macina si te perturba, pitita sub forme de exprimare pe care nu le intelegi. Marile frici nu striga la tine. Marile frici clocotesc intr-un fel tacut sub gindirea ta negativa... Marile frici te zoresc sa simti ca "nu poti", "nu stii", "nu esti destul de bun", "nu intelegi" sau "nu faci fata" provocarilor vietii. Mastile fricii sint la carnaval chiar in interiorul tau si intotdeauna ele dau petreceri fastuoase, fara macar sa banuiesti ca ... ti-e frica. Dialogul fricilor tale interioare se petrece pe o scena in care tu esti actorul neputincios, actorul firav, slab si lipsit de insemnatate, or, chiar actorul care viseaza sa straluceasca, dar intotdeauna ceva il opreste de la aceasta! Si azi iti asculti teama pitita cu grija, cu solemnitate, or cu indrazneala sub gindurile de suspiciune, de indoiala, de tristete, de durere, de repros, ori de autorepros. Vocea care-ti spune ca realitatea experientei tale de viata este un dezastru chiar acum, or, ca nu esti in stare sa repari o situatie, vocea care-ti spune "pe tine nu te iubeste nimeni", or, aceea care-ti susura in urechi povestea marii tale singuratati ascunde "frica"... Fata vizibila a acestei frici nu-ti creeaza tahicardie, ci impesia persistenta ca tu gindesti negativ... Ca esti oarecum deprimat. Ca esti, poate, incapabil de seninatate, incapabil de iubire, de speranta. Frica aceasta difuza iti striga cu atita putere incit n-o mai auzi. Si o vezi altceva decit este. O vezi sub forma lipsei de speranta, a disperarii, a incapacitatii, a durerii... Dar ea, spaima, se hlizeste sub toate infatisarile si tu cauti, cauti un remediu, o vindecare, alergi in stinga si-n dreapta si - poate - abia acum iti dai seama! "Aha", zici..." Sub toate suspiciunile si indoielile, frica bintuie si ma atinge... Sub somnolenta mea, or sub insomnia mea, frica... este prezenta... Sub deprimarea mea, frica imi spune "tot ce cred ca nu pot face sau nu pot fi"... Acum, priveste frica ta in fata... Cind privesti in fata acel ceva ce te chinuie si cind stii ce este el, il poti vorbi si-ti poti aminti, mai ales ca tu l-ai creat... Si, cind vei intelege ca fricile dantuiesc nestingherite la balul mascat din mintea ta, din inima ta, din viata ta, vei sti imediat ca ele sint acolo sa te invete... Frica te invata sa faci un exercitiu maret de credinta. Frica te invata sa abandonezi indoiala, suspiciunea si gindirea ta negativa. Dincolo de marile tale frici straluceste divinul, infinit in iubire... Frica - prin toate expresiile ei - iti cere sa te abandonezi iubirii. Frica iti spune ca esti, inca, prea mult credincios "iluziei" de a avea putere in muschi, prea supus iluziei ca tu esti acela care face si desface nodurile vietii. Si, cind iti amintesti ca frica plinge cu lacrimile tale, doare cu durerile tale, se indoieste cu gindurile tale si se deprima in deprimarile tale, iti poti pune puterea omeneasca deoparte. Si atunci poti intelege ca, ceea ce se opune iubirii nu este ura, ci frica. Cele doua lumi fundamentale ale sufletului, aflate intotdeauna una linga cealalta, sint iubirea si frica de iubire.{


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
De ce plang icoanele _Gigel Chiazna

"La 24 februarie 1996, în biserica din satul Nijneaia Baigora, regiunea Voronej, a plâns cu mir icoana "Maicii Domnului de Iveria". Mirul se prelingea atât de abundent încât a fost nevoie de a pune sub icoană un prosop.

Icoanele plângătoare constituie una din enigmele care nu pot fi explicate de ştiinţa oficială. Acum câteva luni a avut loc un caz unic: lichidul uleios de la o icoană care plângea a tămăduit vederea unui bărbat semiorb.

Alecsei Liubomirov, colaborator ştiinţific la Institutul de literatură rusă al Academiei de Ştiinţe din Rusia, autorul cărţii "Semne divine de la sfintele icoane. 1991-1996", de mai multă vreme se îndeletniceşte cu strângerea de date privind acest fenomen. El este convins, că popoarelor din Rusia li se arată un semn de sus ...

- Fenomenele miraculoase, semne predestinate omului din lumea nevăzută, sunt cunoscute din antichitate, ele fiind consemnate în cronici. Insă acestea au fost unice. Abia în sec. XX, în Rusia, devenim martori ai minunilor săvârşite în masă de la sfintele icoane.

Primul val coincide cu începutul anilor 20, când în guberniile Petrograd şi Pskov, în Ucraina, sudul Rusiei, Extremul Orient şi Primorie se semnalau zeci de cazuri de reînnoire a icoanelor. Chipul lor întunecat se însenina, devenind expresiv şi minunat. Aceasta se petrecea nu numai în biserici, dar şi în casele credincioşilor simpli.

ÃŽn prezent suntem martori ai celui de al doilea val de minuni, care impresionează şi mai mult, deoarece se întâmplă nu doar în regiuni aparte, ci în toata lumea. Icoanele izvorăsc mir de la Kaliningrad şi până la Sahalin, iar acest fapt istoric incontestabil de mare importanţă spirituală este o veste a Domnului pentru poporul nostru.

- De când, totuşi, au început toate acestea?

- Din 1991. Anume de atunci încep să parvină de pretutindenea informaţii despre minuni de la icoane. De pildă, nu cu mult înainte de înţelegerea de la Belovejsk, în altarul catedralei din Smolensk a plâns icoana "Maicii Domnului din Kazan". De altfel, materialul din care e făcută icoana nu contează, căci sloboade umezeală şi chivotul de sticlă al icoanei, şi riza metalică, şi hârtia ordinară, numai dacă aceasta e o fotografie sau o reproducere...

- Numiţi cele mai recente cazuri.

- De curând am vizitat mănăstirea "Nikolo-Odrinsk" din Oriol, unde în iarna trecută s-a reînnoit icoana Sfântului Nicolae. Am fost în Kaluga şi acolo, în două biserici, icoanele picurau mir. ÃŽn martie 1998 la Moscova, icoana din biserica "Preasfinţitului Nicolae din Bersenev" a prelins o şuviţă de mir. ÃŽn mănăstirea "Sf. Ioan" din Petersburg, în văzul mirenilor, s-a reînnoit icoana "Acoperământul Maicii Domnului". ÃŽn februarie 1998, în biserica "Arătarea Domnului" de pe insula Gutuiev, într-o noapte s-a luminat o icoană. Iată alt caz, care s-a petrecut în Kronştadt. Acolo se efectuează lucrări de restabilire a bisericii "Icoana Maicii Domnului din Vladimir". Cineva dintre mireni a jertfit pentru această biserica o icoană, iar inscripţia de pe verso sugera că aparţinuse cândva acestui locaş. Şi ce credeţi? Icoana a slobozit mir, acoperindu-se cu picături uleioase de umezeală.

- Curios, dar ce arată analiza chimică a acestui lichid?

- In 1994, când în mica biserică din oraşul australian Mount Preachard răstignirea din lemn de 1,5 metri s-a acoperit cu picături de lichid mirositor, preoţii au procedat la colectarea lui, apelând la serviciile chimiştilor. ÃŽn urma analizei spectrografice s-a constatat asemănarea lichidului cu uleiul de măsline. ÃŽnsă la întrebarea cum apare, savanţii s-au arătat a fi neputincioşi. Ei de asemenea n-au fost în stare să explice de ce picăturile apar iarăşi imediat ce răstignirea e ştearsă de-a binelea şi de ce scurgerea de mir se intensifică în timpul rugăciunilor. ÃŽntr-atât că picăturile de mir cad şi pe jos.

Dar, în general, mirul nu este neapărat un ulei bine mirositor. De cele mai multe ori se aseamănă cu roua şi, fiind fără miros, apare sub forma de nenumărate mărgeluşe.

- Se spune că de la ungerea cu minunatul mir se tămăduiesc boli...

- Bineînţeles. De asemenea poate fi refăcută şi sănătatea sufletului. Nu din întâmplare pe adresa bisericii australiene sosesc incontinuu scrisori din toată lumea cu rugămintea de a expedia o bucăţică de vată îmbibată cu vlagă de la răstignire. Iar la biserică revin stocuri de informaţii despre vindecări, inclusiv de cancer şi astm. Toate cazurile de tămăduire, la insistenţa arhiepiscopului, sunt certificate de medici.

- Dar în Rusia este cunoscut vreun caz de tămăduire cu mir?

- ÃŽn 1997, în localitatea Sapiornîi din suburbia Petersburgului, a izvorât mir o icoană recent pictată. ÃŽnsă parohul bisericii, părintele Serghie, nu s-a grăbit să anunţe despre minune, ci a procedat cu înţelepciune. L-a contactat neîntârziat pe zugrav pentru a-l întreba dacă nu cumva icoana fusese pictată pe lemn verde. Pictorul a explicat, că lemnul s-a uscat vreo câţiva ani şi că icoana a fost lucrată în tempera. Aşa că nici vorbă nu putea fi de umezeală de la lemn. Preotul a uns cu mir de la icoană pleoapele unui băiat cu ochii afectaţi de tuberculoză. Vindecarea ce se făcu văzută imediat i-a uimit pe medici - băiatul se însănătoşise cu adevărat.

- Şi totuşi, de ce se produce această minune? Cine, ce şi cui vrea să-i spună?

- Credincioşii spun că semnele sfinte sunt trimise pentru a-l înţelepţi pe om, pentru mântuirea sufletului lui. Cine ştie, poate această minune s-a făcut anume pentru acel băiat, care s-a întâmplat să fie alături? Dumnezeu face minuni nu de dragul senzaţiei. Ajutorul de la icoană e tainic, iar nouă nu ne rămâne decât să presupunem şi să ne întrebăm: cum, pentru ce şi de ce...

Bineînţeles, mirul este un semn al vindecării, al harului. ÃŽnsă unii stareţi spun că apariţia spontană a plângerii în masă a icoanelor este, mai curând, spre îndurerare. Cât de grea n-ar fi ziua de azi, totuşi, ar trebui prin pocăinţă să ne pregătim de vremuri mult mai grele.

- Dar icoanele plâng nu numai în Rusia!

- Vestita sfânta a sfintelor în toată lumea - icoana "Maicii Domnului de Iveria" din Mont Real este continuu izvorâtoare de mir, începând cu anul 1982. Iar cantitatea de vlagă divină a depăşit deja cu mult greutatea icoanei însăşi. Si la New York plânge icoana "Maicii Domnului ÃŽndurerata", ca, de altfel, şi o icoană dintr-o biserică albaneză. Şi în patria lui Iisus Hristos, în 1997 chipul Mântuitorului din biserica Naşterii Domnului din Betleem, a izvorât mir.

- Dar "cum se comportă" icoanele în timpul războaielor?

- Potrivit tradiţiei creştine, este cunoscut faptul, că în timpul celui de-al doilea război mondial Maica Domnului s-a arătat mitropolitului Ilie din munţii Libanului, căruia i-a spus despre condiţiile, ce trebuiau îndeplinite de Rusia ca ea să fie eliberată de sub ocupaţia fascistă. Dintre acestea erau: să nu se cedeze Leningradul, să fie dusă pe fronturi icoana "Maicii Domnului de Kazan" şi să se redeschidă bisericile.

Se spune că mitropolitul a trimis acele cerinţe lui Stalin. Şi cu adevărat, în anii războiului, şi imediat după, pentru biserică se instaurase o perioadă de uşurare...

Iar începutul sângerosului conflict din Cecenia a fost semnalat prin faptul, că în cătunul Zelenciuk au plâns în biserică icoanele "Grabnic folositoarea" şi cea a "Maicii Domnului de Iveria". Cunoaşteţi că vechea denumire a oraşului Budionovsk este "Sfânta Cruce"? ÃŽn oraşul acesta s-a aflat cândva o mănăstire, construită pe locul unde au strălucit moaştele lui Mihail Trubeţkoi. Omul acela fuse supus unor chinuri groaznice pentru dreapta credinţă în sec. XIV, tocmai la hotarul dintre Cecenia şi Daghestan. Şi pe locul fostei mănăstiri a fost amplasat un multpătimit spital, în care s-a săvârşit un nou martiriu al creştinilor.

Am fost acolo după terminarea acelor evenimente tragice şi m-am întâlnit cu mulţi localnici. Ei mi-au mărturisit, că pe parcursul orelor de încordată aşteptare au văzut-o pe cerul de deasupra spitalului pe Maica Domnului, rugându-se în faţa Crucii. După eliberarea ostaticilor despre această vedenie i-au relatat arhiepiscopului Ghedeon al Stavropolului şi el, la rândul său, a binecuvântat zugrăvirea icoanei "Maica Domnului rugătoare în faţa Sfintei Cruci". Apoi, noua icoană a fost adusă la Budionovsk, unde s-a organizat o procesiune de pomenire, la 40 de zile, în memoria acelor ucişi pe străzile oraşului.

- Dar oare în ce mod reacţionează ateiştii la extinderea în masă a minunilor - nu cumva se ostenesc să demaşte acest fenomen, apelând la ajutorul fizicii şi chimiei?

- Cât ar fi de straniu, dar să ştiţi că aceste minuni cutremurătoare aproape că nu interesează pe nimenea, iar cei care îşi apleacă urechea sunt prea puţini. Oamenii mai degrabă sunt dispuşi să plătească bani grei pentru un show senzaţional, cum ar fi, să zicem, acela în care americanul Copperfield zboară prin aer, decât auzind că în biserica învecinată o icoană slobozeşte mir, să intre doar pentru a o vedea. Nu demult, in catedrala "Sf. Teodor din Ţarskoie Selo", în suburbia Petersburgului, s-a donat o icoană, care pentru a fi renovată, provizoriu a nimerit în atelierul pictoriţei-restaurator Oxana Gubariova. Cât de mare i-a fost mirarea Oxanei, când într-o dimineaţă, intrând în biroul său, a observat pe hitonul Pruncului Hristos şi pe încheietura mâinilor Născătoarei de Dumnezeu picături de umezeală. Ea le-a povestit tuturor despre cele văzute. Şi ce credeţi? Nu numai că n-a venit nimeni de la Petersburg, dar chiar şi colegii ei din birourile învecinate nu s-au obosit să intre să vadă.

De altfel, nu numai populaţia, ci uneori chiar şi preoţii rămân indiferenţi la astfel de fenomene. Din păcate, acesta e un rău al epocii noastre - până chiar şi revelaţia de sus e ca un strigăt în deşert... "

A consemnat Tatiana Maksimova - Curierul Ortodox nr.03, 2000

putea continua!) plang icoanele _gigel februarie 1996, în biserica din satul nijneaia baigora, Radio Whiteheaven Original

19.6KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
<>Despre adevar<>

Una dintre marile probleme ale omului este simpla sa obisnuinta de a refuza "adevarul". Oricit de evident s-ar prezenta in fata logicii si a ratiunii noastre "un adevar", ele il vor respinge, il vor mutila si-l vor impinge in inexistenta si-n eroare doar pentru ca undeva, in abisurile inconstiente, am reprimat deja lumina adevarului. De dragul de "a avea dreptate", Eul omenesc sacrifica adevarul. Programele mentale pe care le cream de-a lungul vietii si prin care obtinem un anume grad de confort, de siguranta, ori de placere se declanseaza automat in fata unui adevar evident. Cu pretul unor pierderi - adesea greu de calculat - sustinem jumatati de adevar, ori pure scheme mentale si - prin acestea - ne sustinem vanitatea. Adevarul nu se poate revela celui ce nu-l accepta. Adevarul se ascunde de omul care "vrea" ca lucrurile sa fie cu totul altfel decit sint. O femeie sau un barbat indragostit prefera sa sufere copios intr-o relatie in care nu sint acceptati in forma pe care ei o viseaza. Preferinta pentru suferinta apare aici ca un dar pentru vanitatea personala, mai mult decit unul care slujeste iubirea. Simpla respingere a "adevarului", si anume acela ca persoana cealalta are motive proprii pentru a alege ceva diferit, face ca adevarul sa scirtiie ca o caruta veche, iar vanitatea de a suferi sa ia locul iubirii.
Simpla decizie de a accepta adevarul si simpla dorinta ca el sa ni se dezvaluie, in orice chip ar aparea, va aduce in fata noastra schimbari pe care - de asemenea - avem nevoie sa le acceptam. Adevarul inseamna asumarea responsabilitatii oricarui aspect pe care el il va revela si acceptarea oricarei schimbari pe care o va sugera. Durerile cauzate de aparitia si exprimarea "adevarului" pot deveni suportabile si creatoare de noi energii care vor sustine fiinta noastra catre un nivel nou de libertate. Fara a accepta adevarul, depindem de totate schemele mentale reprimate, care ne conving ca dreptatea este a noastra. Ca adevarul este acela pe care il vrem si nu acela care este. Vanitatea respingerii adevarului creeaza situatii in care respingem faptul ca alti oameni au dreptul la alegerile lor, la vietile lor, la iubirile lor si la bucuriile lor. Adevarul personal le cere celorlalti sa fie si sa faca ceea ce noi vrem sa para ca-i drept sau adevarat, negind libertatea celuilalt de a avea optiuni diferite. Cind cerem sa ni se dezvaluie "adevarul" oricarei situatii, a oricarei relatii sau a oricarei situatii de viata, vom constata ca el incepe sa apara de la sine. Adevarul se arata celui ce vrea sa-l vada si-i permite existenta. Fara niciun efort special, fara nicio contributie deosebita, fara nicio interventie mareata, adevarul straluceste in calea celui ce-l cere si il accepta neconditionat. Frica de adevar genereaza, insa, un blocaj teribil in calea dezvaluirilor, asa incit ne vom intilni in experienta noastra cu toate minciunile pe care le gasim logice si indreptatite. Minciuna va aparea sub chipul adevarului pe care il putem accepta, asa incit ea ne va arata gradul in care respingem adevarul. Vindecarile la nivelul unor relatii de viata, a unor situatii critice sau a unor probleme de diferite naturi nu pot avea loc fara a apela la "adevar"... Trebuie doar sa cerem insistent cu mintea si cu toata inima "adevarul" si sa-l acceptam... Atunci vom intelege ca suferinta nu vine din adevar, ci din respingerea lui...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Povesti care se scriu singure


Cind doi oameni se intilnesc, doua povesti de viata se intilnesc deopotriva. Doi scriitori aduc la intilnire romanele lor "inregistrate". Acesti "scriitori umani" nu-si citesc povestea de la prima pagina. Nici noi nu deschidem in computer folder-ul pe care l-am scris cind am cumparat computerul, ci pe acela care ne intereseaza pe moment. Stimulii existenti in momentul intilnirii deschid "folder-ul" si acesta incepe sa desfasoare informatiile inregistrate, deja, in sistem. Posibilitatea de a parea ca schimbam cu usurinta subiectele este uriasa, caci mentalul va cauta in inregistrari toate informatiile asociate cu stimulii initiali. Posibilitatea de a ne iubi sau a ne uri, de a ne bloca in indiferenta, ori in lipsa de comunicare, in simpatie sau in antipatie este intotdeauna prezenta. Mentalul se va opri in partea de poveste care seamana cel mai mult cu povestea celuilalt. Caci, "cei ce seamana se aduna"! Si noi semanam cu unii mai mult decit cu altii in anumite puncte ale povestii de viata pe care am inregistrat-o de la nastere pina in prezent. Mintea cauta in inregistrari exact acele parti care au nevoie de vindecare sau pe acelea care au nevoie de completari. Ea crede sincer ca... are probleme cu cineva din afara sa, asa ca declanseaza programul de completare sau de rescriere a experientei inregistrate.
Orice persoana intilnim este un stimul care declanseaza "scrierea automata" in sistemul nostru (mental, emotional, fizic). Adaugam, stergem, completam propriile inregistrari. Pentru a face acestea toate, nu avem nevoie de pix, de mouse, de telefon mobil, de aparat foto sau de camera de luat vederi. Operatiunile sint automat facute prin simturile umane. Prin dotarile naturale. Omul se comporta ca un aparat supersofisticat, superperformant, capabil sa inregistreze orice informatie care intra in cimpul atentiei sale. Si, pentru ca scriitorii cred ca ei sint "povestea" pe care o inregistreaza, omul nu mai face distinctia dintre El si poveste. Omul nu mai poate observa ca si altul "este scufundat" in poveste. Cind ei se intilnesc, se intilnesc povestile lor. Tot ce au invatat, tot ce au introdus in memorie (fie gind, emotie sau sentiment) vine la intilnire. O poveste se intilneste cu alta poveste. Un hard se intilneste cu altul. Un set de informatii se intilneste cu alt set de informatii. Schimburile informationale care se autodeclanseaza in timpul intilnirii pot fi percepute ca ginduri, sentimente, senzatii, emotii. Cele care rezoneaza in cel mai inalt grad vor determina ce fel de relatie vom avea cu persoana pe care o intilnim. Nu putem ocoli in niciun fel ceea ce vom simti, vom trai, vom gindi sau vom experimenta in orice intilnire de viata, oricit ne-am proteja. Sentimentul ca avem nevoie de protectie sau ca ceva ne ameninta, acela ca putem evita anumite intilniri sau relatii nu sint altceva decit informatii pe care - de asemenea - le inregistram. Aceasta ar putea fi ceea ce numim soarta sau destin. Schimburile energetice se produc intr-un mod natural, automat si sint autoghidate, la fel cum este digestia sau orice alt proces fizic din corp. Ca vrem sau nu, inregistram tot ce traim si orice intilnire de viata se desfasoara, in mod inevitabil, asa cum avem nevoie la nivel profund. Sintem povesti care se scriu "de la sine". Automat, Impecabil, Corect. Precis. Instantaneu. Sintem povesti care - in mod tainic - se scriu singure si se numesc... povestile vietilor noastre...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
frumos postezi, kipsing! E o reala placere sa "te citesc" de fiecare data! Felicitari!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Viziteaza Iadul, dar nu locui in el


Nu sta prea multa vreme in deprimare. Nu sta prea multa vreme in suferinta. Nu cauta prea mult la defectele, relele, strimbaciunile si nelegiurile altora, ori la ale tale. Nu cauta prea mult la ce-ai gresit, la ce ai facut rau, ori la ce au gresit altii fata de tine. Iesi din grota starilor joase ale constiintei, care te indeamna sa te simti rau, nefericit, infricosat, ingrijorat si nemultumit. Caci, de vei sta prea mult acolo, te vei scufunda in Iad si o vei face prin libera ta alegere. Suferinta la care te gin-desti costa prea mult pentru a intirzia in... ea. Si acolo, in suferinta aceea, in iritarea, enervarea si-n frica ta - oricit de justificate ar fi ele pe moment - pindesc balauri care abia asteapta sa te scufunde mai mult, sa-ti distruga structurile cerebrale, sa-ti inunde corpul cu substante ale distrugerii. Costa prea mult sa te simti suferind si costa prea mult sa ramii concentrat asupra a ceea ce nu ai, nu poti sau nu stii sa faci. Fii doar un vizitator al Iadului, priveste putin, invata, observa ca te face sa te simti tot mai ingrozitor si pleaca de acolo... Viziteaza-l doar, nu-l locui. Fii constient de tine insuti si alege sa locuiesti in lumina constientei...
Poti deveni disperat dupa bucurie daca alegi aceasta. Poti fi disperat dupa iubire si dupa a darui tot ce poti lumii din jurul tau. Ia o decizie chiar acum, caci decizia ferma este pasul catre Raiul care te asteapta tot in launtrul tau. Fii disperat dupa bucurie si disperat dupa a face daruri, caci acesta este drumul catre starile inalte ale constiintei. Nimeni nu poate alege si decide in locul tau pentru Rai sau pentru Iad. Du-te in suferinta doar sa privesti acolo cu un ochi, pentru a-ti extrage intelepciunea de viata. Priveste cu un colt de ochi spre el si... pleaca repede. Caci orice intirziere inseamna amagire si durere. Bucuria vietii te asteapta intotdeauna. Pacea, iubirea si acceptarea deplina te asteapta. Ele exista cind ochii tai se obisnuiesc sa le vada si inima ta se obisnuieste sa le simta. Cind mintea ta iese din Iad, intra in Rai! Nu intra in panica daca nu poti iesi din- tr-o data, dintr-un singur salt, dintr-o singura dorinta. Dar nici nu te crede in Iad dintr-o simpla deprimare, dintr-un singur gind aiuritor sau dintr-o spaima... trecatoare. Aminteste-ti ca trece suferinta si ea va trece mai... repede. Cauta sa te insotesti de oameni veseli si de imprejurari... placute. Du-te in natura, plimba-te, iesi pe strada, fa pasi pe jos, inspira aerul - asa cum o fi el, chiar si poluat. Nu conteaza aerul poluat. Nu conteaza decit sa iesi din Iad. Conteaza doar sa renunti la placerea ascunsa de a crede ca esti un nefericit, ori ca totul se darima in jurul tau... Du-te in locuri in care oamenii se bucura si vei primi bucuria... aceea, ca pe o energie mintuitoare. Nu sta inchis intre patru pereti cind nu te simti bine in interior, caci atunci inviti Iadul la tine si el nu se lasa asteptat. Daca raul interior te cuprinde in toiul noptii, roaga-te... Rugaciunea este foarte puternica. "Tatal Nostru" este o rugaciune deosebit de puternica si te scoate din Iad, daca tu alegi aceasta.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Tardiv, multumesc Dr.White. Imi face placere!. Chiar daca marea majoritate sunt preluari, cred ca este bine sa impart ceea ce cred ca este frumos sau util si as vrea sa cred ca toti cei de aici fac la fel sau intentioneaza sa faca. Dar atat, ca ce este si frumos si mult deodata "dauneaza grav mentalitatii" :wink2:

Cind dusmanul tau nu se iarta, nu-l poti ierta nici tu.


Multi dintre noi se simt... vinovati pentru ca n-au putut ierta. Pentru ca, orice ar face, oricit ar incerca, oricite stradanii ar depune, neiertarea pare sa stea agatata de mintile lor, ca un ghimpe otravitor. Ca o cascada poate fi resimtita neiertarea, ca o furie, ca o enervare, ca o stare de rau launtric, care invaluie mintea, dar si trupul, in vreme ce noi simtim si gindim "ca altul ne-a facut ceva de neiertat!" Suferinta care vine din adincuri apare, in mod evident, ca manifestare a unor energii inconstiente, pe care omul nu le poate controla. Neiertarea il controleaza pe el, il impinge spre a gindi, a simti si chiar a actiona intr-un mod salbatic, poate nu mai prejos de felul in care a gindit, a simtit sau a actionat dusmanul sau cel mai aprig. Cind simtim ca exista ceva ce n-am putut ierta, primul pas spre corijare este acela de a intelege ca ne aflam sub presiunea si puterea unei energii inconstiente. Ca aceasta ne controleaza si ne ghideaza spre a face lucruri pe care nu le-am face, spre a simti si a trai sentimente dureroase. Neiertarea este un mecanism prin care ne putem recunoaste inconstienta proprie, dar si pe a celui pe care nu l-am iertat, inca. El nu decide singur sa ne loveasca. El nu este constient cind loveste. Forta energiei inconstiente - pe care o probam singuri, cind ne enervam, simtim ura, dorinta de a ne razbuna, incapacitatea de a ierta - ne anuleaza constiinta si puterea de a gindi corect. Asadar, neiertarea ne semnaleaza faptul simplu ca... nu sintem constienti si nu avem reactiile salbatice sub control. Ca sintem ghidati de mintea gresita. Intelegind inconstienta celui care reactioneaza in relatia cu noi intr-un mod care ne deruteaza, apare in interiorul nostru compasiunea. Intelegerea clara a faptului ca niciun om, oricit de elevat ar fi el, nu ar produce suferinta daca ar fi constient cu adevarat ca o face. De fapt, cind noi traim stari de constiinta precum rusinea, vinovatia, frica, se intimpla pentru ca... sintem manipulati de energii inconstiente. Faptele par constiente, dar ceea ce le misca este energie inconstienta. Cind nu putem ierta este pentru ca nu am inteles inconstienta si pentru ca sintem, inca, manipulati noi insine de inconstienta. Neiertarea ne cere imperios din interior sa... vedem adevarul fiintei umane si anume acela ca ea nu greseste niciodata cu voia sa, oricit ar parea de voita greseala. Iertarea este posibila atunci cind abandonam ideea ca vointa umana poate orice, caci prin aceasta credinta ii dam omului puterea lui Dumnezeu. Si prin ea raminem prada fortelor inconstiente, prin care sintem controlati, spre suferinta, durerea si nefericirea noastra. Adesea, noi nu putem ierta pentru ca... celalalt nu s-a iertat. Compasiunea pentru cel ce ne raneste si rugaciunea pe care o facem pentru el ne poate dezlega miraculos de inconstienta, de ura si de suferinta interioara, asa cum - tot misterios - il va ajuta pe celalalt sa se ierte pe el insusi. Sa ne rugam pentru cel pe care nu l-am iertat, este un act de cea mai inalta stare de constiinta. Caci, daca el nu se iarta, nu-l putem ierta. Si, de aceea, avem nevoie de iertare unii de la altii. Cu cit va fi mai multa iertare printre noi, cu atit va fi mai multa constiinta si mai multa dragoste care ne va sprijini miraculos...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
! Audio-book-uri pe mobil !

Pentru cei care nu se despart de cel mai bun prieten - telefonul mobil, dar si pentru cei care intr-o frantura de pauza sau chiar la locul de munca vor sa se delecteze daca se poate spune asa, cu o adiere de cultura, incercati (daca aveti tehnica) audio-book-urile de la Orange, pe mobil (wap) oferite de Humanitas (Liiceanu, povesti, etc).
Este un inceput...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
<>Logica iubirii, irationalitatea mentala<>

Nu-i meritul tau daca cineva te iubeste. Si nu esti tu beneficiarul iubirii celuilalt daca numai el te iubeste. Beneficiezi de puterea creatoare a iubirii daca tu esti acela ce o gusta, o simte si se bucura de dulceata ei! Devii merituos - de asemenea - numai daca tu iubesti. Tu nu esti bucuros si nu te cuprinde savoarea, caldura si binecuvintarea iubirii fara a o simti. Nu esti in zbor fara sa ai aripile dragostei intinse peste inima ta. Este meritul tau atunci cind... tu esti acela indragostit. Dragostea din tine indica si capacitatea ta de a iubi. Lipsa de logica care apare in existenta omeneasca are legatura cu incapacitatea omului de a intelege ca sentimetele pe care le traieste el sint ale lui si nu ale celuilalt. Omul uraste sa se vada pe sine ca traitor al urii, al supararii, al suferintei, al respingerii, al frustrarii. In acelasi timp, el isi atribuie meritele pentru ce apare din exterior, pentru iubirea altuia, pentru ajutorul pe care altul i-l da, pentru tot ce este bun si ii place... Dar, nu-i meritul tau daca esti iubit, cum nu este neajunsul tau daca nu esti iubit. Suferinta de a nu primi destula dragoste de la celalalt este doar o stare de lipsa de logica, in care mintea se impiedica, pentru a-si ascunde suferinta. Ea spune ca altul ii creeaza suferinta. Cel ce nu te iubeste nu este, insa, creatorul suferintei tale, cit stimulul care-ti arata ca ea se afla in tine. Suferinta in interiorul tau atrage experienta suferintei prin intilnirea cu omul care se comporta cu tine in asa fel incit... tu suferi. Daca logica omeneasca ar lua drumul ei adevarat, atunci viata insasi ar face o intorsatura colosala. Pentru ca tot ce simtim este, deja, inregistrat in memoria noastra. Starea de nemultumire mentala - fie in dragoste, fie in orice alte directii ale existentei - atrage evenimente "stimul". Ele nu fac decit sa ne aminteasca ce este, deja, in noi. Daca ne-am stradui sa luam din lumea inconjuratoare ce-i bun si ce-i placut, am inregistra in memoria afectiva "bunul" si "placutul" si am atrage acestea toate prin evenimente stimul, care ne vor spune. "Aceasta este ceea ce tu ai simtit si, de aceea, traiesti evenimente placute si bune". Iata de ce iubirea altuia nu-i meritul tau, cum absenta iubirii lui nu-i lipsa ta. Universul atrage la tine pe cineva care nu te iubeste, dar nu o face decit in scop curativ. Tu poti alege sa accepti alegerea acestei persoane. Universul te protejeaza de ea, sesizindu-ti ca ea "nu te poate iubi", oricare este motivul ce se dezvaluie. Tu alegi, insa, impotrivirea si suferinta, pentru ca lipsa de logica iti spune ca "ar trebui ca celalalt sa te iubeasca". Tu vrei dragoste cu forta, dar aceasta arata ca asa iubesti tu... Iubesti cu forta. Iubesti prin suferinta. Iubesti ce nu ti se da. Iubesti ce nu este posibil. Logica mentala iti poate spune imediat - dupa ceea ce simti - ca tu esti posesorul sentimentelor respective. Iubirea intelege si iarta si stie ca... ea nu este suferinta, ci acceptare. Bucurie. Rabdare. In plus, logica ei este "adevar". Si adevarul iti spune punctual ce simti si faptul ca tu esti acela ce simte in fiecare clipa. Orice ai crede ca-ti fac altii, ceea ce simti tu in relatia cu ce fac ei defineste dragostea sau irationalitatea ta mentala.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
egon
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1245
Adevar,iertare...iubire.....valori spirituale de necontestat....si intre ele oferta "turistica"de a vizita iadul....ar fi interesant de stiut cati din cei care au facut-o s-au mai intors...."Lasciate ogne speranza voi ch'intrate'"!

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cum devine realitate un ideal?


Marile succese ale oamenilor din toate timpurile au fost expresii ale unei "ideal". Mai intii, a aparut in minte o idee! Apoi, ea s-a trasformat - tot la nivel interior - intr-o imagine si apoi, in fiecare zi, omul a gindit, a vizualizat si a crezut cu putere ca idealul sau este indreptatit sa capete realitate. Si, cu aceasta puternica "viziune" existenta doar... in sinea sa, omul a trecut la fapte... Incetul cu incetul, el a putut vedea ca realitatea inconjuratoare "il sprijina" intr-un mod miraculos. Chiar daca idealul omului era prea "nou" sau prea revolutionar pentru vremea in care el l-a vizualizat ca fiind real si, poate, la inceput a fost respins cu vehementa mintii vechi a lumii inconjuratoare, omul a continuat sa creada in viziunea sa pina ce ea a prins viata. Daca am studia cu atentie "omul de succes", am vedea ca el, fara nici o exceptie, ramine credincios viziunii sale de a reusi, orice alte variante potrivnice i-ar prezenta realitatea. Idealul constructiv, acela care duce la progresul lumii si la binele tuturor, este energizat de puterea si lumina energiei universale. Sigur ca nu este lipsit de "potrivnici", de piedici si de incercari, ba dimpotriva. Idealul adevarat este atacat de catre Egoul omenesc, el se trezeste infasurat in intrigi si-n otravuri care urmaresc sa-l distruga, sa-l discrediteze, ori sa-i nege esenta.
Dar omul care reuseste sa creada cu toata fiinta in viziunea sa va reusi s-o transforme in realitate, in pofida oprelistilor. Esecul de azi nu este un final, ori un motiv de tea-ma in ochii omului credincios idealului sau. "Un sut in fund, un pas inainte" este formula fundamentala a celui decis sa reuseasca si a celui ce crede si stie ca lucrul pe care-l gindeste si-l sustine este binecuvintat, binefacator si bun - nu doar pentru el insusi, ci si pentru altii. Punctul forte al sustinerii unui ideal nu se afla in afara noastra, unde el s-ar putea trezi aruncat ca o masea stricata. Lumea se opune Binelui, chiar daca ea crede ca vrea Binele. Invidia, ura, atasamentul fata de puterea omeneasca, neintelegerea legilor vietii se manifesta intotdeauna in fata unui "ideal" inalt. Pentru ca intunericul nu suporta lumina si inconstienta nu suporta ca "altul sa stie, ori sa... faca mai mult". Inconstienta este invidioasa si uraste Binele. Ea vede in valorile pozitive ale fiintei umane "naivitate" si incapacitate de orientare in viata sau chiar negativitate. Iar viziunea ingusta a multimii este intotdeauna depasita de omul care-si poate mentine viziunea nealterata, in ciuda oricaror forte ce i se opun. Punctul forte al omului de succes ramine intotdeauna credinta sa in succes. Credinta, fara nici cea mai mica umbra de indoiala sau de teama, energizeaza cu adevarat... coborirea unei idei in manifestare. De cite ori ne indoim de reusita noastra si-i lasam scepticismului altora loc sa prolifereze in mintea si-n sentimentele noastre, nu facem decit sa ne cedam puterea. Cheia succesului este, insa, mentinerea ferma a credintei ca idealul pe care il visam... este real.

<<<<>>>><<<<>>>><<<<>>>><<<<>>>><<<<>>>><<<<>>>><<<<>>>>

Viata te-a ales pe tine


Viata demonstreaza prin fiecare eveniment ca drumul te alege pe tine si atunci cind tu il alegi pe el. Drumul te intimpina si iti arata ca o oglinda fidela chipul unei realitati simple, pentru care n-ai ochi si n-ai nici urechi, cum a spus Hristos. Deschide ochii si vezi cine alege. Asculta fara sa-ti fortezi urechile. Priveste fara ochelari si fara niciun fel de straduinta. Caci straduinta exagerata este credinta exagerata in capacitatea ta de a controla viata si drumul pe care mergi. Marile si oceanele lumii iti arata felul in care esti "dus" in viata, felul in care esti purtat de drum, felul in care alegi drumul si puterea pe care drumul insusi o are asupra ta. Drumul vietii te duce ca si valurile oceanului. Poti tu sa controlezi valurile, poti tu sa schimbi directia vintului, ori puterea soarelui? Puterea omeneasca isi dezvaluie limitele atunci cind te simti neputincios, smerit si invins de puterea drumului. Si tot atunci cind ai aplecat capul tau imbuibat de sentimentul puterii personale, drumul incepe sa-ti aduca peisaje diferite si imagini incredibile. Atunci incepi sa te simti ca un copilas, care se uita spre lume cu intreaga candoare a necunoscatorului.
Lasa-te cucerit de viata, pentru ca viata sa ti se daruiasca. Viata-i ca o femeie capricioasa; cind ti-e frica de ea, te innebuneste, iti joaca feste continuu, apoi te abandoneaza. Chipul ei extraordinar iese de sub valuri abia atunci cind intelegi ca viata este drumul care te-a ales pe tine. Viata te-a ales s-o traiesti. Fa-o cu responsbailitate, cu gratie, cu placere. Lasa-te dus de curentii ei si primeste din fiecare clipa mesajul sau prietenos. Daca viata te-a ales, este semn ca poti suporta tot ce ea iti aduce. Secretul numit "acceptare" scoate din lavita existentei miracolul, misterul si gratia Divina. Nu poti cunoaste semnele Gratiei si nu poti intelege ca drumul te alege - nu pentru a te agata de crengile copacilor pe care ii intilnesti in mers, de intimplarile care-ti ies in cale, nu pentru a te infricosa de lupi sau de hiene. Drumul iti cere sa privesti acestea toate. Sa le contempli si sa stii ca ele sint, deja, inainte ca tu sa le alegi. Nu inventezi pomii de pe marginea soselei atunci cind mergi cu masina. Esti pe drum, pomii nu fac decit sa apara pentru ca ei sint, deja. Priveste existenta ca pe un drum obisnuit si vei intelege ca tot ce ti se intimpla este acolo unde se intimpla, inaine ca tu sa observi ori sa stii. Cind nu vezi aceasta, vrei sa tai pomii, radacinile situatiilor din viata ta. Vrei sa schimbi muntii si sa pui in locul lor marile sau cimpiile. Ai venit aici doar sa inveti sa vezi si sa accepti ca ceea ce vezi exista, deja. Ca nu esti tu cel ce-a ales viata, ci Viata te-a ales tocmai pe tine. Si daca a facut-o, meriti. Oricit ti-ar spune mintea ca altii merita, ori ca sint mai curati, aminteste-ti ca "nu este nimeni care sa poata arunca cu piatra peste pacatos".


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cind iubesti in secret
***************************

In fata dragostei, mintea ramine... "muta". Gesturile pe care vrei sa le faci se suspenda in aer si ramin acolo, nefacute, nevazute si neauzite de nimeni. Ai vrea sa vorbesti, dar cuvintele se opresc de la sine, de parca... n-ar fi nevoie de ele! Ai vrea sa gindesti, dar gindurile... se pierd intr-un infinit in care mintea insasi dispare, pentru ca tu - cel ce iubesti acum, sa te trezesti doar in starea pura de iubire, in care cel ce iubeste si cel iubit devin unul si acelasi. Dorintele tale launtrice, rasucite pe mii de fete si-n ceasuri sau nopti fara sfirsit, aluneca in interior ca niste gramezi de flacari, ce nu se pot aprinde in exprimare. Cind iubesti... in secret, dragostea musteste in tine, se face un soi de vin tare, apoi te ameteste, te acapareaza si te mustruluieste pentru ca... o ascunzi. Iubesti in secret si-n launtrul acestei chinuitoare, dar minunate iubiri te simti aparat, dar si... blocat. Te simti liber, dar si in ferecat in cusca emotiilor si a gindurilor tale.
Frica de respingere iese tiptil din tine, pentru a-ti dezvalui spaimele din trecutele tale iubiri si scenariul de respingere pe care l-ai fabricat in launtrul tau cu femeile sau cu barbatii de odinioara. Ai crezut in respingere, ai ajuns in frica. Dar tocmai frica te impinge spre capetele fara sfirsit ale dragostei, unde natura ta interioara te invata... sa iubesti. Iubirea secreta ii daruieste posesorului ei un fel de pelerinaj inedit catre cetatile de aur ale sufletului, prin care au fost ridicate baricade, ziduri fara capatii, frici, orori interioare de toate soiurile, dar si stele stralucitoare, lumini fara seaman, sperante si iluzii. Totul apare si dispare magic doar gindindu-te la fiinta iubita. Ea nu este o nimfa, ori... o regina, niciun cavaler stelar, or un personaj din basme, dar sufletul tau il aseaza pe un asemenea piedestal doar pentru a-si confirma lui insusi "eu iubesc!". "Eu iubesc" este esenta iubirii secrete si esenta oricarei iubiri care ramine... doar iubire. Iubirea secreta se trezeste in fata incapacitatii de a se exprima pe sine, a fricii de a se spune, de a se dezgoli, de a se afla in adevar. Poate si pentru ca frica de adevar este la fel de mare ca si frica de moarte. Inconstientul omenesc piteste in adincuri adevarurile neplacute, ca si pe acelea mistuitor de minunate pentru ca fiecare se poate tranforma in opusul sau. In fata frumusetii visate si a dorintei implinite, omul se poate comporta ca o statuie fascinata. Dar... statuie. Nu poti exprima dragostea pentru ca ai putea astepta... reversul ei. Si atunci te consumi in clipe de extaz si de tristete, pentru a ramine perplex si complet imobilizat in fata faptelor. Gindurile nerostite devin fapte neinfaptuite. Si acolo unde nu este infaptuire, dragostea se mistuie in inchipuire, iar curajul se consuma in mintea curajosului indragostit. Cei doi se iubesc in unul; acela ce iubeste... in secret. Daca gura s-ar despletici, frica ar disparea ca o naluca si, de dragul dragostei, ai indura... orice raspuns. Caci frica de raspunsul negativ te suspenda in iubirile secrete si frica de a fi respins iti sugruma vorbele... Dar aceasta inseamna ca dragostea depinde de celalalt si daca-i asa... poti decide sa depinda doar de tine. Caci numai aceasta-i realitatea.
******************************************************************

putea continua!) cind iubesti fata dragostei, mintea ramine... gesturile care vrei faci suspenda aer

10.2KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
Dragomara
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 108
Vai ce frumos!!

Şi ce bebel frumos!! Îţi vine să-i papi ochişorii şi obrăjorii plini de lacrimi!

Vreau şi eu unul la feeeeeeeel!



pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
De care vrei?
Daca vrei o clona virtuala este simplu: Copy & Paste sau Save As...
Dar nu te-ai putea bucura de gustul ochisorilor si al obrajorilor.
Mai greu ar fi ( sau nu? ) de obtinut unul real. Dar are avantajul ca ai acces la toate astea (il poti face sa planga cand vrei) si chiar mai mult, pentru ca se spune ca obrajorii unui copil sunt la fel de frumosi ca funduletul lui 
(Chiar si tenul unor persoane ale sexului frumos pot fi comparate cu funduletul unui copil)
Nu mai ai jucarii si vrei o papusa? Ursuletul de plus nu mai vrea sa doarma cu tine?


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Perceptia prostiei!

Daca-i spui unui caine "prostule", el se va gudura si va da din coada fericit. O pasare, un pom, o pisica sau un copil mic vor ramine impasibili in fata cuvantului "prostule"! Omul, insa, cea mai rationala, mai inteligenta si mai rafinata dintre fiinte, se va inverzi, se va crispa, se va infuria, se va supara ori se va intrista la auzul aceluiasi cuvint. Diferenta dintre un om si un caine care aud cuvintul "prostule" este aceea ca omul i-a dat acestui cuvint o semnificatie, pe cand cainele nu are nici o idee despre asa ceva. Daca pentru om cuvintul "prost" ar fi avut semnificatia "inteligent", el s-ar fi bucurat, Egoul sau ar fi fost umflat in pene si alinat. Semnificatia reprezinta, insa, o simpla conventie, nu un adevar. Toti oamenii de pe planeta au convenit ca "prostia" este lucru rau, pe cand comunitatile patrupedelor neganditoare si irationale nu au gandit nimic despre prostie. Ca urmare, un caine prost continua sa se simta fericit, pe cand un om care aude despre sine ca-i prost se lasa cuprins de turbare.
Semnificatia pe care le-o dam lucrurilor in viata noastra ne izbeste in fiecare moment, fie ca ne aflam pe strada sau in tacerea profunda a unui miez de noapte. Semnificatia reprezinta esenta limbajului verbal, dar ea devine si esenta psihismului omenesc. Oricum ne-ar descrie cineva sau chiar noi insine, descrierea nu va putea afirma adevarul. Ea va fi o desfasurare de semnificatii mentale, care pot avea sensuri usor diferite in mintea vorbitorului, ca si in aceea a ascultatorului. Ca urmare, am putea vorbi acelasi lucru, dar ne-am putea intelege separat, in functie de semnificatia pe care o are fiecare termen in mintea noastra. Cuvintele sunt numai in mod aparent incarcate cu aceeasi semnificatie in mintile noastre. In realitate, acelasi cuvant este trait in diferite grade de profunzime, de sensibilitate, de emotie sau de luciditate, in functie de semnificatia pe care o are cuvantul in mintea fiecaruia. Majoritatea oamenilor sufera o viata intreaga din pricina traumelor provenite din cuvinte. Fie ca ne-au facut incapabili profesorii sau parintii in copilarie, fie ca ne-au dispretuit intr-un moment, ori au scapat vorbe pe care le-au uitat de mult, ele au ramas infipte in capetele noastre, ca niste pietre de moara. Multe dintre esecurile oamenilor provin din energii psihice reprimate in copilarie, in genul "esti prost"! "Esti incapabil", "n-ai sa reusesti niciodata sa faci un lucru bun"! Daca ni s-a intamplat ceva de genul acesta in viata, atunci sa privim chiar acum catre subiectivitatea semnificatiilor, a cuvintelor, a realitatii. Limbajul reprezinta subiectivitate mentala si nu adevar. Daca un caine se bucura cind il faci prost, este pentru ca in capul lui "prost" nu inseamna nimic. Energia care te-a ranit continua sa te insoteasca doar pentru ca ii dai o semnificatie cuvantului... Daca am putea renunta la semnificatiile negative ale notiunilor pe care le asimilam, am putea avea o minte cel putin la fel de fericita precum mintea unui caine...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Cand omul a descoperit prostia,
Mandria-n sinea lui s-a-nfiripat,
Iar de atunci, cu toata bucuria,
Cu destu-aratator s-a indicat;

Chiar mai tarziu cand a evoluat
Si prostii aratau mai diferiti,
Cu-acelasi deget el i-a aratat
La fel, pe idioti si pe tampiti,

Insa mereu lipsit de modestie,
Trufia-i oarba nu-l iarta de fel :
Cu-n deget dar, arata la prostie,
Dar trei stau indreptate catre…el!

(Valeriu Cercel)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Hmmm, bine spus.
Dar vad ca ai trecut prin foc si para forumul asta. 
Cata energie ai descatusat! 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
prin foc si para...simultan????   (ca n_ai fost explicita!) 


daaaaaaa! la capitolul energie...NU MA PLANG! De,...tineretea! [Haine grele!]  


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Da simultan, ai fost rapida!. Daca erau una dupa alta pierdeai timpul! 

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
ok! O singura dilema am : ce te face sa crezi ca mi_am pierdut "intre timp" rapiditatea!??? ....Bucura_te ca am mai alungat monotonia de a vorbi cu tine insuti in casa mea...si_n lipsa, cherie! Sau intristeaza_te! Ca_i ...gratis!     

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
"Gustul pentru maretie"

Ce deliciu sa parem un pic mai mari in fata celorlalti. Putin mai importanti. Putin mai puternici, mai influenti! Gustul nostru pentru maretie ne schimba caracterul si ne poarta adesea prin abisuri, mistere si atitudini confuze... De unde vine aceasta sete de putere si aceasta sete de maretie, aceasta dorinta abstracta de a ne simti "alesi"? Pina si natiunile, pina si grupurile, si familiile, ca si indivizii viseaza sa fie fiinte speciale, deosebite, marete, unice in fata altora si chiar unice in ochii lui Dumnezeu... Omul nu are capacitatea de a suporta "egalitatea" omeneasca, nici umilinta, nici smerenia, nici modestia. Omul a transformat si modestia intr-o forma a dorintei sale de maretie. Nu suportam deloc sa fim mici, cit de mult am pretinde aceasta. Si nu ne dam seama cit sacrificam, cit aruncam din bucuria noastra, cit distrugem si cit sfidam in numele dorintei de a fi "importanti". Valorile omenesti, precum este dragostea si bucuria de a fi impreuna cad secerate la picioarele acestei stridente ambitii omenesti. Iar tragedia este aceea ca vrem sa fim mareti si puternici , mai ales atunci cind ne agaseaza cu mai mare inversunare lipsa puterii si sentimentul slabiciunii noastre...
Din dorinta de a fi unici, alesi, puternici si importanti se naste ura, rautatea, curajul distructiv, agresivitatea si intoleranta. Noi vrem sa fim importanti si atunci cind observam cit de prosti, cit de soiosi, de lipsiti de caracter ori de armonie sint altii. Cind ne laudam odraslele, cind ne aratam pe noi insine numai lapte si miere, cind nu mai incapem in proprii bocanci din pricina stralucirii urmelor noastre. Sentimentul importantei personale trece, insa, prin valori subrede sau - mai bine spus - se propteste in valori subrede. Tocmai pe acestea le avem de depasit si tocmai din acestea trebuie sa iesim, ca soldatii din buncarele bombardate. Caci valorile umane autentice sint sub genele noastre, simple si sfidator de aproape. Sintem importanti prin aceea ca sintem... Sintem mareti pentru ca existam. Noi intuim acest sentiment al maretiei, dar il cautam pe carari abstracte. Existenta te face important... Faptul ca esti, este important... Si existenta este atit de fireasca, atit de simpla incit crezi ca ceva maret trebuie sa fie musai un fel de a cuceri stelele...

putea continua!) pentru deliciu parem pic mai mari fata putin mai putin mai puternici, mai

41.4KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
"Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea."(Mother Theresa )
"Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie."(Rev. Randall R. McBride, Jr.)
"Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari."(Herodot)

PRETUL MARETIEI ESTE RESPONSABILITATEA!(Sir Winston Churchill)

"Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni."(George Chapman)
"Hraneste-ti mintea cu ganduri mari."(Benjamin Disraeli )

 


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
ARBORELE CARE DARUIESTE de Shel Silverstein
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.

Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.

„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.

Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.

Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.

Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”

Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.

Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.

„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.

Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.

Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.

Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.

Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.

Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Cele 5 limbaje ale iubirii

Traducere a articolului de Dr. Gary Chapman

“Mark e un om de afaceri de success. A recunoscut ca a avut retineri sa sune la cabinet. “Insa sunt disperat,”, a spus. “Sotia mi-a spus saptamana trecuta ca nu ma iubeste; de fapt, nici macar nu ma place si vrea sa ies din viata ei. Cum poate fi adevarat?, a continuat. “Avem o casnicie fericita. Aduc bani in casa. Avem o casa mare si trei copii minunati. O iubesc pe Suzanne din tot sufletul. I-am oferit tot ce-si putea dori. Chiar nu inteleg. Cum poate pur si simplu sa dea la o parte cei 17 ani de casnicie? Daca as fi fost un sot rau, as fi inteles; dar sunt un sot bun. Nu am inselat-o niciodata.”
Lacrimile ii curgeau pe fata. “Pe landa asta”, a adaugat, “suntem crestini si crestinii nu inceteaza sa iubeasca, asa, pur si simplu.”
Am petrecut un timp empatizand cu frustrarea si durerea lui Mark. Apoi am intrebat: “In ultimii ani, ti-a spus vreodata Suzanne ce o supara?”
“Tot timpul zicea ca nu petrecem sufficient timp imrpeuna. Insa afacerea mea imi cere mult timp.”
“Ce altceva o mai supara?” am intrebat.
“Spunea ca nu vorbim. Cand ajung acasa, sunt deja obosit sa mai vorbesc. Am tot vorbit toata ziua si am nevoie de putina liniste.”
“De ce altceva se mai plangea?” am intrebat din nou.
“Cateva saptamani in urma, mi-a spus ca iubesc golful mai mult decat o iubesc pe ea. Insa nu e adevarat. Golful e doar o modalitate sa ma relaxes si e bun pentru afaceri.”

Era evident pentru mine ca cel mai important limbaj al iubirii pentru Suzanne era “Timpul impreuna”, si Mark nu I-a vorbit in limbajul asta de mult timp. Stiam ca nu era o solutie rapida pentru casnicia lui Mark. Nu eram macar sigur daca Suzanne vroia sa vorbeasca despre asta.
Nevoia de a fi iubit este cea mai profunda nevoie emotionala. Cand aceasta nevoie nu este implinita pe o periaoda mai lunga de timp, ne pierdem iubirea romantica pentru partener. Apoi, incepem sa observam tot ce e negativ la celalat, si orice lucru mic ne enerveaza.
Asa a ajuns Suzanne sa spuna, “Nu te mai iubesc; nici macar nu imi mai place de tine.”

Dupa 30 de ani de consiliere maritala, sunt convins ca exista doar 5 limbaje de baza ale iubirii. Fiecare persoana are propriul limbaj principal al iubirii. Daca nu inveti sa vorbesti limbajul principal al partenerului, el (ea) isi va pierde sentimentele positive, si in cele din urma te va displace. Daca insa inveti sa vorbesti principalul limbaj de iubire a celuilalt, vei pastra vie iubirea in relatie.
Voi descrie pe scurt fiecare din cle 5 limbaje ale iubirii.

1. CUVINTELE DE APRECIERE: folosirea cuvintelor prin care sa iti exprimi aprecierea celuilalt. “Iti sta bine imbracat(a) asa.” “Multumesc ca ai dus gunoiul. Apreciez mult toata munca grea pe care o faci.” “Esti cel mai bun.” Biblia spune: “viata si moartea sunt in puterea cuvantului” (Proverbe, 18:21).

2. CADOURILE– am studiat antropologia, studiul diferitelor culturi, si nu am intalnit nici o cultura in care darurile nu sunt o expresie a dragostei. Un cadous spune, “s-a gandit la mine; uite ce mi-a adus.” Si nu trebuie sa fie cadouri scumpe. Se spune doar ca “gestul conteaza.” Daca darurile sunt principalul limbaj al iubirii partenerului tau, nu e important CE ii darui, dar CAT DE DES folosesti acesti limbaj sa iti arati dragostea.

3. SERVICIILE – Tot Biblia ne spune ca nu e sufficient sa ne aratam iubirea doar in cuvinte, dar si in fapte (Ioan, 3:1. Gatitul e un exemplu. Spalatul masinii partenerului, plimbatul cainelui, taiatul ierbii, spalat rufele, schimbatul copilului, sau aspiratul covorului sunt de asemenea parte din acest limbaj.

4. TIMPUL PETRECUT IMPREUNA – timpul de calitate. Asta inseamna sa ii dai partenerului atentia TOTALA. Nu inseamna sa fii in aceeasi camera si sa te uiti la televizor. Inseamna sa inchizi televizorul si sa o privesti doar pe ea; sau sa faceti o plimbare impreuna si sa vorbiti; sau sa iesiti la o iarba verde in weekend. Cel mai important este ca voi doi sa va traiti viata impreuna, zi de zi. Data viitoare cand te uiti la televizor si ea intra in camera, opreste televizorul si priveste-o. Da-I toata atentia ta si da-I de inteles ca nimic altceva nu e mai important decat ea. E o exrpiamre a iubirii extrem de puternica.

5. ATINGEREA FIZICA. – se stie cat de puternica emotional e atingerea fizica. Tinutul de mana, imbratisarile, saruturile, sexul, punerea mainii in jurul umerilor celuilalt, tinerea mainii pe picioarele ei cand conduci masina, sau un scurt masaj al umerilor – toate sunt expresii ale iubirii.

Cheia in mentinerea vie a iubirii intr-o casnicie este sa inveti sa vorbesti principalul limbaj de iubire a celuilalt.
Deci, cum poti descoperi care e principalul limbaj al partenerului? Raspunde-ti la urmatoarele intrebari:
1. “Cum isis exprima celalalt, cel mai adesea, dragostea pentru mine?” – daca celalalt iti ofera cuvinte de apreciere in mod constant, se poate ca limajul lui/ei sunt cuvintele. Celalt iti ofera ceea ce isi doreste sa primeasca.
2. “Care sunt lucrurile de care partenerul se plange cel mai adesea?” Nemultumirile releva dorintele noastre cele mai adanci. Suzanne se plangea ca nu au sufficient timp imreuna, ca nu vorbesc, ca Mark iubeste golful mai mult decat pe ea. Limbajul ei principal era timpul impreuna.
3. “Ce iti cere partenerul cel mai adesea?” Daca iti spune, “ai putea sa speli tu vasele, sau sa faci patul, sau sa faci tu baie copiilor” – astfel de cerinte, facute in mod regulat, indica ca principalul limbaj al celuilalt sunt serviciile.

Trei lucruri sunt necesare daca vrei sa fii un(o) iubit(a) bun(a):
1. CUNOASTEREA– afla care e principalul limbaj de iubire a celuilalt.
2. DORINTA DE A IUBI – iubirea e o alegere.
3. EXPRIMAREA CONSTANTA A IUBIRII – folosind principalul limbaj al partenerului.

I-a trebuit lui Suzanne noua luni de consiliere sa depaseasca durerea, suferinta, neglijarea si lipsa de atentie din partea lui Mark. Insa in cele din urma casnicia lor a fost revitalizata. “Daca cineva mi-ar fi spus ca il voi iubi din nou, nu as fi crezut-o niciodata”, a spus Suzanne. “Insa acum chair il iubesc. Imi vorbeste in limbajul meu”, a daugat cu un zambet larg pe fata.
Invata sa vorbesti principalul limbaj de iubire a celuilalt si vei trai si tu cu un partener(a) cu zambetul pe fata.”

Nota: Dr. Gary Chapman e autorul a numeroase carti (multe traduse si in limba romana), incluzand: “”Cele 5 limbaje ale iubirii.” Este si directorul companiei “Marriage and Family Life Consultants, Inc”. El si sotia sa, Karolyn, sunt casatoriti de peste 35 de ani si au 2 copii.



_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
O blonda raspunde la "Vrei sa fii miliardar":

1. Cati ani a tinut razboiul de 100 ani?
a. 116
b. 99
c. 100
d. 150
Blonda se blocheaza.

2. In ce tara a fost descoperita palaria "panameza"?
a. Brazilia
b. Chile
c. Panama
d. Ecuador
Blonda tot blocata.

3. In ce luna sarbatoresc rusii revolutia din octombrie?
a. ianuarie
b. septembrie
c. octombrie
d. noiembrie
Blonda nu s-a deblocat.

4. Care a fost numele regelui George al IV-lea?
a. Albert
b. George
c. Manuell
d. Jonathan
Blonda in cele din urma cere ajutor din public.

5. Dupa ce animal au fost numite Insulele Canare?
a. canar
b. cangur
c. sobolan
d. foca
Blonda pierde dreptul la joc.

P.S. Daca cumva ai zimbit la aceste intrebari, iata raspunsurile:
1. Razboiul de 100 ani a tinut 116.
2. Palaria panameza a fost descoperita in Ecuador.
3. Revolutia din octombrie se sarbatoreste pe 7 noiembrie
4. George al IV-lea se numea de fapt Albert.
5. Insulele Canare si-au primit numele de la foci. In Latina inseamna "insula Focilor" (caini de mare)
Cu cat esti mai citit decat o blonda?


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
mrrrrrrrrrr

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
CINE MOARE?


Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Frumos, am citit undeva ...
Frumos...

Modificat de kipsing (acum 17 ani)


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
De Dragobete - sa aveti parte de dragoste, multa dragoste, cat mai multa dragoste.
Si sa oferiti, poate, sa o impartasiti... [/b]


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
sau...poate nu! depinde....

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
Florile au un limbaj aparte. Cat de incantator ar putea sa vorbeasca un tanar iubitei sale fara sa foloseasca cuvintele! Cat de delicat poate aceasta sa-i raspunda prin "vorbe parfumate"! Calea cea mai usoara prin care poti sa-ti exprimi sentimentele si ceea ce gandesti este cea a inmanarii unui buchet de flori persoanei iubite.

Miturile, povestile biblice, fabulele, toate au incercat sa elucideze misterul semnificatiei florilor. In anii 1700, Charles al II-lea al Suediei a introdus un nou limbaj in Europa, in momentul in care a adus din Persia asa numita "arta a limbajului florilor". In secolul urmator s-au publicat prelegeri intregi pe aceasta tema, secretul fiind dezvaluit tuturor.
O intrega conversatie poate sa aiba loc intr-un simplu buchet de flori. Vor fi voci insa, care pot sa spuna ca astazi, cand informatia se poate transmite cu viteza gandului, dintr-o parte in alta a globului, cand exista E-mailul, toate acestea si-au pierdut din sens. Dar oricat de mult ar evolua omenirea si oricat de multe alte mijloace de comunicare vor aparea, florile vor fi mereu mesagerul dragostei iar semnificatia lor va continua sa fie importanta pentru noi.

Deci, daca doresti sa-i faci iubitului cunoscuta dragostea pe care i-o porti, ziua de 14 februarie iti da posibilitatea asta. Trimite-i flori si va sti! Florile sunt mult mai subtile decat un simplu E-mail si spun mai multe lucruri decat ti-ai imagina vreodata.
Iata cateva dintre semnificatiile atribuite acestora:

Albastrea: delicatete
Anemona: anticipare, slabiciune
Begonie: ganduri negre
Boboci de trandafir: iubire si puritate
Brad: timp
Cactus: suferinta
Cala: frumusete magnifica, mandrie
Camelii albe: esti adorabila
Camelii rosii: esti in inima mea
Camelii roz: dor
Campanula: magie
Caprifoi: prietenie
Cimbru: curaj, energie
Ciubotica cucului: frumusete tanara
Condurul doamnei: am incredere in dragostea mea
Coroana imperiala: persecutie
Crin alb: puritate
Crin de apa: puritatea inimii
Crin galben: falsitate
Crizantema: optimism, bucurie
Crizantema alba: adevar
Crizantema galbena: ofensa
Crizantema rosie: te iubesc
Dafin: coroana poetilor
Degetel rosu: nesinceritate
Feriga: sinceritate
Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva
Galbenea: fericire
Garoafa alba: dulcete si iubire, dragoste pura
Garoafa galbena: m-ai dezamagit
Garoafa rosie: inima mea este asemenea unei torte
Garoafa roz: nu te voi uita nicodata
Garofita: vitejie
Gentiana: puritate
Ghinda: simbolul nordic al vietii si al nemuririi
Ghiocel: prieten la nevoie
Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate
Iasomie: abundenta de dragoste
Iedera: incredere
Imortele: dragoste eterna
Iris: mesaj
Lalea: simbolul dragostei
Laur: faima
Levantica: puritate, tacere
Liliac alb: tinerete, inocenta
Liliac rosu: primele emotii ale dragostei
Lotus: iertare, dragoste instrainata
Mac: uitare
Maghiran: dragoste, fericire
Magnolie: nobilitate
Margareta alba: inocenta
Margareta rosie: frumusete
Maslin: pace
Mirt: dragoste impartasita
Muscata: gentilitate
Nalba: ambitie
Narcisa: vanitate
Narcisa galbena: dragoste neimpartasita
Nemtisor: lumina, veselie
Nu- ma-uita: dragoste adevarata, prietenie si fideliate
Orhidee: frumusete
Panseluta: simbolul iubitului, al amintirilor
Papadie: simbolul soarelui, al cochetariei
Paralute: fidelitate si inocenta, simplitate
Portocal: casatorie
Rozmarin: amintire
Salcam: dragoste tainica
Salvie: fericire
Soc: tradare
Trandafir: dragoste
Trandafir alb: sunt demn de dragostea ta
Trandafir galben: gelozie
Trandafir rosu: pasiune
Trandafir roz: placere si suferinta
Trifoi: loialitate
Trifoi cu patru foi: noroc
Urzica: calomnie, defaimare
Violeta: modestie
Violete albastre: incredere
Zambila: durere
Zambila alba: sunt mandru de tine
Zambila albastra: continuitate a sentimentelor
Zambila Rosie: imi pare rau
Zambila roz: joaca

putea continua!) florile limbaj aparte. cat incantator putea vorbeasca tanar iubitei sale fara

35.1KB


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
dar freziile ? ele ce spun ?

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
freziile?...dragostea profunda,iubirea in taina

_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
GLOBALIZARE?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Care este cel mai bun exemplu de globalizare? Raspuns:
Moartea
printesei
Diana! Intrebare: Cum asa ???? Raspuns: O printesa
engleza cu un amant
egiptean, are un accident intr-un tunel francez,
intr-o masina germana
cu motor olandez, condusa de un belgian, beat cu
wiskey scotian,
urmarita fiind indeaproape de paparazzii italieni pe
motociclete
japoneze. Printesa era tratata de un doctor american
cu medicamente
braziliene. Si chestia asta iti este trimisa (postata) de un
roman care foloseste
tehnologia lu' Bill Gates iar tu o citesti pe o clona
de IBM care
folosesc cipuri taivaneze, cu monitor corean,
asamblate de muncitori
din
Banglades intr-o fabrica din Singapore, transportata
cu vapoare de
indieni, si descarcate de rromi. 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
egon
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1245
Asa-i....dar de ce nu pot oare... sa rad!?

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Esti antiglobalizare, nu? Sau subiectul "Printesa Diana" este motivul... Subiecte delicate, dincolo de gluma.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Nevoia de singuratate si nevoia de... altul

In interiorul fiintei umane convietuiesc - parca - doua nevoi opuse... Nevoia de singuratate si nevoia de... altul. Pendulam intre ele, ca schiorii desavirsiti, numai ca - spre deosebire de acestia - nu sintem intotdeauna constienti si nici destul de vigilenti in a sesiza ce simtim. Nevoia de singuratate, susceptibila a izvori din profunzimile Spiritului nostru, se exprima ca nevoie de intimitate... Nevoia de altul, insa, cu radacini in Eul omenesc, cere iubirea altuia, protectia altuia, ajutorul lui. Spiritul rivneste la singuratate. Omul rivneste la... alaturare, la insotire si la ajutor. Iar noi resimtim puternic aceste doua opuse, de la o clipa la alta, de la un an la altul, de la o zi la alta. Ceva din noi pare a respinge multimea si chiar apropierea celuilalt in anumite momente, iar acest sentiment ne poate speria. Ne poate da senzatia ca respingem sa fim prea aproape "de un altul" sau prea mult timp aproape de el... Si atunci se consuma in interiorul nostru starea de nestatornicie, insotita de vinovatie, deruta si angoasa. Si, daca ne simtim singuri, omul din noi ne cheama cu un dor aprig catre celalalt, catre un altul, care sa ne mingiie, sa ne fie aproape si sa ne iubeasca...
Oricind ne trezim in una dintre aceste stari, esential este simplul fapt de a sti ca ele trec si se invirt prin fiecare fiinta, parca spre a confirma natura duala din noi. Daca partenerii nostri de viata au nevoie de singuratate atunci cind noi avem nevoie sa fim impreuna, lucrurile pot imbraca o armura de tip "conflict"! Si, cum acest lucru se intimpla adesea, este esential sa cunoastem ca fiecare dintre aceste trairi se inscrie in firescul vietii... A privi spre nevoia de izolare a celuilalt ca spre un bibelou care sade firesc in vitrina, ori ca spre autobuzul care trece pe strada este un pas catre intelepciune si vindecare a relatiilor noastre. A privi spre nevoia celuilalt de a fi impreuna ca spre ceva la fel de firesc, inseamna a intelege profund puterea nevoilor noastre interioare. Caci sufletul omenesc alearga dupa singuratate si izolare ca si dupa a fi impreuna cu altul, iar acest joc al alternantelor, al opuselor ne determina, adesea, sa ne intelegem mai putin unii pe altii... Sa ne oferim mai putina libertate noua insine si mai multa suferinta. Sa ne permitem mai putine alegeri pentru noi insine si sa-i inchidem celuilalt puterea de a-si alege ce are nevoie sa faca, ori sa traiasca intr-un anume moment... Relatiile noastre ar fi mai mult pline de parfumul iubirii, al iertarii si al bucuriei daca ne-am permite sa vedem firescul acestor doua nevoi. Ne-am putea indeparta de frica de abandon si de suspiciune, de gelozii si de conflicte si am intelege ca respingerea este nascuta din chemarea spiritului la starea sa de singuratate. Respingem compania celorlalti atunci cind din interior sintem chemati la comuniunea cu Sinele nostru. Respingem multimea si chiar pe celalalt atunci cind sinele divin ne invita sa locuim impreuna - din nou - in iubirea care nu are conditii si nu are nevoie de nimic. Totul este sa stim, sa respectam nevoia proprie si nevoia altuia si atunci vom putea fi mai buni cu noi insine si mai intelepti in relatiile cu altii...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Codul frumusetii in existenta noastra
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cercetatorul Masaru Emoto a facut o descoperire uluitoare; apa recepteaza gindurile sau cuvintele pe care le spunem, ca si pe acelea pe care le scriem. Fiecare cuvint este transformat de apa intr-un cristal sau intr-o forma specifica. Cercetatorul a concluzionat ca apa recepteaza deopotriva mesajele transmise la apropiere sau la distanta (Cartea "Mesajele ascunse din apa" - Ed. Adevar Divin, Masaru Emoto). Cum corpul omenesc este compus din apa in proportie covirsitoare, devine limpede faptul ca in trupul nostru dantuiesc, se schimba, se inlantuie si se transforma gindurile proprii sau gindurile celorlalti, ceea ce se intimpla in jurul nostru sau ceea ce se intimpla la distante chiar de mii de kilometri si are legatura cu noi. Ceea ce gindim despre noi sau despre altii se transforma in cristale in corp, iar Masaru Emoto a fotografiat deopotriva imaginile iubirii si ale urii, ale recunostintei si ale injuraturilor! Apa din corpurile noastre inregistreaza fiecare vibratie cu o fidelitate uimitoare. Conteaza ce gindim, ce spunem, ce vorbim. Apa ne spune ca ne infrumusetam unii pe altii si ne vindecam sau ne uritim si ne imbolnavim prin tot ce gindim, ca si prin cuvintele pe care le rostim...
Undeva, in adincurile inaccesibile ochiului omenesc, apa - de asemenea nevazuta - scrie si rescrie "adevarul" fiecarei clipe de existenta printr-un cod al frumusetii. Frumusetea ciuntita a sentimentelor negative, a gindurilor cu vibratie joasa este reprezentata de apa prin cristale fundamental diferite de cele ale sentimentelor si gindurilor minunate. Si, tot apa ne spune ca despre orice si despre oricine am gindi, am simti sau am vorbi, o facem intotdeauna mai intii in noi insine si despre noi insine... Ducem toate acestea in trupurile noastre.
Memoram iubirea pentru celalalt, recunostinta, compasiunea, bucuria, ura, nelinistea, tristetea sau orice altceva simtim si le purtam in noi. Apa ne vorbeste despre intelepciunea straveche care spune ca nu sintem separati. Apa ne reaminteste parabola biblica "Daca ii vei da mincare acestui sarman, Mie imi vei da"! Apa ne spune ca iubirea pe care o simtim pentru altul este iubirea care ne vindeca pe noi insine. Tot ce traim, ce gindim si ce simtim este instantaneu inregistrat in noi in forme care ne imbie spre zbor si iubire, ori spre deprimare si durere. Iata de ce apa "luminoasa" din noi poate intotdeauna lumina peste intunericul din jur si poate trimite cristale de lumina atunci cind stim... Apa ne spune ca putem purta in noi, de asemenea, "cristalele din ceilalti", figurile predominante ale bucuriilor, tristetilor sau nevoilor ascunse in ei.
Dar acestea pot fi precum frunzele care plutesc pe apa, caci - insotite de iubirea si recunostinta noastra - ele devin trecatori pe bulevardul nesfirsit al constiintei. Apa ne povesteste despre motivele puternice pe care le avem pentru a ne detasa de ceea ce nu ne place in mintea proprie, de ceea ce ne-a determinat sa nu ne simtim prea bine, ori de lucrurile care ne-au nemultumit in vietile noastre.
Suntem o "constiinta colectiva", care poate alege doar sa priveasca riul gindurilor si al sentimentelor, creindu-si - in acelasi timp - un riu al iubirii proprii. Si, cind vom putea curge prin noi iubire si recunostinta pentru tot si toate, vom straluci in carnea care sintem si vom darui constiintei colective memoria stralucirii noastre.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
21 martie este Ziua Internationala a Poeziei (UNESCO)

Farmecul discret al poeziei - Mircea Cartarescu

"Cînd eram puşti de liceu citeam aproape numai poezie. Mi-aduc aminte că pînă şi în pauze, pe cînd colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o ţigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieşeam din curtea liceului şi-o luam pe străduţele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mîini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau şi colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam cu cartea-n faţa ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri şi garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o înnoiam mereu. Apoi am scris multă, prea multă poezie eu însumi. Am ajuns să-mi fie silă de ea ca lăptarului de lapte. A trebuit să părăsesc zona pentru alte tentaţii, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decît poezie. Azi însă nu mai citesc aşa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraş, cînd cotrobăi în geantă şi scot una dintre cărţile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înţelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă şi gajică pe Jetuţa? Nu ştiu, dar un lucru mai vreau să spun: că niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaş de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urîtă, mai mişcător, mai adevărat şi mai miraculos. Sînt momentele în care nu regret că am fost şi eu, cînd va, în Arcadia."


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
I

Ah, cuvintele, tristele,
ele curg în ele însele,
deşi sensul lor este static.

Ce tragedie cuvântul "iubito"!
După litera "I" urmează litera "U",
după litera "B", litera "I",
apoi "T", apoi "O"...

Şi asta-i ca şi cum ar trece un timp
între "I" şi "O",
deşi "Iubito" nu are timp,
ci este tot şi dintr-o dată.
Sau nu: a fost... Sau nu: va fi
sau este pur şi simplu.

II

Prima literă a oricărui cuvânt
se află-n trecut, -
ultima literă - de asemeni,
Numai trupul cuvântului
e în prezent.

"Iubito, iubito, iubito..."
Uită-te la mâna mea
pe care o ţin împodobită cu un pahar.
Acum e sus,
acum lângă chipul meu,
acum, pe masă, paharul gol.

"I", - a fost sus, "U", - lângă chipul meu
"B", - se află acum pe masă, gol.
Va urma din nou "I",
lângă chip îl voi ţine pe "T", şi
iarăşi "O" va sta pe masă, singur şi gol...

Iubito, tu,
viaţa mea despre care
nu pot striga
decât lucruri ale trecutului, -
viaţa împodobită cu sunete
care-ndată ce sunt
au şi fost...

III

Cuvintele - tristele
jumătate Timp - jumătate lucruri,
atât de multe încât
nelămuresc timpul,
atât de timp
încât adumbresc lucrurile.

Cuvintele
peşti abisali,
numai sub stratul de lucruri există.

Cum le scoţi în afară
în timp,
explodează.

Jalnică, tristă explozie -
încât îmi vine să strig:
"iubito", "iubito"
rămâi înainte-mi, iubito;
lasă-mi cuvintele să se izbească de tine
ca să se întoarcă la mine.

Tu eşti cerul gurii mele
şi dacă
ai să râzi
şi-ai să-mi spui că ai chip
şi făptură cu braţe,
am să-ţi spun: nu-i nimic,
eu nu am nici făptură, nici chip...

IV

Cuvintele - tristele,
numai dacă se lovesc de ceva,
numai dacă le apasă ceva
există.

Cuvintele
nu au loc decât în centrul lucrurilor,
numai înconjurate de lucruri.

Numele lucrurilor
nu e niciodată afară.

Şi totuşi,
cuvintele, tristele,
înconjoară câteodată timpul
ca o ţeavă, apa care curge prin ea.

...ca şi cum ar fi lucruri,...
oho, ca şi cum ar fi lucruri...

V

Iubito, mai bine
ţi-aş aşeza o ramură în braţe.
(Numai timpul are timp
şi nicicând
nu-şi întrerupe creşterea nefinită...)

Cuvintele, laşele,
ele singure se ucid pe ele,
numai ele se pot nega
pe ele însele,
numai ele, neliniştitele,
se neagă tot timpul unele pe altele,
se ucid
numai între ele, pentru dreptul
întâiului născut,
tot timpul şi tot lucrul,
unele pe altele.

Niciodată un copac
n-a ucis un copac, -
Niciodată o piatră
n-a depus împotriva pietrei
mărturie.

Numai numele copacului ucide
numele copacului
numai numele pietrei
ucide, depunând mărturie
despre numele pietrei...

Iubito, iubito
pururi fără de nume, iubito.

(Împotriva cuvintelor _Nichita Stanescu)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Autorul florii care creste in gradina ta
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vor veni vremuri in care oamenii vor cunoaste natura Realitatii din interior si vremuri in care toate semnaturile personale - izvorite din aroganta, ori din ignoranta - vor fi recunoscute ca fiind una singura! Dumnezeu nu si-a scris numele in frunze, nici in flori, nici in ploi, nici in fulgii ce-si zburatacesc cunoasterea in vazduh... Modestia divina, profund ancorata intr-un suris - pe cit de maret, pe atit de anonim - ne-a daruit libertatea de a ne pune semnaturile pe proprietati, ca si pe gradini, pe carti, ca si pe filme. Am mers chiar mai departe si ne-am arogat dreptul de semnatura personala asupra copiilor nostri, asupra fiintelor pe care le iubim si asupra frumusetilor naturii! Dar, epoca romantica a mintii, dornica sa semneze chiar si certificatul de nastere al cerului, ori pe acela al Universului, pare a se apropia de momentul "Adevarului"... Eul omenesc, zburdalnic in aroganta si maret in ignoranta sa inconstienta, nevinovat in profunzime si incarcat cu suferinta de a fi responsabil pentru tot ce a semnat ca apartinindu-i, incepe sa... stie ca nu-i El autorul. Nu-i autorul florii care creste in gradina sa. Nu-i autorul real al copilului sau. Nu-i autorul real al viselor sale, ori autorul somnului sau.
Maretul Eu omenesc se poate trezi bulversat in clipa in care intelege ca propria viata este un raspuns la o mare cerere colectiva. Venim pe lume ca raspunsuri la rugaciunile celorlalti si de aceea nu venim pentru noi insine, cit pentru cei ce ne-au chemat... Avem sens doar impreuna si de aceea nimic, absolut nimic din Lumea noastra nu ne apartine cu adevarat. Autorul este unul singur si el a ramas ... acolo, intr-o liniste in care anonimatul si dreptul de autor absolut se pot confunda. Nu sintem autorii unei carti, caci cartea pe care mintea o semneaza cu mindrie nedeghizata este - ca si viata noastra - raspunsul Gratiei Divine la nevoia exprimata a constiintei colective. Un fel de a darui si a primi pare a sta la baza aparitiei si disparitiei lucrurilor, la baza nasterii fenomenelor, un fel de "cere si ti se va da" misca lumea, materia, viata, lumina si intunericul, intr-un dans maiestuos. Aceasta face ca intilnirile noastre sa nu fie un rod al intimplarii, cit raspunsul la o cerere exprimata in trecut. Eul omenesc se va dezbraca de aroganta si va schimba complet firul abrupt al suferintei sale inevitabile atunci cind va ceda "semnatura personala" a faptelor, a gindurilor si a sentimentelor sale... Viata noastra nu este o poveste personala. Autorul ei este "colectiv", asa cum colectiv si maret este autorul unei flori din gradina noastra sau autorul cartii pe care semnam cu numele propriu. "A darui si a primi" pare a fi izvorul vibrational al tuturor lucrurilor, asa incit tot ce se afla in jurul nostru nu este decit un "Dar"... Acest micut Eu omenesc, zbuciumat, ros de neimplinire si inchis in iluzia suferintei semneaza cu inconstienta miscarile unei existente in care nu a fost niciodata "adevaratul autor". Autorul autentic al Vietii ii spune "da" fiecarei cereri... Si noi ne punem semnaturile pe ravasele suferintei, intru perpetuarea ei, doar pentru ca ne credem, inca, un Eu personal. De fapt, sintem pentru ca sintem ceruti si de aceea autorul nostru este, intotdeauna, constiinta colectiva care ne-a chemat. Parintii nostri nu ne pot aduce pe lume in absenta acestei chemari colective, care face ca Planul Divin sa fie strabatut de frumusetea Gratiei, de perfectiunea si de maretia sa.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Daca esti implicat intr-o relatie de dragoste si iti doresti sa fii iubit mai mult, sa primesti mai mult, dar - in acelasi timp - acestea toate nu se intimpla asa cum astepti, este timpul... sa intelegi ca partenerul tau nu are nicio vina. Esti respins in dragoste si suferi? Celalalt nu are nicio vina. Esti nemultumit pentru ca nu primesti ceea ce astepti? Altul nu este vinovat sau responsabil pentru suferinta ta. Desigur, tu crezi ca el nu te face fericit. El nu te iubeste. El nu raspunde asteptarilor si dorintelor tale. El este vinovat. Pe el - poate - ar trebui sa te razbuni, ori sa-l pedepsesti. Suferi din cauza altuia, zici tu! El iti pune sufletul pe bigudiuri si, dupa ce iti da o mica bombonica egala cu un munte de fericire, te trezesti ca iarasi... suferi. Si acuzi. Apoi devii o victima. Apoi te simti tot mai rau, gindesti tot mai incetosat. Nu te simti bine... pentru ca altul nu te face fericit. Pentru ca el alege sa fie fericit intr-un mod care nu te contine.
Adevarul, insa, se afla doar in tine si-n decizia ta de a te simti bine. In decizia ta de a respecta, in acelasi timp, alegerea celuilalt. Cind cel iubit de tine alege sa fie fericit cu altcineva sau intr-un mod care nu te contine, el face o alegere personala si justa. O alegere pentru el, nu una pentru tine. El decide daca vrea sa fie fericit si cum anume se simte fericit. Daca nu simte fericire destula in preajma ta, nu este vina ta... Nu este lipsa ta de merit. Nu esti vinovat. Nu este responsabil trupul tau, pe care nu-l apreciezi destul. Nu este vinovata starea ta sociala. Nu esti prea mic pentru a fi iubit. Nu esti prea neinsemnat, nici prea urit, nici prea rau! Fericirea este o alegere personala, ca si suferinta. Orice ar alege celalalt, permitei sa aleaga. Accepta ca - pur si simplu - el are alta alegere. Cind tu accepti ca celalalt are dreptul la propriile sale alegeri - indiferent daca ele il fac fericit sau nu - vei accepta cu mult mai usor absenta lui sau insuficienta sa prezenta. Daca accepti ca el alege pentru el, atunci instantaneu tu alegi sa te simti bine pentru tine si cu tine. Fericirea ta nu mai depinde de prezenta celuilalt, de ceea ce face sau nu face in relatia cu tine. Da-i libertatea de a-si alege calea si, in aceeasi fractiune de clipa, iti daruiesti tie libertatea de a fi fericit ... De a te concentra asupra alegerii tale de a fi fericit. Cind te opui alegerii celuilalt, te privezi pe tine de libertate. Cind te opui felului sau de a concepe fericirea, afirmi ca fericirea ta nu este prezenta si, ca urmare, suferi... Da-i celuilalt intreaga libertate de alegere si - prin aceasta - esti liber tu insuti. Puterea ta consta in capacitatea de a alege sa te simti bine, indiferent de alegerea altuia. Cind nu-i permiti altuia sa-si aleaga calea sau drumul in viata, vibratiile tale pot aluneca in grote si-n abisuri inspaimintatoare. Acestea iti iau puterea si-ti sfirteca libertatea, caci mintea si sentimentele tale vor chema suferinta si teatrul tau personal va continua pina ce vei alege sa te simti bine in absenta sau prezenta oricarui stimul exterior. Chiar si logica iti va spune - daca stai s-o asculti - ca blamezi, suferi, te invinovatesti si nu te simti bine, fara ca aceste stari sa-ti aduca ce-ti doresti; bucuria, fericirea sau omul iubit. Daca starea ta de bine nu-l pot aduce in viata ta, atunci suferinta cu atit mai putin o poate face. Fii constient de lipsa de sens a suferintei tale si alege libertatea. Caci in ea se afla si o cheie pentru vindecare...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
  De ce nu ni se indeplinesc dorintele?

Inteleptii au spus ca una dintre marile radacini ale suferintei omenesti este adinc implantata in dorinte, dar unii dintre ei spun - de asemenea - ca prin dorinte noi cream realitatea. S-ar putea ca fiecare sa aiba in mineca un "as" al Adevarului si s-ar putea ca - tinind cont de principiul credintei - ca orice as in care credem sa devina adevar... Dorinta poate fi minunata atunci cind traim ca si cum ea s-ar fi implinit deja sau atunci cind nu ne emotioneaza, nu ne stranguleaza emotional si nu ne blocheaza eventualitatea neimplinirii ei! Suferinta izvorita din dorinta neimplinita ne poate transporta intr-un tarim al frustrarii, al durerii sufletesti si al iluziei ca dorintele li se pot implini celor mai norocosi, dar nu sintem noi aceia. Partea minunata a dorintei pare a se fringe exact in interiorul nostru, acolo unde alegem sa traim absenta iubirii ca pe o realitate. Sursa frustrarii pare a fi deschisa in falsul sentiment ca "ceva ne lipseste", iar acest ceva ce ne lipseste ne priveaza intotdeauna de a trai sentimentul Prezentei Iubirii. Lumea suferintei ne vorbeste simbolic despre dorinta noastra de a fi iubiti si despre neimplinirea acestei dorinte.

In suferinta, nu mai percepem Prezenta Iubirii, cit Absenta ei. Dar si absenta confirma prezenta, caci - asa cum spunea un mare fizician - atit timp cit ceva este, nu poate exista absenta acelui ceva. Asadar, toate dorintele noastre sint deja implinite, pentru ca existenta implinirii presupune ca nu exista ceva neimplinit. Momentul in care percepem ca ceva nu s-a implinit este momentul in care se implineste dorinta exprimata ca "lucrul pe care ni-l dorim nu poate fi implinit"...
Chiar atunci cind sintem prea mult atasati de o dorinta, indoiala, teama, regretul sau sentimentul ca ea poate sa nu se implineasca, ori ca este imposibil de implinit ne va conduce catre frustrare si confirmarea faptului ca - intr-adevar - ceea ce ne dorim se indeparteaza de noi. "Nu te ingrijora pentru ziua de miine, caci Domnul Dumnezeul tau stie ce ai nevoie si iti va da", ne-a spus Iisus. Eul nostru omenesc nu poate concepe, insa, un asemenea grad de abandon, o asemenea stare de "indolenta" si inactiune sau - cind incearca sa o faca - asteapta precum inecatul sa vina Dumnezeu direct si sa-l salveze... Noi credem ca trebuie sa facem ceva anume, sa dorim ceva anume, sa luptam si sa ne dam brinci, afirmindu-ne credinta in puterea fizica si dindu-ne puterea de a ne implini singuri dorintele. Ele se implinesc si asa, dar in marja de limite pe care singuri ne-o asezam ca pe-un covor regal. Cind nu stim ca ne dorim si prin teama, si prin respingere, si prin indoiala, si prin remuscare, dar ne trezim ca acestea toate ne invadeaza realitatea, noi concluzionam ca "nu ni se implinesc dorintele". De fapt, universul pare a fi unul al "implinirii", al plenitudinii, unul care ilustreaza perfect zicerea lui Hristos: "cere si ti se va da". De aceea, avem nevoie sa cerem dintr-un spatiu plin de Iubire si de incredere, dintr-un spatiu in care cunoastem ca dorintele ne sint implinite intotdeauna. Sa cerem din spatiul in care puterea si iubirea divina sint mai presus de puterea si iubirea omeneasca... si atunci vom sti ca "Dumnezeu ne aude si ne raspunde intotdeauna"...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
învaţă de la apă să ai statornic drum,
învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi,
învaţă de la soare cum trebuie să spui,
învaţă de la piatră cat trebuie să spui,
învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Cum poţi să treci prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori.
învaţă de la vierme, căci nimeni nu-i uitat,
învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
învaţă de la apă să nu dai înapoi,
învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
învaţă de la soare că-n cer sunt numai oşti.
învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică să vezi povara ei;
învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
învaţă de la mamă să ai blândeţea sa,
învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

putea continua!) apă să statornic drum, că toate-s numai scrum, umbră să

30.4KB


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa.
- Poate în palma.
- Eu nu ghicesc decât în talpa.
- Ce semn de punctuatie?
- Nimic, adica pune un numar.
Ce numar porti la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 mă inspira.
Oricum, e un numar cistigator -
Imi place cum inchizi tu ochii.
Atunci când inchid ochii, plutesc.

(Marin Sorescu _Fara punctuatie)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Riscul de a visa
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

In interiorul nostru se naste si creste continuu un "sabotor" puternic, ascuns in gindirea negativa, in frica, in indoiala, in regret si in resentiment, chiar in prea multa prudenta, ori intr-un exces de ratiune. Sabotorul personal - acea voce a esecului, a suferintei, a fricii de respingere nascute prin perceptiile copilului din noi - ne insoteste de-a lungul intregii vieti ca o umbra misterioasa... El ne sopteste prin sentimente si prin ginduri cit este de riscant sa ne urmam inima, ori sa ne dezvaluim propria lumina. El ne striga in urechi: "N-ai voie sa gresesti, nu poti sa risti. Nu poti sa faci acest lucru... Pacatuiesti si lumea toata va vedea ca nu esti chiar atit de bun pe cit pretinzi. Te vei simti rusinat cind vei gresi!" Si asa, ascultind sfaturile umbrelor noastre, raminem pasivi, infricosati, inchisi in inactiune, ori in actiuni prea prudente, care ne asigura ca nu riscam nicio pierdere. Frica de gura lumii, frica de esec, frica de greseala ne inchide intr-o viata pe care o visam mai intens decit o traim, intr-o textura in care pina si visul devine riscant. Acest "sabotor personal" ne tine agatati si atasati de imaginea noastra, ignorind nevoile reale ale fiintei ce sintem.
Si, in vreme ce cautam sa ne pitim sub umbrarul sigurantei si al certitudinilor, arsita vietii reale ne frige cu mai multa consistenta, ne deruteaza cu mai mare putere si ne scufunda intr-o pasivitate pe care nici n-o mai putem observa. Lumina din noi se transforma intr-o flacara de luminare. Nu mai putem crede in puterea ei si nu mai putem "risca" sa o afirmam. Mersul nostru prin realitate se trasforma intr-un soi de plimbare prudenta, aparent rationala, pe nisipul fin al unei plaje inguste... Si, nu-i chiar atit de usor sa pasim inainte plini de curaj, cind ne macina frica! Avem nevoie sa ne asumam responsabilitatea de a cadea de pe Everest daca vrem sa-l cucerim vreodata. Marii cistigatori stiu ca nu poti cistiga fara sa risti pierderea. Marii cistigatori stiu ca poti sa cazi si apoi sa te ridici. Ca trebuie sa infrunti exact negativitatea, gura lumii, dispretul, furia, ura, nerabdarea, esecul sau orice alt balaur iti iese in cale pentru a ajunge in virful destinat posibilitatilor tale de exprimare. Daca vocea sabotorului personal iti spune ca nu esti capabil sa mergi pe drumul tau, ca ceilalti iti vor arunca in fata exact incapacitatea aceasta, infrunta... "balaurul!" Aminteste-ti ca lumea proiecteaza asupra ta propria-i angoasa. Aminteste-ti ca - atunci cind vorbeste despre tine - lumea se caracterizeaza pe ea insasi. N-are sa-ti fie teama de ceea ce altul spune despre sine cind vorbeste despre tine. Balaurul de care ti-e teama este ... o simpla imagine in filmul tau. Alege sa infrunti capetele lui amenintatoare, de oriunde le-ai vedea venind si aminteste-ti ca natura fiintei tale reale iti cere sa ai incre-dere deplina in "Sinele Divin"... Vocea fricii iti vorbeste, inca, despre dependenta. Despre atasament. Despre tendinta de a-i da lumii puterea si lui Dumnezeu slabiciunea. Esecul este un semn indrumator, la fel de bun ca un semn de circulatie, care-ti spune: "Treci pe aici, treci acum" sau "Opreste-te si ia-o pe partea cealalta"... Totul este sa vezi.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Forta - putere - iubire si razboi

Neintelegerea a ceea ce inseamna puterea a dus umanitatea catre confuzii, nelinisti, razboaie si deruta, suferinta si durere. Dorinta de putere si credinta teribilista, copilareasca in puterea muschilor a creat milioane de victime si de agresori. Din aceasta credinta pare a se fi nascut si falsa definitie a puterii, si falsa intelegere a ei. Caci, atita vreme cit nicio putere din lumea aceasta nu a reusit sa nu se vada si ingenunchiata, si prinsa in mrejele salbatice ale slabiciunii, si umilita, ea... contine ceva eronat. Ceva neinteles. Puterea muschilor - oricit ar fi spirjinita de arme, de tancuri, de inteligenta artificiala, or de tehnologie sofisticata - ramine oricind la discretia propriei sale slabiciuni, care se va manifesta, mai devreme sau mai tirziu. Puterea muschilor este doar o etapa a vietii pe Pamint, asa cum este copilaria, adolescenta sau tineretea. O etapa pe care o putem depasi cu intelepciune sau una din care putem iesi ciufuliti, traumatizati si predispusi experientelor de slabiciune pe care le naste insasi starea de putere... Neintelegerea "puterii" incepe acolo unde - asa cum arata David Hawkins, un celebru medic psihiatru care a trait experienta de iluminare - este confundata cu "forta"... Noi vedem puterea in forta, in capacitatea de a distruge, de a agresa, de a violenta, de a sfarima, or de a ne razbuna. Dar, adevarata putere se ascunde in iubirea pura. Puterea inseamna iubire fara conditii. Puterea nu distruge, ci creeaza. Puterea construieste, forta distruge. Puterea daruieste, forta ia cu sila. Puterea uneste. Forta separa! Puterea inseamna respect profund si cunoastere tainica a legilor universului, care echilibreaza, transforma, transmuta si creeaza totul. In schimb, forta este credinta omului in propriile-i limite. In vreme ce isi exercita forta, omul isi etaleaza si slabiciunea. Si limitarea. Si agresivitatea. Si calitatea de victima. Instrumentul fortei este razboiul si distrugerea. Instrumentul puterii este iubirea si pacea. De aceea, omul va avea cu adevarat putere doar prin iubirea sa, nu si prin ura sa. Iubirea mingiie si face ca totul sa fie posibil. Forta distruge si limiteaza, agreseaza si aduce suferinta. Omul rivneste atit de mult puterea pentru ca ea este esenta fapturii sale si-n adincurile sufletului omul stie aceasta. Dorinta de putere mina sufletul catre cunoasterea de sine si nu catre razboi. Dorinta de putere este la fel de naturala ca un instinct (ca instinctul sexual, unde dorinta de putere se manifesta, de asemenea) si de aceea omul nu se poate sustrage ei. El poate cunoaste puterea numai prin iubire si aceasta-i o extraordinara provocare divina. Caci omul are de sarit proptelele credintei in propria-i putere si are de depasit starea de victima, ca si pe aceea de agresor. Omul trebuie sa sara elegant peste toate sentimentele, emotiile si sfidarile naturii sale omenesti, credincioase fortei, pentru a-si cunoaste puterea adevarata. Atita vreme cit el se lasa tirit de umori, de frica, disperare, ura si resentimente, devine victima propriei forte. Cind el va intelege ca nu este caracterizat de "a face", cit de "a alege" si nu a fost creat pentru a actiona, cit pentru a alege actiunea, atunci va gasi puterea intr-un loc atit de apropiat de sine, incit ii va parea incredibil... Si va sti ca puterea nu distruge niciodata, ci imbratiseaza. Nu agreseaza, ci iubeste. Iar cind iubeste, omul abandoneaza forta si dobindeste... puterea.

putea continua!) forta putere iubire ceea inseamna puterea dus umanitatea catre confuzii, nelinisti,

6.8KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Instrumentul puterii este iubirea si pacea! Frumos! ...Cata pace aduce iubirea..., ma intreb!?  ..Frumoase postari!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Unde-i lumea ta cind inchizi ochii?

Iti spun acum: "inchide ochii"! Daca stai la biroul tau sau daca esti in pat, la un centrimetru de partenerul de viata, daca esti in fotoliu sau in autobuz, inchide ochii... Te intreb: "Ce vezi cind esti cu ochii inchisi"? Si tu raspunzi: "Nimic"... "Unde este partenerul tau de viata acum"? Vei spune "este linga mine"... Si eu am sa intreb: "Cum poti sa-ti dai seama de asta, daca spui ca nu vezi nimic"? "Unde este orasul, unde sint tramvaiele care huruie pe linga tine, unde sint masinile si toata multimea, unde este soarele, universul si unde este cerul, daca ceea ce vezi este nimic"? Cind stai cu ochii inchisi devine extraordinar de simplu sa observi ca toate lucrurile care sint, fiinta iubita, cerul, Pamintul, mobila, televizorul, ambitiile tale, durerile, iubirile, angoasele tale sint doar pentru ca "stii ca sint"! Daca n-ai sti despre existenta lor, daca toate acestea n-ar fi in mintea ta, ai privi dintr-o data un infinit "nimic"... Si-n acest "nimic" - in care adormi si din care te trezesti dimineata, in nimicul interior infinit in care se petrec visele tale de noapte - se iveste intreaga realitate. Materia - cu florile si cu pasarile ei, stelele, marile si oceanele, fiintele iubite, ori cele care-ti macina viata, tramvaiele si autobuzele, parcurile si luminile orasului si, mai ales, tu insuti... Ce magie! Si tu esti magicianul...
Poti simti acum - inchizind ochii - ca totul este in constiinta ta? Toate gindurile, sentimentele, toate lucrurile si chiar corpul tau, toate intimplarile vietii tale, trecutul, prezentul si viitorul sint exact in clipa in care esti tu. Daca n-ai sti ca linga tine respira o alta fiinta, daca n-ai sti ca ai corp si daca n-ai sti ca tu esti tu, ce ar ramine? Poate acel infinit... nimic... in care te simti in siguranta, intreg si lipsit de griji. Complet si fara nicio dorinta. Si acum, peste acest nimic, observa ce... . vine? Poate un gind, poate un sentiment, poate un suvoi de ginduri, care par a se lega unul de altul fara sens? Poate o amintire din copilarie, ori imaginea unei imbratisari din trecut? Orice simti, gindesti sau observi cind stai cu ochii inchisi exista, de asemenea, in constiinta ta. Si, cum toate acestea apar si dispar in acelasi nesfrisit "nimic", iti dai seama cu usurinta ca esti inconjurat de gindurile si de sentimentele existente, deja, in constiinta ta... Daca ele iti par infricosatoare, ori urite, daca-ti spun ca esti o fiinta minuscula si neputincioasa, ori ca n-ai sa poti vreodata intelege propria-ti viata aminteste-ti ca te afli in fata... constiintei tale. Ea-ti aminteste doar ceea ce ai invatat, ceea ce ai crezut ca este, nu ceea ce ar putea fi... "Nimicul" minunat in care existi dintotdeauna pulseaza in ritmurile profunde ale Vietii, creind pentru tine orice esti convins ca este posibil. Acum, cind vei deschide ochii, te vei trezi in prezenta acelor lucruri structurate in constiinta ta. Daca esti singur, singuratatea este structurata in tine... Si, daca esti mereu inconjurat de multime, multimea este structurata in constiinta ta... Daca te simti fericit asa cum esti, fericirea este structura constiintei tale prezente, iar daca te simti nefericit, nefericirea este structura aleasa de tine pe moment... Dar, cum ai observat doar inchizind ochii, tu poti alege sa chemi in structura constiintei tale prezente orice vrei... Nu conteaza ce a fost mai inainte acolo... Suferinta, negativitatea, nerabdarea, teama, frustrarea, lipsa de speranta; lasa-le sa treaca... Alege sa traiesti ca un magician si cheama la tine ce vrei sa simti. Ce alegi sa simti? Esti magicianul care cere... si primeste, deopotriva, tot ce crede a fi posibil...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Daca tin ochii inchisi..., nu inseamna ca dorm...,
Daca ma fac ca nu vad..., nu inseamna ca sunt orb.
Cu ochii deschisi..., pot sa ma uit unde vreau eu...,
Cand ii inchid..., ma urmaresc... umbrele din jurul meu.
Cu patura pe cap... si capul in nisip...,
Ne ascundem de cosmarul ce se intampla zilnic.
Si nu ochiul... ci mintea mi-este inchisa...,
Cand mentalitatea... e din fasa compromisa.
Copiii cresc..., invatzand sa urasca...,
Parintzii imbatranesc..., uitand sa traiasca.
Cand de la o varsta... nu te faci mare..., imbatranesti...,
Cand poate o sa ajungi... la batranetze... sa cersesti.
Fara sa primesti..., decat poate datorii...,
Caci mai nou..., in asta se masoara banii.
Iar atunci cand ii primesti...,
Tot cu privirea diavolilor tai sa te intalnesti.
Unii se schimba..., cand vad lumina..., altzii cand simt arsura...,
Cand stai prea mult in intuneric..., si un chibrit te poate bucura...,
Sau arde..., cand ai in jur petarde...,
Sau focuri de artificii..., transformate in gloantze.
Si trebuie sa inchizi ochii..., sa nu le faci rau...,
Dar mai ales sa nu faci rau... sufletului tau.
Uneori mi-as dori... sa n-am somn...,
Sa nu trebuiasca sa inchid ochii... atunci cand dorm....




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
egon
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1245


pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cind ranile trecutului nostru ne ghideaza pe calea vietii, ne intilnim cu "rani" in prezent... Acum, azi si aici putem fi implicati profund intr-o problema de viata, ne poate hartui o situatie, ne poate da de lucru un necaz, fara sa stim ca el este "Maestrul" nostru. in fata durerii personale sau a unei dileme care ne macina se poate sa incercam cu disperare sa gindim pozitiv, sa ne luminam mintile, sa citim nenumarate carti despre "cum sa fii mai bun", despre cum sa ierti, ori sa alungi tristetea si durerea. Despre cum sa negam povestea noastra in asa fel incit sa para ca o acceptam. Si, se poate ca pentru o scurta vreme tehnicile sa functioneze. Sa ne aline. Sa ne mingiie macar atit cit sa ne scufundam intr-o usoara briza de seninatate si blindete! Dar apoi, peste un ceas, peste un an si chiar peste douazeci de ani, "cei trei muschetari" ascunsi in durerile nevindecate ale trecutului sa se intoarca la noi cu sabii mai ascutite, cu muschii mai antrenati si cu puterile sporite, pentru a ne da o lectie mai "tare". O lectie din care sa ne luam invatatura. Si, prima invatatura pe care avem a o cunoaste pe drumul suferintei este aceea ca tot ce credem a fi rau in vietile noastre este un "mare Maestru"... Dupa ce ne identificam Maestrul, putem fi "atenti" la ceea ce el ne spune prin fiecare eveniment, prin fiecare intimplare, prin relatiile de viata, prin greselile, dramele si nelinistile noastre. Vom putea auzi atunci cu urechea intuitiei si vom putea vedea cu ochiul cel limpede, intelegind sensul profund al existentei si faptul simplu ca intunericul si lumina ne conduc - deopotriva - spre misiunea noastra de viata. Spre locul in care avem nevoie sa ajungem, spre rolul pe care avem nevoie sa-l jucam, spre talentul pe care il putem manifesta si folosi. Maestrul din intunericul vietii noastre - durerea, suferinta, deziluzia, angoasa, frica, disperarea - nu devine pretios doar intelegind rolul sau si complacindu-ne in a invata continuu de la el. Vom fi in fata semnului ca I-am asimilat cu adevarat invatatura atunci cind el nu va mai fi nevoit sa "apara" ca o umbra, ca un soc, ca o drama in experientele noastre. Cind il vom putea percepe cu detasare si intelepciune si ii vom accepta insemnatatea intru intregirea fiintei noastre, vom putea transcede durerea si vom putea intelege ca ne faurim vietile prin perceptia noastra. Si ca acest "Mare Maestru" ascunde tocmai perceptiile pe care nu le mai recunoastem ca fiind ale noastre. El ne aduce inapoi ceea ce am simtit si am gindit in relatia cu evenimentele vietii, cu figurile autoritare, cu intreaga lume inconjuratoare. Suferinta apare, astfel, ca urmare a faptului ca i-am perceput existenta. Durerea apare pentru ca am crezut in ea. Si toate vin sa ne aminteasca iarasi si iarasi cit de important este felul in care alegem sa observam lumea sau pe noi insine. Toate vin pentru a ne invata cit sintem de atasati unii de altii, cit de profund este sensul oricarei banale intilniri din viata noastra, cit de mult sens are fiecare piesa aflata pe tabla de sah a vietii de zi cu zi. Sa ne recunoastem Maestrul, sa fim atenti la lectiile pe care el ni le aduce si, atunci cind simtim ca nu putem face altfel decit facem sau nu simtim altfel decit simtim, este doar pentru ca n-am inteles lectia si n-am facut-o pentru ca nu am ajuns acolo unde putem cu adevarat sa fim.


putea continua!) cind ranile trecutului nostru ghideaza calea vietii, intilnim prezent... acum, azi

4.9KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
somebody
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
A fost odata ca niciodata o insula pe care traiau toate sentimentele: fericirea, tristetea, stiinta si multe altele, incluzand iubirea. Intr-o zi toate sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda pe fundul oceanului. Asa ca sentimentele si-au pregatit barcile de plecare. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa pastreze paradisul insulei pana in ultimul moment. Cand insula s-a scufundat aproape toata, Iubirea a decis ca e timpul sa plece.

A inceput sa caute pe cineva caruia sa ii ceara ajutor. Tocmai atunci s-a intamplat ca Bogatia trecea pe acolo intr-o barca mare. Iubirea a intrebat: Bogatie, pot veni cu tine pe barca ta?

Bogatia a raspuns: Imi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea si nu mai este loc si pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis sa intrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajuta-ma. Nu pot sa te ajut, esti uda toata si mi-ai strica frumoasa barca.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristete. Iubirea zise: Tristete, lasa-ma te rog sa merg cu tine. Tristetea a raspuns: Iubire, imi pare rau dar acum simt nevoia sa fiu singura. Apoi Iubirea a vazut pe Fericire. Iubirea a strigat tare :Fericire, ia-ma cu tine te rog. Dar Fericirea se bucura prea tare ca sa mai auda pe Iubire strigand. Atunci Iubirea a inceput sa planga.

Tocmai atunci auzi o voce spunand: Vino Iubire, am sa te iau cu mine in barca. Era un batran. Iubirea s-a simtit asa de binecuvantata si s-a bucurat asa de tare incat a uitat sa intrebe pe batran numele. Cand a sosit la mal batranul si-a urmat drumul. Iubirea a realizat cat de mult ii datoreaza acestuia. Atunci a intrebat pe Stiinta si aceasta i-a raspuns: A fost Timpul - ii spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a intrebat Iubirea. Stiinta a zambit si cu adanca intelepciune si sinceritate a raspuns:
Pentru ca doar Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata e Iubirea.

putea continua!) fost odata niciodata insula care traiau toate fericirea, tristetea, stiinta multe

8.8KB


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

pus acum 17 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 893
Tu ejti povestitoru' sau capra cu trei ezi?

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cind esti acasa cu bucurie

Omul se misca in stinga, in dreapta, alearga, descoase lumea, se distreaza, munceste, dar tot acasa se intoarce. "Acasa" este pentru fiecare cel mai bun loc de pe fata pamintului, cel mai cald, cel mai... dorit. Nu-i nevoie sa ai o casa cu multiple etaje, pereti invesmintati in culori nemaivazute, vitralii si mobile Ludovic. O biata bojdeuca, o casa simpla sau un palat devine centrul universului daca este "acasa". Daca acolo iti asterni capul pe perna si te simti in siguranta si daca acolo esti intim cu tine insuti, daca traiesti sentimentul libertatii si daca poti arunca o pijama sau un prosop oriunde ai chef inseamna ca esti acasa. "Acasa" este acea esenta de care i se face dor sufletului uman: libertatea, sentimentul sigurantei intr-un univers nesigur si schimbator.
Cind nu te duci acasa cu placere trebuie musai sa scormonesti in inima ta, in mintea ta, in obiceiurile tale pentru a intelege ce anume te face sa te simti incomod. De ce incerci sa intirzii, de ce ai bate orasele, lumile, strazile, parcurile, de ce te-ai scufunda in hirtii, in munca sau in alte pretexte pentru a fugi de "acasa"? Ce este acasa si te zgindare, te incalta cu amaraciune si cu infrigurata nevoie de a fugi, cind fiinta umana gaseste in "sentimentul de a fi acasa" unul dintre cele mai puternice fortarete sufletesti? Sint oameni care fug de "casa" si oameni care simt un dor nebun de a avea un "acasa". Fuga de "acasa" este, insa, un puternic protest interior, o dezicere de sine si o incercare disperata de a inlocui ceva ce lipseste "de acasa".
Cel ce fuge de casa are nevoie sa umble mintenas prin sertarelul cu amintiri, unde s-au cuibarit spaime si nevoi, dorinte si vise neimplinite. Poate ca lipseste de acasa un iubit, o familie, o miscare de vint, un suris de copil, o mingiiere, o stare de iubire la care visezi? Poate lipsesti chiar tu, chiar inima ta s-a pierdut in desarte bucurii zgomotoase, pentru a inlocui zgomotul iubirii de acasa. Fuga de sine poate lua forma unei fugi de acasa. Fuga de singuratate sau fuga de imaginea care te arata nefericit, alaturi de un partener agasant, strivit de pretentii si de absurditati sint si ele forme de fuga de "acasa". Fiindca acasa alergi cind gasesti acolo suflul vietii tale. Nu mai respiri ca un astmatic atunci cind traiesti acasa cu bucurie! Chiar peretii singuri te cheama si chiar ei iti devin prieteni cind ti-e drag sa ajungi acasa. Obiectele se insufletesc in bucurie si tu insuti simti, in sfirsit, ca esti... liber.

putea continua!) cind esti acasa misca stinga, dreapta, alearga, descoase lumea, distreaza,

4.2KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
>>>      De ce nu ai puterea sa ierti ?   <<<<

A devenit celebra expresia "eu iert, dar nu uit"! Si a intrat atit de profund in circuitul experientei de viata, incit riscam s-o folosim ca scuza pentru a ne pastra resentimentele, ranchiuna, perturbarea emotionala, durerea interioara proprie si rana nevindecata. Caci "iert, dar nu uit" nu inseamna iertare. Ceea ce nu uiti este memorat. Absenta uitarii inseamna aducere aminte. Inseamna rememorarea unei traume. Iar rememorarea negativa afecteaza propria ta structura cerebrala la fel ca intimplarea negativa din prezent. Este stiut ca simplul fapt de a observa mofidica obiectul observat. Cind observam ceva ce ne-a afectat, acel ceva ne afecteaza in continuare! Cind ne afecteaza, inca, nu am iertat! Iertarea restabileste puterea noastra de a iubi. Iar iubirea intelege greseala ca pe o expresie a inocentei omenesti. Omul - cit de matur ar fi el, cit de multe riduri i-ar brazda chipul - ramine inocent atita vreme cit nu se apropie de cunoasterea "Iubirii", care face sa pulseze “Viata” in fiecare fir de praf si-n orice miscare a vintului. In razele soarelui si in fiecare celula a corpului omenesc.
Fara cunoasterea puterii care izvoraste din iubirea Spiritului divin, omul ramine inocent si incapabil de iertare. Si, fara capacitatea de a ierta, el se aseaza in rind cu acela ce i-a gresit. Starea de victima iti scuza si suferinta in proprii tai ochi. Starea de victima iti scuza - in acelasi timp - agresivitatea! Victima se va gasi intotdeauna indreptatita sa atace. Si, daca nu ataca fizic, ea o face in interior. Cind nu izbutim sa uitam si sa ne eliberam de povara respingerii, a urii sau a dispretului pentru cel ce ne-a gresit este semn ca ne aflam in fata "unui program mental" de asa natura. In acelasi timp, este cert ca nu-i prima oara cind traim aceste sentimentre, nu-i prima oara cind ne izbim de iritare, de respingere, de ura sau de suparare in relatia cu un alt om. Cu cit experienta a fost repetata mai mult in trecut si atitudinea noastra a ramas neschimbata, cu atit supararea interioara va fi mai puternic resimtita, iar incapacitatea de a ierta va fi mai mare. Asadar, atunci cind nu putem ierta avem de cautat situatiile din trecut in care am procedat la fel si, cu certitudine, vom gasi experiente dureroase, nedreptati si suferinti pe care nu le-am acceptat. In loc sa ne infricosam de incapacitatea de a ierta, ori sa tinem la dreptatea omeneasca, am putea sa stim ca "nu iertam atunci cind mintea noastra s-a obisnuit sa nu ierte". Nu intelegem cind mintea s-a obisnuit sa nu inteleaga. Nu acceptam nedreptatea cind mintea noastra nu i-a dat un sens mai inalt. Si aceasta pentru ca, in inocenta noastra, ii dam omului mai multa putere decit are. Ii dam mintii locul lui Dumnezeu si judecatii noastre ii dam puterea de a fi in locul lui Dumnezeu. Aceasta atitudine presupune, insa, costuri dureroase pentru noi. Singura modalitate de a ne dezbara de programul "eu nu pot ierta sau eu nu uit" este aceea de a ne schimba atitudinea interioara fata de toate situatiile in care am fost neindreptatiti. Fata de toti oamenii care ne-au gresit. Fara aceasta schimbare ne vom trezi profund "determinati" de cele mai dureroase trairi interioare si ne vom trezi in fata lor slabi, infricosati, izolati, nefericiti si coplesiti de iluzia ca Dumnezeu nu ne ajuta. Dar este numai iluzie. Si una creata de mintea noastra.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
Dragomara
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 108
Foarte frumos scrii, sau copii, Kipsing, ar fi relevant să ştiu când sunt gândurile tale şi când ale altora.

Eu una ştiu că avem puterea de a ierta, voinţa este cea care ne lipseşte! 


pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274

Dragomara a scris:

Foarte frumos scrii, sau copii, Kipsing, ar fi relevant să ştiu când sunt gândurile tale şi când ale altora.

Eu una ştiu că avem puterea de a ierta, voinţa este cea care ne lipseşte! 


Frumos scrii Kipsing! Nu ma intereseaza cat din ceea ce scrii is gandurile tale! Important e ca STII sa alegi sa ne bucuri mintea si sufletul!Deopotriva! Continua!


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274

Dragomara a scris:

Foarte frumos scrii, sau copii, Kipsing, ar fi relevant să ştiu când sunt gândurile tale şi când ale altora.

Eu una ştiu că avem puterea de a ierta, voinţa este cea care ne lipseşte! 


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812

dr.white a scris:


Dragomara a scris:

Foarte frumos scrii, sau copii, Kipsing, ar fi relevant să ştiu când sunt gândurile tale şi când ale altora.

Eu una ştiu că avem puterea de a ierta, voinţa este cea care ne lipseşte! 


Frumos scrii Kipsing! Nu ma intereseaza cat din ceea ce scrii is gandurile tale! Important e ca STII sa alegi sa ne bucuri mintea si sufletul!Deopotriva! Continua!


-----------------------------------------------------------------------------------------

Doctore, cat am dorit sa apuc sa scriu inaintea ta, aproape exact ideile din paragraful tau.
Dar probabil ca tot nu as fi avut „originalitate”. 
Daca am cumpara o carte – si am imprumuta-o, daca ne-am uita la un film – si l-am comenta cu prietenii, daca am rupe – si am da o floare cuiva, daca... am avea ceva si am vrea sa il impartim cu altii, oare asta ce o mai fi ? 
Sa-mi fi lasat si mie macar posibilitatea sa mizez putin pe zicala „Noaptea este un sfetnic bun”. 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Multumesc Dragomara, vad ca ai numai cuvinte frumoase despre mine. Si ce interes ti-am starnit. LOL si iar LOL
Cat despre relevanta..., banuiesc ca nu ti-a fost greu sa iti dai seama cand sunt gandurile mele si cand ale altora, tot asa cum ai avut timp sa compari cat este scris si cat este copiat.
Lipsa mentionarii sursei postarilor mele (si nu numai ale mele daca mai rasfoiesti forumul), in cele mai multe cazuri, nu am vrut sa fie inetrperata ca o atribuire a “genezei” lor de catre pestera gandirii mele. Este perceptia ta.

Si da... pacat ca suntem constienti de puterea ce o avem (tu sigur !), dar fara rost, fara valoare, o fluturam, ne laudam si atat, asa cu zici si tu, cum stii tu.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
A fi integru si constient

A fi integru este - poate - una dintre marile trasaturi ale personalitatii constiente, rationale si o cerinta majora pentru evolutia vietii, in sensul cel mai inalt al cuvantului. Integritatea descrie constiinta evoluata, bazata pe adevar, pe intelegere, pe cunoastere, pe motivatii pline de daruire si pe filozofia de tip "castig - castig". Fara integritate, castigam in detrimentul altora. Fara integritate, fericirea noastra se construieste pe suferinta altora. Fara integritate alegem si sustinem valori subiective, care ne predispun la inconstienta, irationalitate, ura, separare, intoleranta, judecata si vinovatie. In absenta integritatii, omul devine prada fortelor inconstiente, care-l manipuleaza din interior si-l predispun la compromisuri, la o logica subiectiva, la dorinta de razbunare, atac si ura. Integritatea submineaza placerea imediata a instinctelor si ne cere sa actionam pe baza "adevarului", nu pe baza a ceea ce credem sau presupunem a fi adevarat. Emotionalitatea exacerbata, agresiva, judecatile de fatada si servirea intereselor meschine dispar in fata integritatii. Personalitatea integra nu mai face orice, oricum si oricand, de dragul interesului propriu ori al castigului - fie el emotional, senzual, politic, financiar sau relational. Integritatea - ca o calitate superioara a constiintei umane - te opreste de a lua orice, de a castiga pe seama inconstientei, a neadevarului, a superficialitatii specifice creierului irational. Un om integru promite ce poate face si spune ce nu poate. Un om integru nu mai judeca, ci incearca sa creeze atmosfera de tip castig - castig pentru toata lumea. Nu mai cauta vinovati si nu se mai invinovateste, cat cauta responsabili si se responsabilizeaza el insusi. Integritatea nu mai predispune la reactii agresive fata de oamenii din jur, nu se mai imflameaza atat de usor in fata fortelor irationale, bazate pe emotii si pe absenta logicii. Un nervos este, pentru omul integru, un simplu om grabit si - inca - inconstient de efectele nervozitatii sale. Integritatea te obliga la intelegerea clara a faptului ca orice comportament si alegere personala conteaza. Ca orice faci poate rani sau poate vindeca. Integritatea cauta vindecarea si binele tuturor. Ea desfiinteaza sclavagismul uman si instituie libertatea, pe care omul o poate folosi dupa propriile-i puteri. Libertatea este impovaratoare pentru constiinta lipsita de integritate, caci din lipsa de integritate se nasc violentele, dezbinarile, se dezlantuie creierul primitiv, al carui unic scop este supravietuirea proprie. Toata negativitatea incepe sa dispara in prezenta integritatii. Sau - cel putin - acea parte de negativitate care pune in pericol viata, prin dezlantuirea emotionalitatii primitive. Un integru nu mai poate fi primitiv. Daca nu este profund iubitor - caci pentru aceasta este nevoie de multe alte calitati - omul integru este educat. Nu mai arunca seminte pe strada, nu mai pune hirtiile pe unde apuca, nu mai scuipa pe trotuar si nu mai vrea fericire cu pumnii sau cu bita.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cind intri in viata altui om...

Relatiile interumane sint simburii de aur sau de noroi ai vietii. Cu ele ne hranim sanatos ori ne intoxicam cu putere. O relatie poate fi ca saminta care creste si apoi face rod bun ori stearpa ca maracinele! A intra intr-o relatie este o problema de responsabilitate, pe care multi dintre noi n-o inteleg decit privind catre. responsabilitatea celuilalt. De fapt, o relatie presupune responsabilitate personala. A privi catre tine, catre ceea ce poti si catre ceea ce nu poti darui. Cit si cum te poti implica. A vedea limitele tale si limitele pe care ti le impun imprejurarile vietii tale de moment si a afirma clar toate acestea inseamna a fi responsabil. Pentru tine, cit si pentru celalalt o relatie (indiferent ca ea inseamna prietenie, amicitie, dragoste, sex, aventura sau relatie profesionala) schimba ceva in viata ta si in viata celuilalt. A fi responsabil de schimbarile pe care ti le aduci ori de cele pe care le implica prezenta ta in viata altui om presupune respect de sine si respect pentru altul. Iubire de sine si iubire de celalalt.

Obiceiul de a intra cu cizmele in vietile altor oameni, pur emotional si fara nici cel mai mic dram de responsabilitate, nu mai poate fi viabil atunci cind stim ca nu exista nici o miscare in universul vietii, care sa nu afecteze viata insasi. Sa ne definim foarte clar sentimentele, dorintele, nevoile si sa socotim cu intelepciune ce anume vrem in relatia cu un om. Erorile fundamentale se ivesc din stari confuzionale, care ne determina sa amagim, sa mintim si sa ne mintim, sa vrem o aventura, dar sa dam a intelege subliminal ca sintem indragostiti. Sa avem nevoie de sex, dar sa.. dam a intelege ca-i vorba despre dragoste. Sa avem nevoie de dragoste, dar sa sfirsim prin a face sex. Confuzia din interiorul nostru se spulbera in fata propriei puteri de a fi sinceri cu noi insine si a ne permite sa ne intindem atit cit ne este "patul"! Oricine stie precis ce anume vrea si ce anume poate da intr-o relatie, asa incit poate sa si spuna franc aceasta.

Putem face in asa fel incit prietenia sa ramina prietenie, amicitia sa ramina ce este ea, aventura ce este si dragostea ce este. Orice confuzie am crea, in scopul de a cistiga dintr-o relatie altceva decit ceea ce vrem cu adevarat presupune responsabilitate diminuata sau inexistenta. Chiar daca sintem tentati sa gustam suferinta din dragoste ca pe un nectar al sufletului si sa credem ca fara ea nu iubim, sintem doar in fata unei credinte confuze si dezechilibrate. In fata unei sinceritati care schioapata. Relatia inseamna ginduri si dorinte, aspiratii si credinte asemanatoare. Relatia presupune ca "mergem pe acelasi drum" prin trairile interioare asemanatoare, care inseamna teluri asemanatoare. Unde apare suferinta, este semn ca avem dorinte diferite, nevoi diferite, scopuri si aspiratii diferite. Suferinta nu-i de dorit pentru nimeni. Sa fim responsabili pentru a crea confort celuilalt si noua insine, asa incit vietile noastre sa se umple de bucurie, de acceptare si de dragoste.

putea continua!) cind intri viata altui interumane sint simburii aur sau noroi vietii. ele hranim

28.1KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Marea ureche a existentei aude tot ce spui!

De cite ori te gasesti inconjurat de o plasa uriasa de ceata, din care curg gindurile tale de suferinta, credinta ca o fiinta anume nu te iubeste, sentimentul ca esti parasit, ori acela ca toate iti merg de-andoaselea? De cite ori ti-ai consumat noptile in insomnii rebele si zilele tale le-ai irosit in iritare, in ingrijorare, in deprimare, ori in angoasa profunda, fara sa stii ca fiinta sau starea de lucruri la care te gindesti "are urechile" chiar linga respiratia ta? Oricit de marete ar fi distantele care ne despart, la cel mai profund nivel al fiintei noastre sintem in acelasi punct, in aceeasi misterioasa si maiestuoasa respiratie. Urechea lui Dumnezeu pare ca sade lipita de orice adiere de vint la care ne gindim, asa incit vintul insusi poate auzi gindul nostru despre el, cum noi putem auzi gindul vintului despre noi! Dialogul interior ar putea fi o forma de conversatie la fel de reala, de palpabila si de clara cum este cuvintul pe care il scriem, or mingiierea pe care o daruim unei fiinte dragi.
Cind ne credem singuri si ne permitem sa graim in noi insine verzi si uscate, "marea ureche" a existentei aude si transmite "verzile si uscatele" noastre in eter, dar niciodata la intimplare... Pare ca locul pe care il evoci cu mintea, ori cu sentimentul tau apare acolo unde esti, acolo unde il gindesti... Fiinta la care te gindesti se si infiinteaza in tine, de indata ce te-ai gindit la ea... Te-ai intrebat, oare, ce conversatie ai cu fiinta iubita, cu dusmanul tau, cu situatia care te framinta? Ce-i spui tu omului pe care il iubesti atunci cind - in pustietatea noptilor nedormite, or in fierbinteala zilelor - te gindesti: "Nu ma iubeste, mai bine ar fi sa gasesc ceva mai bun de facut... Acest om imi face rau intentionat"! Si cit de multe spune mintea stresata. In sinceritatea ei absoluta, fiinta ta transmite celuilalt toate acestea ca pe niste cereri, care se vor supune aprobarii... Iar acela, omul iubit, ori dusmanul, oricine se afla in mintea ta se poate trezi impulsionat frenetic sa te paraseasca, ori daca esti gelos sa-si caute o iubire potrivita... Iar dusmanul ar putea simti o dorinta fierbinte de a te agresa cu virf si indesat! Si apoi tu vei spune:"El e vinovat"... "Eu sufar"... Si este adevarat. Tu suferi. Dar mai ai si alta optiune. Sa-ti amintesti ca nimic, absolut nimic nu ramine ascuns, cum a spus si Iisus. Marea ureche divina, plina de iubire si compasiune, asculta tot ce spui in ascuns. Tu ce spui cu vorba, ori cu mintea, tu ceri. Si, pentru ca vorbesti atit de mult despre supararile tale, despre cit de neiubit esti, despre esecuri si suferinta, se poate sa primesti toate acestea... Daca stii ca poti primi ce gindesti, atunci ai putea sa elevezi discursul tau interior... Vorbeste frumos cind esti singur si, cind te auzi vorbind urit, ori plin de frica, deprimat sau impovarat de vreo problema, aminteste-ti ca s-ar putea sa auzi... pe cineva care-si plinge de mila... Un altul nefericit... Incurajeaza-l - chiar daca ti se pare ca vorbesti singur! Cu totii vorbim singuri mai mult decit o facem cu altii... Vorbeste singur cit vrei, dar spune tot ce-i mai minunat. Tot ce-ti place mai mult... Tot ce ai vrea sa fie, tot ce te-ar ajuta sa te simti dintr-o data imparat in lumea ta interioara. Cu timpul ai putea constata ca... se aude pina-n mintea cui nu te astepti! Ca frumusetea cuvintelor tale launtrice devine iubire, succes, bucurie sau fericire in viata ta de zi cu zi...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
foarte frumos...

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Si daca Viata n-are nici un sens!

Un mare intelept indian (Osho) spunea cindva ca "viata nu are nici un sens". Ea este, pur si simplu... Este fara sens. Mintea noastra cauta sensuri, semnificatii si complicatii, iar... viata nu face decit sa ia forma sensurilor ce ne ocupa mintile. Viata - ca si natura - imita formele credintelor noastre. Nevoia fiintei umane de a avea un sens reprezinta si nevoia sa de a investi energia proprie in actiuni. A transforma sentimentele (sau energia) in actiune inseamna a identifica "un sens". Caci "sensul" intareste in noi sentimentul stabilitatii, al continuitatii, al utilitatii si ne motiveaza pentru a trai. Cind omul isi pierde sensul ori ii pare ca nu mai are nimic special de facut, nimic sa daruiasca si pe nimeni pentru care sa traiasca, apare in interiorul sau dorinta de a muri. Inteleptul sau iluminatul observa lipsa de "sens", dar - in acelasi timp - insasi lipsa oricarui sens capata sens... In ochii lui straluceste frumusetea, perfectiunea, Gratia si lumina lui Dumnezeu. Viata, ca si sensul ei, se regasesc in Prezenta si-n iubirea lui Dumnezeu.
Toate fiintele care incep sa caute in experienta existentei lor si altceva decit aparente, bani, lucruri, maretie sociala ori pozitii de invidiat descopera, incetul cu incetul, ca sufletul se afla in cautarea "Iubirii". Iubirea insasi devine sensul cautatorului spiritual, iubirea devine sensul profund al oricarei fiinte care nu se multumeste cu... lucrurile in care a deschis ochii pe Pamint. Oricine cauta un sens, in orice, prin orice l-ar cauta, va descoperi intr-o zi ca - de fapt - la capatul drumului si al cautarilor sale il asteapta "iubirea"! Marile suferinti si marile dureri omenesti se vadesc a fi momente in care renuntam la iubire de dragul altor... bucurii, avantaje ori cistiguri. Iubirea pe care o cautam cu infrigurare devine un "maestru" de exceptie, caci ea ne cheama ca o Fata Morgana in fiecare clipa a vietii, printre pasii marunti pe care-i facem pe strazi, prin casele noastre, la locurile de munca si... oriunde ne-am afla! "Maestrul" nevazut ne cere imperios sa observam cit de usor ne pierdem iubirea. Cit de vijelios si de absurd cedam pulsiunilor noastre reptiliene, care ne fac agresivi, barbari, capabili de ura, de agresivitate, de violenta si de minie!
"Maestrul" nevazut ne aseaza in "birou" cu o persoana care ne scoate din sarite, demonstrindu-ne vadit si fara dubiu ca... iubirea noastra se sfisie in fata experientei banale. Cartile pe care le citim, cunoasterea pe care-o aprofundam, intelepciunea si fericirea se topesc printr-o simpla... iritare cauzata de piciorul unuia care ne calca din greseala in tramvai sau pe strada. Ne separam de iubire mai mult decit putem intelege, ne dezicem de ea mai profund decit acceptam si aceasta este o realitate ce se iveste in experienta de zi cu zi. Iubirea ne "da" cu batul peste constiinta si ne invita prin provocari marunte sau mai mari, la... a gasi un sens si-n miscarea frunzelor. Pentru ca orice sens este o motivatie pentru Viata, adica energia care ne sprijina dorinta de a trai... Pina ce vom putea percepe dragostea neconditionata pentru propria noastra Viata, bucuria de a trai, pur si simplu, este bine sa avem clipa de clipa convingerea ca si lipsa de sens are... sens.

putea continua!) daca viata n-are nici sens!un mare intelept indian (osho) spunea cindva are nici

64.1KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Informatiile care trec de la o fiinta la alta o fac in afara oricarei vointe personale. Acest fenomen poate fi usor observat in viata de zi cu zi; in prezenta unei persoane ne simtim bine, iar in prezenta alteia ne curpinde starea de... rau. Intr-un mediu sintem fericiti, vioi, multumiti si incintati fara nici o conditie, iar in altul tuna si fulgera in interiorul nostru ori ne trezim prinsi in plasa unor ginduri, amintiri si senzatii dureroase. Adesea nu putem spune de ce suferim sau de ce ne simtim rau, cum nu avem un motiv clar pentru a fi fericiti, dar simtim - pur si simplu - ceea ce simtim. De asemenea, putem observa ca, daca o persoana ne displace, si persoanei respective ii displace un ceva oarecare la noi. Daca urim pe cineva, ne uraste si celalalt, pentru ca sentimentele pozitive sint, de obicei, reciproce. Multi dintre noi resimtim ca fiind teribil de dificil sa ne modificam perceptia fata de o persoana care nu ne place ori fata de care avem sentimente de respingere. In cel mai bun caz, ne decidem sa evitam comunicarea cu persoana sau intilnirile cu ea. Schimbul informational care are loc intre doi oameni face ca informatiile din propriul inconstient sa apara la suprafata in prezenta unei persoane care a dus in inconstient informatii asemanatoare, adesea conflictuale. Ceea ce nu acceptam si nu intelegem ori interpretam eronat devine energie inconstienta, care apare in constiinta prin intilnirile noastre de zi cu zi. Sintem constienti de enervarea noastra atunci cind "ne enerveaza cineva sau ceva". Sintem constienti de ura cind urim pe cineva sau ceva. Sintem constienti de dragoste cind ne indragostim de cineva. Sentimentele si trairile ne apar limpede in constiinta in fata unei energii asemanatoare. Iata de ce presupusul schimb energetic nu este atit o forma de poluare, cit una de vindecare, ce se adreseaza constiintei noastre. Nu ne enervam pe altul, cit luam la cunostinta ca sintem nervosi noi insine. Nu ne intristam pentru ca... altul este trist, cit pentru a cunoaste propria noastra tristete. Nu ne indragostim de altul, cit recunoastem dragostea din interiorul nostru. A intelege ca schimbul energetic este un fel in care fragmente din inconstientul nostru se recunosc in prezenta altuia si au energie dubla pentru ca ele sa apara in realitate - sub forma trairii personale - inseamna un pas urias catre lumina constiintei. Si, din start, renuntarea la a gasi pe cineva vinovat pentru ca ne-a dat energii negative! Energiile negative trebuie acceptate ca fiind "parti din noi pe care nu le recunoastem". Ele au nevoie sa fie integrate, recunoscute, la fel cum un copil rau are nevoie sa fie recunoscut de catre parintii sai asa cum este el. Cheia schimbului energetic ramine acceptarea si intelegerea faptului ca ceea ce nu acceptam este depus ca energie inconstienta, care va aparea in realitate mai devreme sau mai tirziu, prin evenimente si intilniri de viata. Aceasta demonstreaza intotdeauna ca cel care are nevoie de vindecare sintem, in primul rind, noi insine.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Mintea, neclaritatea si lipsa de comunicare

Lipsa de comunicare hraneste preferinta perversa a mintii de a se iluziona. De a compune scenarii, vise, drame sau frumuseti inexistente, pe care ea le transforma neintrerupt in realitati. Mintea gindeste ca ceea ce gindeste este real. Si noi ne lasam purtati prin valurile sale de ceata ca niste copii inocenti, patimasi, teribilisti si incapabili de alegeri personale. Daca exista o putere fantastica in experienta umana, amagitoare si fantezista, daca exista o Fata Morgana, care ne atrage barbar in mrejele sale vaporoase, aceea este mintea proprie. Alunecarile noastre in abisuri nesfirsite, in suferinte si-n adevaruri "fara sens" se petrec in minte si tot acolo se transforma in balauri! Ne ameninta intotdeauna ceva din noi, ceva din mintile noastre, figuri ravasitoare si absurde, carora le dam realitate si crezare. Mintea abia asteapta sa ne plictisim ori sa fim prea ocupati pentru a ne pune capastrul si a ne conduce acolo unde.. vrea ea sa fim. Mintea abia asteapta lacunele si slabiciunile noastre pentru a ne manipula prin ele cu abilitatea unei forte.. de nedescris. Lipsa de claritate in idei, in dorinte si incapacitatea de a defini limpede ce anume vrem sa fim sau sa facem genereaza dezmatul iluziilor si al scenariilor mintii. Lipsa de comunicare intr-o relatie oarecare, incertitudinea sau comunicarea defectuoasa hranesc mentalul plin cu iluzii si predispun la crearea unei lumi personale, in care se petrece intreaga suferinta si dezordine umana. Mintea interpreteaza si modifica realitatea.

Mintea intelege ceea ce vrea sa inteleaga si gaseste argumente puternice pentru a ne duce in haurile aberante ale vinovatiei, suferintei si desfriului interior. Cei ce ramin nevatamati pe cararile mintii proprii, la fel de incilcita si de amagitoare ca umbrele junglei, pot atinge claritatea, constiinta si constienta si pot cunoaste ce inseamna cu adevarat puterea. Peisajul in care prospera mintea negativa este plin de lumini si de umbre, de amagire si de suferinta, de iluzie si de scene fantasmagorice. In mintea fantastica se strecoara dorintele nestapinite si imaginile care ne creeaza o realitate dureroasa si labirintica. Mintea nu poate iubi, ci poate doar sa se gindeasca la iubire sau la fiinta pe care o crede.. iubita. Dar experienta dragostei omenesti arata mereu ca a te gindi la iubire nu-i acelasi lucru cu a iubi si a gindi nu-i acelasi lucru cu a simti iubirea. Mintea te... minte constant, te indeamna sa vezi ce nu exista si sa crezi ceea ce ea insasi creeaza apoi prin credinta ta. Mintii ii place teribil lipsa de claritate, caci pe fondul acesta ea inventeaza... motive de suferinta si probleme... tot mai complicate. Mintea adora lipsa de comunicare dintre oameni, ca si incapacitatea lor de a-si exprima sentimentele, caci pe tarimul neclaritatii se dezvolta suferinta si tot din el cresc balariile care ne ineaca, apoi, lumina si constienta. A renunta la lumea iluziilor mentale inseamna a decide ferm si clar ce anume vrem, ce anume putem sa facem, ce riscuri ne asumam si cit de mult dorim sa ne luam in serios puterea de a alege ce anume facem sau sintem in aceasta viata.
 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
  nice one!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Sa fii puternic?

Cu cit dorinta de putere a unui om este mai mare, cu atit slabiciunea sa iese cu mai multa forta de sub obloanele personalitatii. Marile dorinte de putere dezvaluie si credinta omului in propria-i slabiciune, dar si o conceptie de viata eronata, care defineste puterea dintr-un unghi limitat. In cimpul spiritual al existentei, care include iubirea, blindetea, bunatatea sufleteasca, puterea de a darui si de a primi, puterea provine din perceptia slabiciunii si a smereniei personale. Cel ce nu sufera sa-si perceapa propria slabiciune, nu poate iubi si nu stie ce este iubirea. El doreste dragostea pentru ca simte in ea "puterea", dar se impiedica de indata ce intelege ca, pentru dragoste trebuie sa ai perceptia slabiciunii. Sa fii servitor, inainte de a fi servit. Sa te apleci, inainte de a primi plecaciuni. Ori, dorinta obisnuita de putere vrea numai servitori. Irationalitatea dorintei de putere, izvorita din partea cea mai grosiera a umanului, nu este altceva decit o alunecare febrila a omului catre slabiciuni pe care nu le mai poate controla. Dorinta de putere se transforma intr-un acut sentiment de vinovatie si intr-un sentiment terifiant de singuratate. Cu cit dorinta de putere este mai mare, cu atit dragostea se indeparteaza de tine, iti aluneca printre degete si te saboteaza. Puterea reala se exprima prin multa dragoste si presupune mai intii a te abandona slabiciunii. A te simti mic, neinsemnat, o biata pala de vint in acest Univers infinit. Pina ce nu traiesti sentimentul micimii, al smereniei, pina ce nu simti in inima ta bucuria de a fi mic (intelegind - in acelasi timp - ca marele si micul nu au nici o importanta pentru dragoste), nu poti trai iubirea si nu poti cunoaste puterea care se revarsa cu binecuvintare din ea. Pune-ti intrebarea:"Pentru ce am nevoie sa par puternic"? Cu siguranta, esti slab in iubire si, cu siguranta, inca nu ai simtit "slabiciunea bunatatii si a blindetii" si bucuria de a te abandona in dragoste, de a fi tu servitorul, tu smeritul si tu cel mai mic de pe fata pamintului. Sufletul nu iubeste puterea izvorita din stralucirea banilor ori a lucrurilor, sufletul nu iubeste puterea aparenta, pentru ca el este complet supus iubirii. Numai iubirea supune totul, de jur imprejur, ea creaza deopotriva atractie puternica si frica paralizanta. Nevoia prea mare de putere arata nevoia mare de... a fi iubit, pentru ca puterea nu poate iubi prin ea insasi. Puterea crede ca poti fi iubit daca esti frumos si destept, daca ai bani ori daca esti bun, celebru, ai pozitie sociala si chiar trasaturi spirituale deosebite. Puterea nu vede ca dragostea este, pur si simplu. Cel ce nu intelege puterea, nu intelege iubirea si invers. Ceea ce se manifesta ca putere domestica nu este decit un paleativ, o putere de carton, care se rupe si se arde, dispare si se distruge, pentru ca-n urma ei sa ramina cenusa si pustiul. Violenta mentala si agresivitatea. Lipsa de iertare si vinovatia. Dragostea, insa, este nevinovata si... prezenta in absenta oricaror conditii pe care mintea le imagineaza in cautare... de probleme.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Intilniri care hranesc viata

Intilnirile noastre au un tilc profund, unul pe care-l putem percepe, simti si gusta. Nu ne hranim doar cu alimente, nu doar apa ne tine in viata, nu doar aerul ne determina puterea de a respira si a trai, ci si intilnirile pe care le avem. Ne hranim cu bucuria de a intilni un om placut, o fiinta draga, pe cineva care stimuleaza inima noastra sa simta si mintea sa gindeasca. Fiinta umana respira un aer deprimant si toxic cind se intilneste cu cineva din obligatie. Avem in noi mai putina vitalitate cind nu ne place ceea ce facem. Viata se strecoara printre degete, ca un firicel subtire de apa, de cite ori avem intilniri carora inimile noastre nu le dau girul. Dar, in prezenta unei persoane pe care o iubim, prindem aripi si ne cuprinde bucuria. In prezenta unui om fericit, se deschide puterea de a trai si, chiar daca ea este afectata de alte probleme de viata, bucuria unei intilniri frumoase devine ca un mugure care-I da nastere frunzei! Stresul lumii moderne provine - in mare parte - din teribila conceptie potrivit careia "trebuie" sa te intilnesti cu x sau cu y, trebuie sa cistigi bani ori sa suporti agresivitatea, boala si lupta pentru viata ce se deruleaza imprejurul tau. De fapt, ceea ce nu intelegem este faptul simplu ca o intilnire placuta ne ridica energia la un nivel atit de inalt, incit viata tropaie in noi cu sandale de aur, ca Ileana Cosinzeana.

Interesele, obligatiile, confuzia mentala si emotionala traita printr-un stil de viata dictat numai de interese, saboteaza puritatea si dorinta reala a sufletului uman de a se hrani cu iubire. Acestea ne dezenergizeaza si ne duc catre prabusire emotionala. Intilnirile noastre, fie cu oameni placuti, cu prieteni, cu fiinte pe care le apreciem, care ne sint dragi - pur si simplu, cu o fiinta iubita sau cu ne stimuleaza instantaneu creierul, care incepe sa secrete endor fine. Bucuria, placerea, dragostea, fericirea sint trairi care stimuleaza sistemul imunitar in demersul sau nevazut de a sprijini viata si vindecarea. De aceea oamenii bolnavi sau cei ce trec prin situatii traumatizante de viata au nevoie de insotitori fericiti. Intilnirea cu oameni a caror minte contine agresivitate, rautate mentala, invidie, ura sau suferinta adinceste trauma celui ce sufera, deja, si-i paralizeaza orice speranta. Creierul se devitalizeaza, in vreme ce trupul se simte apatic si agresat. De aceea avem nevoie de oameni fericiti. De cei care ne pot incuraja. De cei care ne pot spune o vorba frumoasa ori una profunda si datatoare de viata. Puterea lor se ascunde in starea de spirit, care ni se transmite sub forma unei energii vitale. Sub forma sperantei. A credintei ca vom depasi orice sau ca apare din neant o luminita datatoare de viata! Si, daca ne iubim pe noi insine, ar trebui ca-n fiecare zi sa ne daruim o intilnire placuta, o conversatie cu cineva in care avem incredere. In fiecare zi sa ne daruim noua insine ocazia de a face ceva ce ne place. Sa daruim o floare, sa incurajam pe cineva, sa intilnim o fiinta a carei prezenta ne lumineaza, sa luminam alta fiinta printr-un cuvint bun sau printr-un ajutor cit de mic! Aceasta-i adevarata hrana a fiintei noastre.
   

putea continua!) intilniri care hranesc noastre tilc profund, unul care-l putem percepe, simti

40KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Cand esti fericit, ti se pare ca e soare in fiecare zi pe strada ta. Nu stii de unde, dar simti ca te inunda de dimineata un fel de caldura placuta, sora buna cu lenea sau inconstienta, care te tine toata ziua.

Copacii sunt verzi si umbrosi, lumea prin jur - incruntata, fiecare are drumul lui, injuraturile lui, stii foarte bine ca inceputul de saptamana se lasa intotdeauna cu  multa munca, sfarsitul de saptamana cu inca si mai multa… dar tie nu-ti pasa.

Si de ce sa-ti pese?

Brusc, seara, incepi sa te dezmortesti, ti se trezesc toate simturile, tii minte toate detaliile, care ti-ar fi scapat, bineinteles, peste zi, iar, a doua zi, le povestesti colegilor, tot ce s-a intamplat si, mai ales, ce o sa se intample.



_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Noi sintem miracolul...

Omul a cautat intotdeauna `miracolul`, ca si cum el ar fi ceva nevazut, neauzit ori ceva ce apare in existenta din cind in cind! Deprimarea are drept sursa fundamentala incapacitatea noastra de a percepe miracolul aici si acum, in viata insasi, ca si in tot ce are viata si ne inconjoara. Deprimarea apare ca o incapacitate de a vedea ca exista o `lume a lui Dumnezeu`, o lume miraculoasa in fiecare firicel de miscare. Faptul simplu de a respira este miraculos. Cum de putem respira, cum de putem gindi si cum putem intinde mina pentru a lua un pahar cu apa? Ce forta ne adoarme in fiecare noapte si ce forta miraculoasa ne trezeste apoi? Miracolul se afla in faptul simplu ca putem merge, putem vedea, putem auzi si gusta. Miraculos este vintul si soarele, caldura si frigul, ploaia si fulgii de nea. Miraculos este ca putem simti iubirea sau ura, gustul dulce sau pe cel sarat, ca putem gindi si putem visa. Miraculoasa este petala unei flori, ca si memoria noastra! Inteligenta care a facut toate aceste miracole nu a iesit pe posturile tv, sa se lafaiasca in faima, nici nu ne-a tras de urechi pentru miile de ani in care n-am izbutit sa vedem ca traim brat la brat cu miracolul. Existenta noastra este prin ea insasi miracolul pe care-l cautam in ceruri, printre stele si prin Galaxii indepartate. Miracolul ne zimbeste prietenos din interiorul nostru, din locul in care izbutim sa percepem un gind si sa-i dam, apoi, realitate. Sa simtim o emotie si sa credem in ea. Miracol este tot ce sintem noi! Nimeni nu stie precis cum respira, nimeni nu stie precis cum memoreaza, nimeni nu stie cu exactitate cum de poate gindi si cu atit mai putin ce este un gind sau o stare de iubire. Miracolul se ascunde in toate acestea si asteapta rabdator sa-l recunoastem. Sa ne bucuram de el. Sa ne bucuram pentru ca este asa cum este! Si, de-am putea percepe ce minune este in simplul fapt ca putem vorbi si putem ride, ce miracol este lacrima noastra ori simplul fapt ca putem vedea, am intelege ca orice altceva am pierde vreodata, ramine miracolul de a fi, adica singurul miracol real. Miraculos este pina si faptul de a ne intrista, or de a ne bucura, a plinge sau a ride, a ne supara ori a ne simti fericiti! Cum de facem toate acestea? Ce putere se afla in spatele puterii noastre de a merge, a alerga, a sta, a cinta, a vorbi, a visa? Cum de putem atinge in interiorul nostru trecutul si viitorul, cum de ne putem atinge unii pe altii si cum ne putem imbatisa ori respinge? Si, in pofida tuturor explicatiilor pe care mintile noastre le-au cautat cu obstinatie, a explicatiilor stiintifice sau filozofice care vin si pleaca, la fel ca gindurile noastre, trebuie sa recunoastem ca... nu stim. Dar, pe masura ce vom accepta sa observam miracolul de a face orice facem si a fi ceea ce sintem, vom fi mai putin tristi si mai mult apropiati de cunoasterea existentei lui Dumnezeu in noi. Pentru ca - de fapt - nu avem nevoie sa stim ceva, cit sa intelegem ca nu stim. Ca tot ce-i mai minunat, mai miraculos in existenta este vizibil si derutant de aproape. Noi sintem miracolul. Pomii si florile, si marile, si muntii, si gindurile, si sentimentele, si mersul si tot ce-i simplu... este miraculos.
 

putea continua!) noi sintem cautat cum ceva nevazut, neauzit ori ceva apare existenta din cind cind!

54.1KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Incredinteaza-te ca ceea ce faci este... bun!

Orice lucru vrei sa faci sau acela ce-ti iese din miini chiar acum, examineaza-ti constiinta proprie, prin intrebarea: "Este acesta un lucru care-mi place? Este un lucru in care cred cu toata fiinta mea? Cred eu ca este bun acest lucru si bucuria mea este deplina privind catre lucrul miinilor mele"? Raspunsul la acest aparent banal examen de constiinta este, de fapt, un secret al reusitei tale. Raspunsul este secretul perceptiei pe care si altii il vor avea despre "lucrul pe care-l faci". Fie ca esti implicat intr-o poveste de dragoste, intr-o afacere, intr-o munca importanta sau mergi in concediu, examenul de constiinta iti va spune din capul locului catre ce anume te indrepti; catre succes ori catre deprimare si nefericire. Raspunsul pe care ti-l dai singur, cu intreaga sinceritate, contine si efectul pe care "actiunea" ta il va avea in viitor. Daca iubesti clipa in care faci un dar, iubirea ta devine darul insusi. Iubirea ta este darul pe care ti-l faci tie si vibratia pe care-o incrustezi cu toata puterea in obiectul daruit. Nimeni nu primeste "obiecte" atunci cind primeste daruri, cit "vibratia" lor. Femeile stiu instinctiv aceasta, caci ele primesc adesea flori si intotdeauna simt cu precizie dragostea ascunsa in buchet, ori complezenta. Bucuria celui ce a daruit floarea devine bucuria ei de a o privi. Iata care este secretul credintei! Secretul credintei este si secretul reusitei tale. Sa fii intotdeauna multumit de pe urma prestatiilor tale. Daca ai si cea mai mica urma de indoiala, o vei trimite in eter, iar acolo - in lumea subtila - indoiala va atrage indoiala. Frica va atrage frica. Si sentimentul esecului va "atrage" esecul. Incredinteaza-te ca lucrarea pe care o faci este buna. Corecteaza neincrederea, caci ea submineaza "munca ta", ea submineaza relatia ta de dragoste, ea iti distruge planurile, visurile si dorintele. Caci problema credintei este aceea ca orice ai gindi, devine o forma de a crede. Orice indoiala, este un fel in care iti pierzi increderea. Orice forma de frica este un fel in care crezi ca nu vei reusi. Cind ti-e frica, nu este semn cert ca nu vei reusi, dar este semn care arata cu certitudine ca ai o credinta in nereusita. Gelozia ta iti farimiteaza dragostea, caci ea este semnul credintei tale in tradare, nu in iubire. Iar ceea ce crezi, vine dupa tine fara gres. Corecteaza incetul cu incetul gindurile tale de neincredere, de frica, de indoiala, de deprimare si debusolare. Ia fiecare aspect din viata ta in atentie si corecteaza acele parti in care nu crezi, dar... le faci. Acele parti de care te indoiesti, totusi, le faci. Acele lucruri de care ti-e teama. Transforma-le in asa fel incit, in clipa in care le privesti, sa ai incredere in ele. Sa simti cu toata fiinta ca ele sint reale sau frumoase, utile sau deosebite. Sa te simti incintat cu adevarat privind spre rodul tau. Si abia atunci vei intelege puterea credintei. Si atunci vei cunoaste ca in constiinta ta este si succesul, si esecul. Si fericirea, si bucuria


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Lucrurile sint frumoase cind ii dau viata... cuiva

"Se spune ca orice om trebuie sa planteze un pom, sa faca o casa si sa creasca un copil. Mesajul acestui "mit" nu este atat profund, cat ascuns. Si nu este adresat cu prioritate constiintei omenesti, cat inconstientului, in strafundurile caruia se formeaza motivatia noastra de a exista. Viata noastra este sustinuta prin propria vointa de a trai, dar de cele mai multe ori noi avem nevoie de motivatii exterioare. Un pom, o casa, un copil sint motivatii perfecte pentru a dori sa traiesti. Adesea, oamenii batrini, de peste 90 de ani, ne fac o demonstratie uluitoare, care arata ca motivatia cantareste cat viata intreaga si viata insasi se prelungeste printr-o motivatie puternica.Nu se va expune unui accident grav ori unei boli fatale nici un om care gaseste in fiinta sa ori in exteriorul sau un motiv adevarat, autentic, febril de a-si continua viata. Nu-i vorba aici despre situatiile in care ne facem vise false ori ne imaginam Feti Frumosi; nu inchipuirea ne ajuta sa traim si chiar sa o facem la cote muntoase, cat telul cert si realizabil. Un pom este usor de plantat, dar cat de mult ii trebuie sa creasca! Un copil se concepe in doi timpi si-n trei miscari, dar cata energie trebuie sa investesti in toata viata pentru a-l creste, a-l ridica, a-l ajuta sa gaseasca o motivatie in viata, ca si tine! Si iata cum a-i ajuta pe altii devine fundament al propriei noastre vieti. Fundament al vointei noastre de a trai. Cum pentru tine insuti ai nevoie de o casa si nimic mai mult, ca sa nu depinzi de altul. Pe cand pentru ca tu sa traiesti, ai nevoie ca altii sa prinda viata prin tine si sa creasca prin tine. Iar aceasta nu este nevoia altuia de tine, ci chiar nevoia ta de altul.

Tu ai nevoie ca altul sa aiba nevoie de tine. Straniu, nu-i asa? Cand inteleptii ne spun: "traieste-ti clipa, traieste din plin", noi nu avem habar ca a trai din plin inseamna a-i da viata altuia si a-l ajuta pe el sa creasca. Viata in care investim energie, adica pomul, copilul, prietenul, iubitul sau iubita sint motivatia noastra de a trai si a evolua, a intelege si a invata care este rostul nostru si al iubirii noastre in lumea aceasta. Noi vrem sa credem ca a trai din plin inseamna a ne umple burtile cu mincaruri de soi. A face sex in fiecare zi. A construi castele si drumuri, hardughii nenumarate si gramezi intregi de bani! Lucrurile au valoare doar atunci cand ii dau viata cuiva. Lucrurile traiesc doar atunci cind cineva se foloseste de ele, cand se bucura de ele si prin ele. Banii singuri, doar pentru tine insuti, nu-ti aduc nici un pic de energie. Casele pustii ramin pustii, fara viata care se bucura in ele. Si sa nu crezi vreodata ca nu exista cineva care sa aiba nevoie de tine! Doar mintea ta poate nascoci o lipsa de sens in viata. S-ar putea sa vrei sa traiesti pentru un porumbel, care vine la geamul tau, sa-l hranesti. Pentru un prieten. Pentru o sotie sau un tovaras de viata, pentru care existenta ta conteaza. Motivatii sint la tot pasul; totul este sa le vezi. Sa le iubesti. Si viata insasi te va iubi atunci."


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Ca si cum ai urca Everestul dintr-o saritura...

Cercetatorul si iluminatul David Hawkins spune - pe baza testarilor chinesiologice pe care le-a facut pe mii de persoane, ca fiecare om vine pe lume insotit de "un cimp energetic sau un cimp calibrat al constiintei", ceea ce face ca oamenii sa aiba traiectorii de viata diferite si diverse. In acelasi timp, nivelul calibrat al constiintei unui om arata ca si constiinta se afla intr-un proces de evolutie, ca toate formele existente in Univers. Pe parcursul unei vieti, omul evolueaza, dar evolutia constiintei sale este un proces si se desfasoara destul de lent. Incetineala acestui proces de evolutie al constiintei este, insa, ca pasul pe care omul l-a facut pe Luna. Cel mai marunt salt, ridica nivelul de constiinta al umanitatii! Pentru ca vietile noastre se desfasoara prin influenta subtila a cimpului de energie de la nastere, care ne insufla nivelul de constiinta si ne da reperele drumului in viata, orice incercare de a face un salt brusc de la un nivel al saraciei, haosului si suferintei la cel al iubirii, al pacii sau bucuriei devine un fel in care am incerca sa ne urcam pe Everest dintr-o saritura. Legea Atractiei si Legea Armoniei Universale ne intorc fara drept de replica la "nivelul de baza al constiintei noastre". Faptul ca avem la nastere un "loc" determinat pe scala constiintei semnifica si faptul ca ne aflam intotdeauna la locul potrivit, la timpul potrivit, in epoca potrivita pentru nivelul de evolutie al constiintei noastre. Dorinta de a fi mai mult decit sintem, fara ca ceea ce sintem sa fie in constiinta proprie, apare prin intermediul mintii si este sanctionata prin actiunea automata a Legilor Divine, care regleaza existenta, viata si experienta noastra in interiorul formei. Daca un gunoier intelege mental ca-i mai bine sa fie savant si ar vrea brusc sa fie savant, se va trezi zapacit intr-un laborator, in care nu stie ce sa faca. Probabil ca s-ar gindi sa mature laboratorul, dar acest lucru nu-i suficient pentru ca el sa fie savant. Legea Atractiei va declansa in el sentimente de inferioritate, de suferinta morala, de indispozitie si nefericire, pina cind l-ar intoarce la meseria de gunoier sau la "nivelul de constiinta in care se afla". Pur si simplu, el nu poate trai, el sufera in laboratorul savantului, caci acela nu este locul lui.. Astfel, se restabileste armonia, si gunoierul isi ia fericit locul sau, cum savantul va veni fericit la locul sau. Negativitatea, suferinta, distrugerile si ceea ce credem a fi rau se nasc automat din nevoia Universului de a se echilibra, dupa ce a fost dezechilibrat prin actiuni gen "sa urcam pe Everest dintr-un salt". Armonia Universala cere imperios sa facem salturi in perfecta stare de constiinta. Aceasta presupune faptul simplu ca nimeni nu poate evolua fara decizia constienta de a o face. Evolutia constiintei este o alegere personala, iar nivelul pina la care putem evolua intr-o viata este destul de mult determinat sau limitat de insasi actiunea cimpurilor subtile, menite sa mentina ordinea, armonia si diversitatea exsitentei, la toate nivelurile sale. Aceasta are implicatii profunde asupra fiintei umane (precum existenta destinului, dar si a liberei alegeri), despre care vom mai vorbi.

putea continua!) cum urca everestul dintr-o iluminatul david hawkins spune baza testarilor care le-a

18.3KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Zimbet pentru supravietuire

Privelistea generala a lumii de azi contine imaginea deprimarii si a izolarii. Poate de aceea rar mai izbutim sa intilnim un om cu zimbetul pe buze sau unul senin. Pina si functionarii, obisnuiti cu tu-netele si cu trasnetele proprii, dar si cu ale celor ce-i viziteaza zilnic pentru rezolvarea problemelor, ramin impresionati in fata unui om care nu se supara. Toata lumea este zbirlita, nervoasa, obisnuita sa-si incalece tifna si s-o proslaveasca imediat ce apare ocazia. Rabdarea parca a pierit din lume, iar buna crestere s-a lasat in valurile firbinti ale impulsurilor primare, invatate sa-si arate cizmele pe oriunde s-ar duce. Vecinii se enerveaza unii pe altii, calatorii din autobuz se imbrincesc, la spital te enervezi cind ti-o ia altul inainte si tot asa, cauza enervarii se prelungeste ca eternitatea. Sa te superi este la moda. Daca nu te superi, incepi sa te vezi cam prostut din fire, cam nating si cam tulbure la minte. Cu toate ca, dintr-o data, ii zici unuia ce-ti vine la gura si el iti zimbeste. Te intilnesti cu X si, pina ajungi la intilnire, in capul tau se deruleaza zeci de explicatii. Te gindesti sa-i zici ca a fost aglomerat pe traseu, ca s-a imbolnavit bunica sau ar fi mai bine sa-i spui ca ai avut o sedinta..! Numai ca omul te primeste zimbind, n-are nici urma de suparare pe chip si glasul lui mieros te plezneste in moalele capului. ”Cum, nu-mi face scandal?” Pare incredibil. Si atunci nu stii cum sa mai mormai scuze si habar n-ai cum sa iesi din rusinea care te apasa pe neuroni. Da, chiar asa traim, chiar asa trece fiecare zi. Cu supararea noastra in capul prioritatilor si cu rabdarea la coada listei. Un singur om care inverseaza rutina “trosnelii”, a fetelor cazute, a rictusurilor si a tipetelor apare ca un extraterestru in persoana. Stai indelung pe ginduri si te intrebi ce-o fi cu el: are vreo boala sau o fi adus din alte tarimuri, unde nu cresc preturile, nu exista partide politice, nu se cunoaste notiunea de bani sau aceea de “economie de piata”? Fiindca noua ne-au pus toate parul pe cirlionti de sirma si de aceea am preschimbat anormalitatea in normalitate. Zimbetul nostru a ajuns un banal rictus, scapat la coltul buzelor in vreme ce ne gindim la teava sparta de acasa sau la nevasta care ameninta cu divortul. Oamenii cad pe ginduri tot mai des, se duc undeva, in peisajele interioare, acolo unde nici ei nu stiu prea bine ce se intimpla si-n vremea aceasta vorbesti cu cineva care n-aude o iota. Sau vorbesti singur, daca n-ai facut asta de mult. Vorbitul singur este o specialitate a vorbirii curente, a vietii noastre, ca si cazutul pe ginduri, ca si supararea continua. Si, in toate aceste manifestari se piteste stresul, nerabdarea, bulibaseala, buimaceala. Toate incep sa mearga prost ori de cite ori unul dintre noi nu zimbeste. Dar, de ce sa zimbesti? Asa, pur si simplu. Din motivul pentru care mergi, maninci, dormi poti sa si zimbesti. Zimbetul pune si el problema supravietuirii. La fel de acut ca si apa sau ca mincarea. De aceea este vital sa zimbesti cu opt dinti, cu patru sau, mai bine, cu tot sufletul.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Suferinta eternului... cautator al dragostei

Suferinta eternului... cautator al dragostei Multi oameni se autoblameaza, se cred vinovati si instabili emotional pentru ca se indragostesc de o persoana de sex opus, apoi sint atrasi implacabil, iremediabil, cu o forta imposibil de ponderat sau de inteles intr-o alta dragoste. Uneori trece mai mult sau mai putin timp intre escapadele emotionale de acest fel. Alteori atractiile se petrec chiar in timp ce relatia de dragoste despre care credeai ca va fi cea mai infloritoare si mai puternica va dainui vesnic. Chinurile interioare pe care le traiesc oamenii in asemenea situatii devin un fel de Golgota, iar capacitatea de a intelege ce se intimpla cu ei se diminueaza, pe masura ce autoculpabilizarea si negativitatea mentala cresc in dimensiuni. Efectul acestor escapade emotionale devine, in timp, sursa unei negativitati mentale uriase, pe care o depasesc intuitiv doar cei ce intrerup in mod constient tiparul credintei ca dragostea se afla dupa colt, cum fericirea este garantata de urmatoarea persoana care ne atrage. Secretul acestei rataciri prin propriile emotii este acela ca nu intelegem exact unde se afla sursa iubirii. Sintem tiriti de noi insine in iluzia ca alt om ne poate da ceea ce singuri nu putem simti. Obiectul dragostei devine in mintile noastre asa cum am vrea sa fie, dar - in timp - observam ca el nu este chiar asa cum il vedeam la inceput. Apoi, vedem ca noi sintem sursa instabilitatii personale si acest lucru atrage suferinte interioare extreme. Incetul cu incetul, multi pot vedea ca, orice ar face omul iubit, noi tot tinjim dupa iubire. Noi tot mai credem ca exista ceva mai bun, mai frumos, mai interesant. Tot ne simtim lipsiti de dragoste.

Lipsa dragostei continua sa ne ravaseasca, in clipele in care cel iubit recurge la sacrificii ori face pentru noi ceea ce nu am fi visat vreodata. Si atunci, tot ne lipseste dragostea. Si o cautam din nou sau chiar o gasim, ca si cum s-ar fi intimplat pe nepregatite, ca si cum ar fi venit ca o surpriza. Aceasta eterna cautare a dragostei nu este altceva decit semnalul limpede al nefericirii pe care o simtim. In asemenea momente, a ne arunca intr-o relatie sau intr-o iubire noua echivaleaza cu a ne umple de noi amaraciuni si vinovatii, care vor duce relatia spre dezastru. Omul prins in capcana indragostirii are nevoie sa inteleaga, mai intii, ca sursa iubirii se afla in dorinta sa de a fi fericit. Ceea ce-i lipseste cautatorului etern al dragostei este puterea sa de a simti ca el este cel ce iubeste, el este fericit. In mintea sa se consuma dorinta de fericire si gindurile care-i creeaza nefericirea continua. El vrea sa fie fericit, dar afirma continuu ca suferinta este reala. Se simte vinovat si invinovateste. Gindeste ca dragostea nu este aici, cit pe la usile altora, prin vietile altora. El nu poate percepe iubirea din interiorul sau pentru ca se gindeste la ea ca si cum n-ar exista ori ar exista departe. Aceasta este una dintre marile tragedii ale fiintei umane si se corecteaza incetul cu incetul, prin dorinta noastra sincera de a fi fericiti. Prin observarea fiecarui lucru frumos, iubitor, bun care intra sau este, deja, in vietile noastre. Prin cresterea starii noastre de constiinta, care ne arata ca noi sintem cei ce simtim dragostea, ca si aceia care cred in absenta ei.

putea continua!) suferinta cautator cautator dragostei multi oameni cred vinovati instabili

2.2KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Inceputul ce se anunta dupa fiecare... sfarsit

Stresul este frica de ceea ce s-ar putea intimpla si la noi, oamenii, frica aceasta devine paralizanta. In stres se intrezareste continuu spaima de viitor. Spaima de ceea ce ar putea veni din viitor, de ceea ce ne-ar putea strivi sperantele, visele, o situatie confortabila sau acceptabila. Nu putem privi in viitor ca printr-un geam si nu putem vedea acolo intimplarile asa cum vedem calatorii care trec pe strada. Privirile noastre catre viitor sunt emotionale, mereu incarcate de un ceva misterios, ce-si trage seva din schimbare. Ne inspaiminta schimbarea si de aceea claritatea vederii ni se stinge. Ceea ce se schimba este si ceea ce ne incita sa experimentam frica, emotiile paralizante, caderea sub taisul fastuos al esecului.Cultul unui nou inceput nu este, inca, un impuls, o stare de fapt, o casuta emotionala in care sa ne ascundem atunci cand traim spaima de esec sau esecul insusi. Ne sperie inceputul, pentru ca el presupune mai intai un sfirsit. Ceva se termina si apoi ceva incepe, dar noi nu stim ce incepe. Cind se incheie o relatie de iubire sau una de prietenie, o relatie de afaceri sau una politica se poate sa ni se para ca pamantul se scufunda si noi vom ajunge in fundul Iadului. Suferinta sfirsitului nu ne permite sa vedem in sfirsitul unei relatii si inceputul altei relatii, poate inceputul unei epoci noi, efervescente, placute a vietii noastre. Primul impuls este acela de a ne opune, a striga, a ne emotiona negativ, a ne razbuna, a incerca sa oprim schimbarea. Inca n-am invatat sa vedem in ceea ce se schimba si ceea ce ne poate duce in sus, spre experimentarea unor forme de a trai altfel. Poate ca in ascunsul aproape necunoscut al fiintei noastre visam linistea, armonia, vindecarea unor neajunsuri emotionale, dar nu stim foarte bine ca avem aceste dorinte, ca le-am chemat si le-am cautat. Pentru ca nu ne recunoastem in schimbarile obisnuite ale vietii noastre, ne opunem lor si perpetuam prin opozitie lucrul caruia ne opunem. Rezistenta emotionala naste rezistenta. Cind te opui unui rau, raul ti se opune la rindul sau. Cind te opui unui efect, efectul ti se opune. Sau, cum zice proverbul, de ce ti-e frica, nu scapi. A fi perseverent si a invata ca viata este un fel de a o lua mereu de la capat este unul dintre marile secrete ale succesului. Sa nu te apleci in fata nici unui esec si sa nu-i dai bice de aur depresiei, sa nu asculti la urechea cea surda a disperarii si sa stii mereu ca orice schimbare a vietii incepe cu un sfirsit. Pentru schimbare este nevoie ca ceva sa se sfirseasca, ceva sa devina altceva. N-ai reusit azi? Persevereaza cu inima si cu mintea ta pentru a reusi miine. Si aminteste-ti ca nu se poate sa fie un inceput, fara ca un sfirsit sa fi fost inaintea lui. Dar tocmai aceasta-i frumusetea sfirsitului; el aduce o schimbare. Si, cind ai incredere in ea, se poate sa fie de bine!


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Iubirea! Este sacra sau este privita ca fiind profana? Oare care din aceste doua cuvinte o caracterizeaza sau are mai mare amploare in sufletul unui om in ziua de azi?
Iubirea este un dar pe intelesul fiecaruia. Aceasta are mai multe sensuri, fiecare o vede si o intelege-n felul sau.
Iubirea este frumosul zilelor fara grijii, este sentimentul pur al libertatii fata de toata lumea din jur, este dorinta purpurie transformata-n fluturii, este o speranta desarta, ganduri spuse-n soapta, pasiuni, extaz, intensitate,vise aprinse de-un sarut, dragostea intr-o viata.
Cand iubesti iti formezi un tel in viata pe care sa-l atingi cu degetele. Unii nu-si dau seama ca iubirea oscileaza intre doua cuvinte cu sens opus dar cu aceeasi amploare asupra intelesului acestuia. Este ca si cum am compara cultura si credinta, lucru care pare aproape nerealizabil insa un cuvant le uneste pe amandoua, iar acesta este iubirea.
Daca ne referim la iubire ca fiind un lucru sacru, care noi cica-l credem dar nu toti il respecta, atunci putem spune ca iubirea este inteleasa de mentalitatea noastra precum un sentiment puternic care ne apropie si ne lumineaza sau ne orbeste, dar in acelasi timp trebuie sa intelegem ca daca iubim nu trebuie decat sa reusim sa ne iubim pe noi insine si atunci vom putea sa ne iubim si aproapele.
Dumnezeu spune ca sa ne iubim aproapele dar in acelasi timp tot El spune sa ne ferim de desfranare ca ne va indeparta de imparatia Sa. Asa gandim daca luam in considerare sensul cuvantului profan.
Oare cand se vor lumina unele ganduri caci se vad departe de viata, intr-o scaldare profunda alaturi de-un dusman?
Iubirea te macina din prima clipa pana-n ultima. Absolut tot ce simti in clipe de visare, gelozie, prietenie este iubire.
Unii oamenii inteleg prin a iubi a face dragoste, dar nu este adevarat, in iubire simti, pui sentimente la orice lucru marunt, te scufunzi in visare la oricare abatere de la realitate. In iubire nu faci altceva decat iti hranesti sufletul, esti convins de inima pe ce drum s-o iei. Chiar daca uneori este dureroasa, iubirea este frumoasa. Chiar daca este spulberata-n vant, iubirea este pastrata-n gand ca si-o flacara vie transformata-n amintire.
Iubire! Cand spui acest cuvant parca se misca ceva-n tine, parca face parte din viata si esti condus de aceasta in absolut tot ce faci. Visele care se dezleaga in timp ce iubesti sunt sumbre ganduri care pot fi desarte cand nu mai sunt la fel de mult apreciate.
Intr-o relatie, de exemplu iubirea dintre parteneri nu consta numai in doua cuvinte ( Te iubesc! ) ci in mici bucurii impartite impreuna ca prieten sau mai mult, ganduri, vise impartasite, realizarii si multa intelegere si respect, multe secrete bine ingropate, daruri impartite fara nici un eveniment sau vreo sarbatoare ca pretext.
Sunt multe de zis la acest subiect - iubirea. Fiecare priveste acest cuvant in relatie cu oamenii cum crede de cuviinta. Niciodata nu-i prea tarziu ca lumea de azi sa inteleaga cum ca iubirea nu inseamna dragostea si relatiile intime dintre doua persoane ci este sentimentul acela puternic prin care ne distingem de fiecare si ne apropie unii de altii, ne face sa ne intelegem bine atat pe noi cat si pe ceilalti cu mai mult calm, fara disperare.
Oare cand ne vom da seama ca lumea de azi este total diferita de cea de ieri? Poate niciodata si deci nu trebuie decat s-o acceptam.
Pentru multa lume iubirea oscileaza intre sacru si profan, insa acestia nu inteleg ca este cuvantul care le defineste pe amandoua foarte clar; tocmai din acest motiv iubirea este atat de misterioasa...




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Toamna visele nu trebuiesc tinute in secret. Si daca ai visa, ce e foarte probabil, ingaduieti privilegiul de a trai macar un moment din acel vis, caci trezindu-te la realitate nu iti vei aminti nici macar o frantura din acel vis, nici o aschie sau macar un ciob de sentiment nu iti va strabate memoria.
Aschii,franturi, cioburi toate sunt doar piese dintr-un puzzle ce trebuiesc asamblate spre a pune capat indoielii, gasind imaginea puzzle-uluivei gasi si raspunsul.
Toamna, nici cea mai tare piscatura nu o voi simti, caci ma simt vidat fata de toate relele societatii, de perfidia si invidia conationalilor mei, si nu numai....Insa in tot acest timp fiecare piscatura o voi savura pana la extrem la fel cum savurez orice picatura de romantism.
Spatiul pe care toamna il ocupa in inima mea e, inca, indefinit. Vorbim de toamna ca despre un anotimp mort, dar, de fapt toamna natura isi rezerva pt. ultima oara dreptul la replica. Si ce replica!!!!
Fructe si legume de toate soiurile avand o paleta cromatica foarte nuantata ce iti spala privirea lasando inmarmurita la vazul acestui spectacol autumnal.
Acest joc, atat vizual cat si mirositor iti incanta toate simturile. In acest portret echinoctial exista 2 persoane cu o veche reputatie ce isi rezerva dreptul de a participa la acest joc: Bachus si Amor(Eros).
Toamna, pasarile sunt suparate pe frigul ce va veni astfel incat migreaza spre alte tinuturi mult mai calde ca si aici sperand ca le va fi mai bine. Toamna copacii isi leapada frunzele si intregul coronament devine chel si mai batran, ridat de toate grijile vietii "copacesti"....
Ce paradox!!! vara copacii sunt incarcati cu frunze atunci cand caldura le da foarte multa bataie de cap, pe cand toamna ei isi leapada frunzele, atunci cand ar avea mai multa nevoie!
Toamna e anotimpul marcat parca de parafa Fecioarei.....e virginitate insasi. Culorile insasi capata o nuanta stridenta asemenea Skrik-ului lui Munch ce cheama un fel de ajutor.....
Toamna e anotimpul recoltei, a porumbului si a strugurilor in special. Ploua mai des simai rar, ca si cum prin acea ploaie ne-am spala de pacate. Imi vin in minte o gramada de versuri, dar numai catvea imi inunda cavitatea cerebrala si ma face sa simt cu adevarat ceea ce ma marcat...sunt acele emotii de toamna ale lui Nicu Alifantis:
- A venit, a venit toamna
- Acoperami inima cu ceva
- La umbra unui copac, sau mai bine
- Sau mai bine cu umbra ta.
Dovada e si anotimpul confesiunilor si iubirii. Are o desavarsita frumusete, o gingasie plina de vino-ncoa...

putea continua!) toamna visele trebuiesc tinute secret. daca visa, foarte probabil, ingaduieti trai Radio Whiteheaven Original

43.2KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
minunat, doctore. totusi unde sunt toamnele de altadat'?
ti-au iesit bobocii la numaratoare, toamna astta?


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Daca ajuti un gindacel sa-si continuie Viata...

"Un mare iluminat - contemporan cu noi, considerat mare avatar (deci acela ce schimba constiinta umana prin simpla-i Prezenta in existenta), David Hawkins, spune ca, atunci cind cineva intoarce un gindacel care a cazut cu burta in sus si-l ajuta sa-si continuie viata, intregul Univers "stie" despre acest gest de ajutor adus vietii si raspunde ca atare. Aceasta afirmatie nu este doar una "frumoasa", ci contine intregul adevar al experientei numita `viata noastra`. Orice mic sprijin pe care il daruim cuiva, orice cuvint bun, orice mic dar si orice gest binevoitor se inscrie in memoria universala a Vietii si lucreaza in folosul ei. Viata apreciaza orice gest de ajutor. Puterea Vietii de a intoarce catre noi chiar si cea mai mica farima de iubire pe care o simtim ori o daruim altuia este absoluta si coplesitoare. Prin gesturi cit de marunte, prin daruri cit de mici, prin ginduri frumoase pentru cei din jurul nostru scriem toate acestea pentru noi insine, pentru ca intr-o zi sa le primim de undeva. Din lucruri neasteptate si de la fiinte pe care, poate, nu le-am vazut si nu le-am cunoscut. Iubirea de odinioara si gesturile prin care am ajutat viata se intorc la noi sub forma iubirii si a sprijinului de la altii. Ajutorul neasteptat, vindecarile miraculoase, reusitele surprinzatoare si puterea exceptionala pe care o simtim in cele mai dramatice clipe ale existentei sint dovezi prin care Viata ne spune "Sint aici, te iubesc, te ajut si te salvez pentru ca am primit cindva de la tine ajutor". Poate ca nimic din lumea aceasta nu este mai pretios si mai puternic, mai minunat si mai vindecator decit ajutorul si bucuria pe care o putem darui altui om. Daca am izbuti sa intelegem, sa simtim si sa traim acest miracol al vietii, miracolul gesturilor de blindete, de bunatate, de intelepciune si de dragoste pe care le oferim celorlalti, daca am putea vedea cita lumina se creeaza in jurul unui om fericit, am fi aproape de Dumnezeu in fiecare clipa. Din bucuria celorlalti se hraneste insasi viata noastra. Din interiorul gindacelului pe care-l intoarcem, cu dorinta ferma de a-l ajuta sa-si continuie viata, se revarsa recunostinta Spiritului Divin, care ne intoarce bucuria de a iubi propria viata. De aceea sa ne propunem in fiecare zi sa facem gesturi frumoase. Sa-i daruim cuiva macar un cuvint bun. Dar, sa nu facem confuzii; sa nu transformam aceasta intr-un interes, intr-o asteptare febrila de a primi recunostinta sau viata. Gesturile despre care vorbim nu sint o marfa si nici un obiect de interes omenesc meschin; sa spunem lucruri frumoase cind credem in ele. Cu tot sufletul si cu toata fiinta. Sa nu ne retinem niciodata de la a ne exprima bucuria, dragostea, admiratia, respectul sau placerea pe care o simtim fata de alt om si, cind facem acestea, s-o facem pentru ca noi sintem bucurosi de frumusetea a ceea ce simtim. Orice alte motivatii modifica sensul vietii si atrage raspunsuri corespunzatoare de la Viata. Daca ne bucura bucuria altuia, aceasta-i iubirea. Daca sintem fericiti de fericirea lui, aceasta-i iubire si acestui gen de iubire ii raspunde Viata sub forma miracolului si al iubirii pentru Viata proprie."
-------- un articol de ziar


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Adevarata noastra... rugaciune!

Ambitiosii alearga, invata, se dau de toate ceasurile si de toate clipele pentru a prinde aripi in putere. Caci puterea atrage. Puterea proprie iti da incredere in tine, iar increderea in tine transmite de jur-imprejur un semnal vibrational plin de erotism, de savoare si de atractie. Daca ne simtim neiubiti, deprimati, ghinionisti, nefericiti, semnalul nostru vibrational transmite neincredere in sine, slabiciune, lipsa de speranta, respingere si lipsa de putere. Perceptia ca sintem nefericiti se transmite ca cel mai superspecializat si ultrarapid virus in jurul nostru, vibreaza in fiecare gind, in fiecare sentiment si-n fiecare clipa a noastra, creindu-ne intilniri care ne confirma ceea ce singuri credem despre noi. Cu cit ne simtim mai nefericiti, cu atit nefericirea ne urmeaza si ne pindeste, ne inghite si ne foarfeaca, pina cind izbutim sa ne saturam de ea. Pina ce ne ajunge sa ne balacim in apele tulburi ale deprimarii si neincrederii in sine si pina ce observam singuri ca oamenii de succes zimbesc mult, se simt multumiti, gindesc in termeni pozitivi si sint consecventi in tot ceea ce fac. Cheia starii de bine a fiecarei fiinte umane straluceste in decizia sufletului si a mintii de a se simti bine, orice ar fi in jur. De cele mai multe ori mintea se dovedeste a ne fi prea putin de ajutor in virtejul vietii, caci ea se raporteaza continuu la ceea ce stie, la ce a invatat, la ce crede ca ii aduce multumirea, dar nu are rabdarea de a se simti, deja, multumita. Mintea refuza sa fie multumita pentru ce are nevoie, inainte de a primi. Mintea se lamenteaza pentru tot ce nu este. Mintea regreta ce a fost in trecut. Mintea isi poate imagina catastrofele din viitor. Daca, insa, ea ar putea trai chiar "acum" starea de multumire, ca si cum ar fi primit ceea ce are nevoie si ar putea trai starea de bine in absenta fizica a lucrului dorit, ar fi ca si cum s-ar afla in cea mai inalta stare de rugaciune. Caci rugaciunea noastra nu consta atit in a repeta cuvinte in care nu credem, pe care nu le traim, cit in sentimentul pe care il transmitem atunci cind ne rugam. Starea noastra de spirit este o minunata stare de rugaciune. Traind in sentimentul de multumire, vibram intr-un mod diferit, cerem intr-un mod diferit si primim diferit. Vibratia noastra nu mai transmite in univers undele fricii, ale suferintei si ale lipsei, cit pe acelea ale "abundentei". Noi sintem ca niste fiinte "energetice", ca niste aparate, care transmit continuu imprejur semnale. Semnalele multumirii, ale bucuriei, ale vietii contin in ele frumusetea, belsugul si bucuria care se intorc la noi. De aceea s-a spus ca "primim ceea ce dam" sau ca "primim tot ce noi cerem". Sa cerem prin rugaciunea care multumeste inainte de a primi. Sa multumim neincetat pentru tot ce am vrea sa avem, pentru tot ce visam, pentru tot ce avem, pentru fiecare respiratie a noastra. Si atunci vom fi invatat sa ne rugam si atunci vom putea vedea ca numai cind sintem bucurosi primim mai multa bucurie. Cind iubim devenim iubiti. Si cind stralucim, stralucirea este atrasa in existenta noastra.

putea continua!) adevarata noastra... alearga, invata, dau toate ceasurile toate clipele pentru

30.4KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274

kipsing a scris:

minunat, doctore. totusi unde sunt toamnele de altadat'?
ti-au iesit bobocii la numaratoare, toamna astta?



Mi_au iesit ! si sufletul mi-a iesit ( ca sa nu zic ochii!) :p
  Tie >? ce si cum ti-a iesit ?      


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
eu inca alerg sa strang totul la un loc. 
uffffffff, ceva tot treb sa scap, sigur. 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Filmul numit `viata mea`

Cind urmaresti un film, simti ca el te prinde emotional... Rizi, plingi, gindesti, iubesti, urasti, anticipezi scenele, ti-e frica, ori te simti trist si asa participi... de parca filmul ar fi real! Tu stii ca filmul este... poveste, dar povestea prinde viata in emotiile si-n gindurile tale. Fiecare poveste pe care o citesti sau o vizionezi la televizor, pe care ti-o spune alta persoana, ori pe care ti-o imaginezi singur devine reala in interiorul tau. Simplul fapt ca te impresioneaza suferinta sau dragostea, agresivitatea sau disperarea din poveste este semnul distinct al implicarii tale in poveste. Este semn ca povestea imaginara a devenit pentru tine... reala. Viata de zi cu zi este... la fel ca povestea din film. Viata pe care o simti in emotiile tale, viata pe care o gindesti si careia ii dai girul realitatii este... povestea ta. Emotiile te fac participant la poveste, te implica in ea si iti creeaza iluzia ca povestea pe care o vezi, o traiesti si o simti este una reala! Si nebunia povestii, oricare ar fi ea si oricui i-ar apartine, provine din credinta mentala ca "exista victime" si de aceea suferinta este reala.

Mintea umana a conceput un scenariu tragic, in care omul devine victima si este obligat sa sufere, negind astfel iubirea. Pina si iubirea omeneasca este sfisiata de suferinta si de oroare. Frica de dragoste a devenit parte din acest scenariu absurd al constiintei umane. Frica de dragoste este radacina tuturor fricilor, caci in ea se ascunde frica noastra de Dumnezeu. In fata "mintii omenesti" iubirea nu este un drept al tuturor fiintelor si nici natura lor. Mintea condamna, judeca, uraste, agreseaza si speculeaza orice eroare pentru a justifica credinta ca iubirea nu exista. Prin aceasta, in cadrul propriului film, omul isi face scenariul suferintei si apoi crede ca el este realitate. De fapt, povestea vietii este... filmul mental, care ruleaza acum in fata ta si careia ii atribui numele de realitate. Orice ai privi in jur, fie propria poveste, fie povestile celorlalti, vei vedea... filme. Si te vei implica in ele, ca si la televizor, atit cit iti va permite propria minte. Nefiind constient de faptul ca tu esti acela care priveste filmul - asa cum se intimpla cind te uiti la televizor - emotiile tale te conditioneaza sa-l percepi ca pe o realitate.

Nu filmul este, insa, cauza emotiilor tale. Emotiile si gindurile tale sint in inconstient pina in clipa in care intilnesti... filmul. Ele iti spun care este realitatea ta interioara, ce anume te impresioneaza, ce te agaseaza, ce anume te conditioneaza si ce anume atrage filmul pe care tocmai il urmaresti. Astfel, fiintele ce-ti apar in fata, evenimentele in care esti implicat, problemele tale de zi cu zi joaca rolul... "filmului TV" pe care il urmaresti. Ceea ce apare pe ecranul tau mental, emotional in relatia cu toate care ti se intimpla creeaza in tine o reactie emotionala. Existenta ei te face sa simti ca filmul este adevarat. Dupa consumarea unui eveniment poti sa-ti dai seama cu usurinta ca evenimentul nu mai este prezent, dar mintea inca... il pastreaza viu. Acest fenomen poate fi comparat cu situatia in care ai plecat de la cinema, dar te gindesti inca trei saptamini la filmul pe care l-ai vazut! Aceasta este mintea care se agata de trecut si traieste in amintire si-n imaginatie ceea ce nu este prezent si nu are nici o realitate. Un simplu film. A carui frumusete sau uritenie depinde de mintea care le observa.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Visul vietii, visul noptii

"Intelepciunea straveche spune ca, pentru a schimba vietile noastre, trebuie sa schimbam modul in care visam ca sint ele. Viata este ca un vis. Daca nu ne place cum arata visul, avem nevoie sa visam ceva mai frumos, mai interesant, mai palpitant, mai vesel, mai plin de armonie sau de vitalitate. Daca viata ne incita la ura, la agresivitate, la minie, la violenta ori la suferinta si ne aduce in cale evenimente dramatice, n-avem decit sa incepem prin a modifica totul, visind la... ceea ce ne dorim. Jocul suferintei lumii ne atrage coplesitor, poate si pentru ca suferinta pe care o visam contine efecte secundare "benefice", din care mintea se hraneste cu nesat. Suferinta contine, inainte de toate, simburele dulce al "motivatiei" de a trai, de a iesi din ea. Mintea stie ca, dupa furtuna izbinda soarelui pare mai glorioasa, iar bucuria se iveste ca o friptura dupa ani de post! Viata este un vis la fel de inconstient ca si visul noptii!

Si-n visul noptii, spiritul uman traieste "o realitate", oricit de absurda ar parea ea. In vis, poti zbura, poti vedea monstri inexistenti in ceea ce crezi a fi viata reala, poti gindi la un lucru, care-ti apare instantaneu in fata si poti sa te trezesti dintr-un loc in altul, fara nici un mijloc de locomotie. Legile visului noptii par mai apropiate de legile spiritului decit sint cele ce ne creaza.. viata de zi cu zi. Dar visul noptii ne cheama intr-o stare pe care o percepem ca fiind reala. Numai prin trezire, dimineata, intelegem ca am fost in vis. Si-n viata de zi cu zi, sintem intr-un alt fel de vis. Si aici poate veni o "dimineata" in care ne trezim si atunci vom sti, precum inteleptii, ca putem visa altceva pentru a ne face viata... altfel. Putem visa dragoste, in locul urii si frumusete, in locul violentei si a mizeriei umane. Putem alege un vis in care vedem mai degraba pomii infloriti decit gunoaiele si strazile aglomerate. Putem visa ca mergem mai mult pe jos, onorind bucuria trupului omenesc de a merge cu viteza si intelepciunea pe care i-a daruit-o natura. Caci masina, avionul, telefonul mobil, Internetul si toate masinariile inventate de catre minte - dincolo de utilitatea lor evidenta - saboteaza natura, la fel cum o fac si aceia care-si permit sa ne taie respiratia de cite ori ucid un pom! Masina concureaza cu picioarele noastre, carora natura le-a dat capacitatea de a merge intr-un anume ritm, dar nu intimplator. Telefonul ne determina sa ne folosim mai putin capacitatile telepatice ori chiar sa nu le mai recunoastem, iar Internetul realizeaza pentru noi intilniri virtuale, care nu vor putea niciodata inlocui intilnirea "tęte tęte". De fapt, aceste instrumente nu au vreo vina pentru ca exista; dimpotriva, ele pot fi binecuvintate, dar... sint astfel cind omul le foloseste pe ele si nu ele il folosesc pe om. Visul omului de a calatori cu viteza luminii, de a vorbi. la distante de mii de kilometri este, de fapt, un fel in care Spiritul insusi viseaza! Si, fara indoiala, putem visa - nu doar mai multe masini, cit mai multa bucurie de a trai, mai multa frumusete si mai mult bine pentru tot ce ne inconjoara. Visul bun ne va conduce catre motivatii bune; vom dori sa ocrotim natura, sa conversam cu pomii, cu animalele, sa mergem cu propriile picioare si sa visam cu propriile noastre inimi."


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cum ne putem conecta mai mult la inimile noastre?

Un institut american pentru studiul inimii si al mintii a descoperit ca inima emite un cimp electromagnetic de cel putin trei ori mai mare decit cimpul electromagnetic al creierului. Aceasta face ca puterea inimii sa fie adevarata putere a fiintei umane si - mai mult -face ca inima sa coordoneze, de fapt, chiar procesele de vindecare, atunci cind ne aflam pe frecventa iubirii. Cimpul electromagnetic al inimii este un cimp de lumina pura, inteligenta, care radiaza in corp, dar si in mediul inconjurator, penetrind cele mai subtile si profunde forme materiale din raza sa de actiune. Oricine se afla intr-un cimp de iubire se va simti instantaneu viu, fericit, incintat, va avea acces la ginduri frumoase, la speranta, la dragoste, la intelepciune, curaj si incredere in viata. Daca avem norocul sa ne aflam in cimpul electromagnetic al unei persoane aflate in stare de iubire neconditionata, vom putea experimenta o mutatie majora la nivelul mintii si al trairilor interioare in mod spontan. Ceva ne bucura, ceva ne place, ne simtim fericiti, indragostiti si nu stim de ce. Simtim prezenta unei frumuseti fara seaman, a unei bucurii fantastice, dar nu stim foarte clar ce anume vedem si ce anume determina aceasta stare. De fapt, este vorba despre capacitatea luminii subtile (nascuta din iubirea inimii) de a transmuta si regenera, de a vindeca mintea negativa si a ridica nivelul de constiinta al tuturor celor aflati in raza sa de actiune. Iubirea creeaza viata in jurul ei si comuta creierul de pe frecventele sale joase, de suferinta, frica, disperare si agresivitate pe frecventele inalte ale bucuriei si ale vietii. Capacitatea omului de a vedea mai multa speranta in viitor, de a avea mai multa incredere in sine, de a se bucura de viata si de toate frumusetile care ne inconjoara vin dintr-o mai puternica stare de conectare a noastra la energia inimii.

Pentru a ne apropia cit mai mult de viata si de puterea de transformare pe care ne-o daruieste inima, pentru a fi cit mai conectati la inimile noastre si a intelege cit de mult traim in iubire sau indepartati de ea, este suficient sa observam cit de mult avem puterea de a ne bucura. Ce disponibilitate avem pentru a ne simti fericiti in fiecare moment. Inima aflata in iubire alege sa perceapa partea plina a paharului gol si sa-si ia darurile chiar si din suferinti. Chiar si din cele mai dramatice pierderi. Inima ramine in iubire atita vreme cit fiinta noastra nu este inundata cu ura in fata situatiilor in care nu ni se implinesc dorintele, nu primim raspunsurile pe care le asteptam, nu avem acele lucruri despre care credem ca ne vor face fericiti. Iubirea ne ajuta sa ne iubim dusmanii si s-o facem fara nici un efort. Dar, pina ajungem acolo, este o cale lunga, pe care o putem parcurge alegind mereu si mereu sa ne simtim mai bine. Sa vedem partea frumoasa a unei zile intunecoase de toamna si partea de viata ascunsa in sosirea iernii. Abundenta ce se piteste sub zapezile inalte si darurile soarelui arzator. Si-n suferintele si-n pierderile noastre se ascund daruri asemeni celor amintite. Daca le putem primi, vom accesa mai mult energia inimii si vom umple de lumina viata si tot ce ne inconjoara.

putea continua!) cum putem conecta mai mult inimile noastre?un institut american pentru studiul

15KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Cum alegi intre suferinta si fericire?

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care este bine sa le retinem pentru binele nostru este acela ca, ori de cite ori traversam momente de viata dificile, avem o pierdere, sintem furiosi, disperati, deprimati, urim sau cine stie ce alta trairire negativa simtim, trebuie sa facem tot ce putem pentru a iesi cit mai repede cu putiinta din starea respectiva. A inhiba trairea, a nu recunoaste prezenta ei in interior, a o reprima, suprima sau a ne preface ca ea nu este reprezinta doar un drum catre a o alimenta si a o retine in noi. Avem nevoie sa ne recunoastem negativitatea, dar - in acelasi timp - sa alegem cit mai repede cu putinta iesirea din ea. Simplul fapt de a ne constientiza trairea negativa si a modifica perceptia asupra situatiei care ne-a declansat-o ne va ajuta instantaneu sa accesam un cimp ceva mai optimist, o perspectiva mai apropiata de viata si iubire asupra oricarui lucru sau situatii. De indata ce vom accepta propria traire, vom constientiza prezenta ei si ne vom gindi la lucrul care a declansat-o intr-un mod diferit, ne vom simti putin mai energici, mai plini de viata, mai curajosi si mai puternici in a accepta pierderile sau problemele vietii. De fapt, cimpurile energetice in care sintem atrasi reprezinta cimpuri care sprijina viata si constienta sau cimpuri care deprima viata si constienta umana. Informatiile existente intr-un cimp de deprimare, de lipsa de speranta, de apatie, de lipsa de curaj, pesimism si neincredere ne imprima ginduri de acest fel. Sintem sprijiniti atunci sa gindim deprimant, sa incurajam lipsa vietii si toate caracteristicile existente in acel cimp. Acolo accesam deprimarile lumii inconjuratoare, toata suferinta si teroarea existente in energia colectiva la care sintem conectati. De aceea Iisus a spus "Fericiti cei ce pling, caci a lor este imparatia cerurilor"! Asa cum a spus si "Fericiti cei saraci cu Duhul, caci a lor este imparatia cerurilor". Cei debusolati complet, cei pierduti in negriciunea suferintei umane, cei mai nefericiti dintre oameni traiesc nefericirile celor din jurul lor, cum aceia saraci cu Duhul nu sufera, nu genereaza negativitate mentala, sint fericiti neconditionat. In virtutea faptului ca noi ne putem conecta in fiecare moment la cimpuri diferite de atractie prin gindurile pe care le intretinem in minte, carora le dam realitate si crezare, avem optiunea exceptionala de a sesiza imediat momentele in care ne conectam la ceva neplacut. Orice stare de negativitate pe care o resimtim in interior este semnul prezentei unor vibratii care ne vor conecta la un cimp de suferinta, de furie, de ura, de respingere sau de orice altceva simtim. A alege imediat sa privim diferit situatia pe care o avem in fata, a alege sa observam partea buna a oricarui lucru negativ, a incerca sa ne vindecam de seductia de a suferi, a fi furiosi, a ne oferi luxul dreptatii ori al adevarului inseamna a alege conectarea la suferinta in locul conectarii la fericire sau la starea de bine. Cheia o reprezinta mintea proprie. Alegerea o facem prin mintea proprie si prin actiuni care ne ajuta imediat sa ne simtim mai bine, orice s-ar intimpla in jurul nostru.
---------------------------------------------------------------------------------
 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 893
dai cu banu'! (daca-l ai!

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
hmmm..., ma gandeam CUCArdul merge? 

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Emotii care ne obliga sa le traim!

Emotiile, trairile, gindurile - tot ce simtim in interior - sint structuri iformationale, dar si energetice, in acelasi timp. Ele vibreaza la frecvente diferite, motiv pentru care le si simtim diferit( de exemplu, intr-un fel percepem frica si in alt fel percepem bucuria; fiecare dintre acestea ne dau un anume set de ginduri, specifice fiecarei trairi in parte). Nimeni nu stie in mod foarte clar - totusi - ce sint emotiile, gindurile si trairile noastre, desi cu totii putem observa ca, atunci cind sint in noi, ne conditioneaza comportamentul, atitudinile, faptele si reactiile. Ne determina si ne obliga, parca, sa le traim! De aceea multi opineaza ca trairile puternice se comporta ca niste entitati de sine statatoare, inteligente, puternice si capabile sa ne determine comportamentul. Ele exista intr-un plan non fizic, dar au efecte fizice asupra noastra (ne bate inima cu putere cind simtim teama sau intr-un moment de indragostire rosim, vorbim, cu dificultate sau nu putem vorbi). De obicei spunem ca emotiile "sint ale mele", deci le atribuim Eului sau aceluia ce credem ca sintem noi. Identificarea pe care o facem cu emotiile, cu trairile noastre, cu gindurile, cu tot ce simtim creeaza pe acela pe care-l numim "EU"! Ceea ce ne dorim in mod constient multi dintre noi este un proces de pozitivare a Eului, a trairilor, a comportamentelor, a atitudinilor si a faptelor personale. Simpla dorinta de a fi mai buni, mai iubitori, mai putin infricosati, mai curajosi, mai puternici, mai blinzi, mai intelepti si intelegatori poate antrena, in prima faza, fortele inconstiente negative din interiorul nostru. Refuzul omului de a accepta negativitatea in existenta proprie, alegerea sa de a curata rautatea, ura, lipsa de integritate, slabiciunea sau orice alta stare negativa "trezeste" monstrii impinsi in inconstient. Este foarte cunoscut acest fenomen in viata oricarui om obisnuit care decide sa mearga la biserica, dar de indata ce ia decizia de a se ruga, de a se apropia de Dumnezeu, incep sa curga peste el necazurile cu mai mare sirg. Marii iluminati numesc aceasta perioada "atacurile Egoului"; ei isi sfatuiesc discipolii sa reziste oricaror atacuri, oricaror situatii dificile de viata care le pun la incercare puterea de a ramine in iubire, in lumina si-n staruinta de a urma valorile divine. In principiu, orice om trece prin astfel de incercari si, intotdeauna ele au la baza "lupta interioara dintre fortele luminii si cele ale intunericului"! Inteleptii, ca si preotii ii sfatuiesc pe oameni sa depaseasca dificultatile vietii prin rugaciune, prin insistenta in a merge pe calea binelui, prin decizia ferma de a urma lumina si iubirea. Este foarte curios sa observam faptul simplu ca, de cite ori avem o problema de viata, ceea ce ne chinuieste cu adevarat se afla in mintea si in sufletul nostru! Deci, nu evenimentele din afara sint problema, cit structurile informationale si energetice ce se dezvaluie in interiorul nostru in fata oricarei probleme.


putea continua!) emotii care obliga trairile, gindurile tot simtim interior sint structuri dar

51.4KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
Exista in oameni o placere masochista care ii face ca atunci cand se gasesc in momente minunate sa inceapa sa le analizeze. De ce ma simt bine? Care au fost conditiile ce m-au dus la trairea acestor clipe fantastice? De ce ma simt atat de bine si totusi nu am motive palpabile care sa sprijine senzatia ? Ba dimpotriva, ma simt minunat cand ar trebui ca senzatia sa fie de vinovatie...

Cand suferim e simplu. Suferim pentru ca altul a facut sau a dres. Pentru ca situatia este de rahat. Pentru ca e frig. Pentru ca e cald. Si mai ales pentru ca nu am fost in stare sa ne luam Toate masurile de siguranta pentru a nu ajunge asa.

Si totusi, ce mecanism ne face ca de fiecare data cand toate merg minunat sa ne intrebam : oare cat o sa dureze de data asta ? Si mai apoi... stiam eu ca o sa fie doar atat...

Suntem fericiti si trebuie neaparat sa gasim un vinovat pentru asta. Suntem tristi si categoric nu din vina noastra. Oricare ar fi emotia suntem in permanenta la vanatoare de etichete. De concluzii. De drumuri deja umblate. Si fereasca Sfantul ca ele  sa nu se aseze perfect pe sabloanele construite cu atat de mult efort si in atat de mult timp.

Cred ca nu exista frustrare mai mare decat aceea in care realitatea, daca vrei sa o vezi, iti da peste cap toate regulile si principiile dupa care te-ai ghidat pana atunci. Ca simti desi nu vrei sa simti. Ca nu simti si ti-ai dori sa o faci. Ca plangi si ai vrea sa razi. Ca esti nervos si ca ai prefera calmul.

Oricare ar fi emotia pe care o traversam ea este doar atat. Emotie. Senzatie. Stare.
Traieste-o. Gust-o si mai lasa dracului analizele. Nu e nimic de analizat. E viata.

Traieste-o !


Everyday is a new day
Im thankful for
Every breath I take
I wont take it for granted (I wont take it for granted)
So I learn from my mistakes
Its beyond my control
Sometimes its best to let go
Whatever happens
In this lifetime
So I trust in love (so I trust in love)
You have given me
Peace of mind




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 667
fara sa comentez postarea...doctore, cat de bine a putut sa pice acest wallpaper!!!...pur si simplu genial!...multzumesc din suflet!

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4274
ma bucura cuvintele tale ! Enjoy, dear!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 812
Pentru ce alergam si ne zbuciumam? Pentru o noua stare de asteptare, pentru un alt fel de a astepta altceva. A astepta la semafor, in circiuma, pe malul marii. A astepta sub ceasul romantic de la Universitate sosirea unei iubite si apoi momentul primei "intilniri de dragoste carnala", apoi a astepta un copil, o alta virsta, un alt an, un alt Paste si alt Craciun. Existenta este un exercitiu de asteptare. Ce facem noi, oare, afara de a trai iluzia de creatori, cind ne miscam doar pentru a avea o noua si mult mai palpitanta imagine a asteptarilor noastre? Printre miscarile brauniene ale existentei intrezarim un soi de ordine a asteptarii, care face din timp o "busola debusolanta" si din realitate o iluzie si mai debusolanta. Parca ce-i atit de greu sa-ti dai seama de starea ta de asteptare, in care ti se cer prea multe, cind nu trebuie decit sa ai rabdare? Cind rabdarea capata sens si valoare, asteptarea se face iluzie si realitatea se dilata, pentru a cuprinde in ea bucuria capatului de drum. Toata viata alergam dupa "capete" de drum; dupa capatul zilei, dupa capatul noptii, dupa capatul universului, al Pastelui, al Craciunului, al concediului sau al sezonului de munca. Si orice capat este doar o mica gara pentru adolescenti, care redevin batrini sau adulti imediat ce incep sa astepte alt capat. Acest destin de "cautatori si calatori prin asteptare" face ca timpul sa circule pe bulevardul inimilor noastre in sensuri diferite si complet formale. Timpul nu mai are doar un sens, nu mai bate saua doar spre viitor, caci asteptarile noastre ne fixeaza, adesea, in trecut, ca intr-un Titanic scufundat de multa vreme si ne cara cu vibratii fantasmagorice intr-un prezent in care clipele au dimensiuni de furnica ori dimensiuni de giganti. Asteptarea este timp si timpul este rabdare sau nerabdare nabadaioasa, care ne face sa credem ca numai suferind avem dreptul sa asteptam fericirea. De fapt, noi credem ca asteptam evenimentele (si obiectele prin care ele apar) in sine: un tren sau schimbarea culorii semaforului sau sfirsitul unei sarbatori si inceputul unei vacante. De fapt, asteptam emotiile, sentimentele pe care toate acestea le contin. Asteptarile noastre se implinesc intotdeauna, chiar daca noi credem ca ele ne joaca feste, ne amagesc si ne ocolesc. Cind ne dorim o casnicie minunata, dar ne este frica de o casnicie cu dimburi crete, noi asteptam dimburile prin starea de frica. Si frica este un fel de a astepta evenimentul de care ti-e frica. Si indoiala este un fel de a astepta doua variante ale aceleiasi monezi. De aceea in viata ar trebui sa ne comportam si sa ne simtim precum calatorii care merg cu un tren. Sa invatam ca-n asteptarea disciplinata se ascunde rabdarea de a ajunge la destinatie si certitudinea calatoriei noastre placute. Nu ne putem schimba viata daca nu schimbam felul nostru de a astepta. Daca nu devenim calatori buni si dornici sa inteleaga valoarea si sensul inalt si adinc al rabdarii. Caci nu ajungem in acelasi timp de la Bucuresti la Craiova si de la Bucuresti la Londra. A aprecia corect distantele si a astepta disciplinat sa ajungi la destinatie: iata secretul calatorului prin viata, prin dragoste, prin razboi, prin zile si prin orice fel de sarbatori. 

putea continua!) pentru alergam zbuciumam? pentru noua stare asteptare, pentru alt fel astepta

4.1KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
Pagini:  1 2 3  

Mergi la