kipsing
Moderator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
|
|
Suferinta, adevar si minciuna
Adevarul absolut ne guverneaza existenta in fiecare clipa. Si, pentru ca el este real, prezent continuu si lucrator la toate nivelurile existentei, nu avem nici cea mai mica sansa de a minti. Existenta Adevarului exclude existenta minciunii, cum experienta absoluta a Iubirii exclude existenta urii. Toate opusele pe care le credem reale la nivelul Eului omenesc sint expresii clare ale autoamagirii noastre si dovezi ale necunoasterii Legilor care guverneaza Universul in mod perfect. Astfel, raul nu este un opus al binelui, cit o consecinta izvorita din tendinta mintii de a crea o realitate inexistenta. Incercarea mintii de a plasa binele intr-un loc, un timp, un om sau o situatie anume creeaza o tensiune asemanatoare cu aceea care face ca lava sa se acumuleze intr-un vulcan. Cind minciuna vrea sa faca picioare tot mai lungi si mai frumoase, cind ne vedem pe noi intr-o falsa frumusete, bunatate, lumina sau adevar, se acumuleaza tot mai multa tensiune. De indata ce tensiunea atinge un punct critic, se produce explozia si dezastrul. Ori, dezastrele ne amintesc de Dumnezeu, ne cumintesc, ne intorc la realitate si la constienta de sine. Dezastrele ne umilesc Egoul. Ele darima tresele pe care le agatam cu mindrie pe umerii pomposi ai Egoului. Dezastrele ne amintesc ca puterea nu este a noastra, cit se manifesta prin noi. Suferinta ne aminteste continuu ca ne-am mintit pe noi insine, ne-am atribuit puterea, am folosit-o gresit (nestiind cu adevarat ce este ea si a cui este) si, mai ales, suferinta ne aduce aminte ca raul pe care-l atribuim altora este consecinta minciunii si a confuziei din noi. Minciunile pe care ni le-am spus au devenit usile de intrare ale suferintei. Minciunile Eului, insa, sint permise in virtutea legii alegerii, dar tot in virtutea acestei legi, apar consecintele. Iar consecintele se manifesta in fiecare atom, in creierul nostru, in celule, in experienta sociala, in tot ce ne inconjoara, fie vazut sau nevazut. Consecintele minciunii creeaza ceea ce vedem a fi rau, negativ, suferinta, dezastru. In nestiinta noastra, i-am atribuit lui Dumnezeu calitatile negative ale Eului omenesc, precum furia, enervarea, supararea, dorinta de a pedepsi si a indrepta lumea. Am ajuns pina acolo unde ne-a trecut prin minte ca Dumnezeu l-a creat pe Lucifer, anume sa ne ispiteasca, sa ne distruga, sa ne incerce si sa ne zimbeasca, apoi, pe sub mustati, de parca Dumnezeu ar fi interesat sa ne dea vreun test de rezistenta. Egoul s-a infoiat copios in fiecare clipa in care am crezut ca Dumnezeu ne chinuie intentionat si ca, de fapt, existenta noastra este incorsetata de ratiuni si motivatii prestabilitate in cer. De fapt, confuzia persista si insista in capetele noastre prin alegerea pe care singuri o facem. Credem, inca, in aparente si credem cu nespusa inocenta in puterea nedreptatii, a minciunii, a raului, a distrugerii, a vinovatiei si a pacatului. Toate acestea sint, insa, produse ale Egoului, falsificatorii realitatii si ai adevarului care guverneaza Viata. Singurul adevar este ca tot ce a falsificat omul a devenit insasi sursa suferintei sale. Si aceasta nu este consecinta pedespei divine, cit a alegerii umane.
 
4KB
_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
|
|
Nu am uitat de simturi, acestea oferind posibilitatea producerii revelatiilor, (desi revelatia se poate intampla si in lipsa acestora) cat si materia prima pentru ratiune. Prin simturi omul incepe sa cunoasca, ele reprezentand inceputul drumului catre obtinerea adevarului .
