WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege!
Lista Forumurilor Pe Tematici
WHITEHEAVEN | Reguli | Inregistrare | Login

POZE WHITEHEAVEN

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Ioana Deea
Femeie
24 ani
Prahova
cauta Barbat
24 - 49 ani
WHITEHEAVEN / CURIER DE AMBELE SEXE / DESPRE FERICIRE....:) Moderat de egon, kipsing, unleashed
Autor
Mesaj Pagini:  1 2
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
                             Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?
                             Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
                             O zi de fericire un an de lacrimi cere."
                                                                                (Omar Khayyam)

Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti. Unul din marii întelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atât de aproape de nenorociri si tot atât de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fântâni este mai blând pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana îi arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atât de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamânt?


La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtându-si povara de a sti ca, în aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile.


Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim înseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a încercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat în stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care îl atribuim celorlalti în dobândirea propriei fericiri. Într-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la rându-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea într-o lume în care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra în conflict si ca urmare, fiecare încearca sa împiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atâta singuratate, si-a pierdut pâna si ecoul.
Si pâna la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vânare de vânt". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: întreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decât placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste în armonie cu lucrurile sau îsi accepta în întregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile întrebari ale umanitatii si va mai ramâne înca unul din misterele existentei noastre:


                          " Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
                            Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
                            Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
                           "N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari."

                                                                                      (acelasi autor)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 19 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 893
exista cel putin un numitor comun pentru fericire – daruirea.

pus acum 19 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Cineva zice: "Sunt fericit - pentru ca...". Ei bine, simplul fapt ca da o cauza fericirii sale este dovada ca nu poseda adevarata fericire. Caci adevarata fericire este o fericire fara cauza....

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 19 ani
   
ultimatum
Vizitator



eu raman la parerea ca orice este efectul unei cauze...ca orice lucru are un anumit sens,o anumita importanta si ca explicabilul e direct proportional cu combinatia dintre cunostiinte,inteligenta si instinct pur...ca oamenii pot fi impartiti dupa numarul de intrebari ce si le pun(nu ce le pun altora)....ca oamenii curiosi mor mai repede dar cu siguranta mult mai putin in ceatza...ca cei saraci cu duhul vor fi intotdeauna cei mai sanatosi fizic,insa asta doar aici....ca fiecare ramane doar cu sentimentul si constiinta nu doar cu bilantul de consum(fie de informatie,fie de banalitati,fie de trairi ale clipei)....cred in continuare ca eficienta si puterea apartine celor ce stiu sa-si croiasca drumul si un pic mai in fata decat clipa propusa...si mai cred ca viitorul acestei specii umane,ca intotdeauna,va fi produsul sub forma de consecinta a ceea ce suntem si facem acum,ceea ce simtitm si in ceea ce credem....

fericirea e o stare superioara satisfactiei maxim poosibil de atins in raport cu propria capacitate...iar ea se castiga doar cand in ceva,de cele mai multe ori sentiment,ne regasim,ne recunoastem,pt ca ni se potriveste si suntem constienti de asta si nu neaparat pt ca ne-am dorit.....multi oameni n-apuca in aceasta viata sa traiasca asa ceva


pus acum 19 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 893
cea mai fericita sunt dupe ce ii iau p'aia pe chat!

pus acum 19 ani
   
Ketonal
Radio Whiteheaven Original

Din: cucuta de sus
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 715

unic_k a scris:

cea mai fericita sunt dupe ce ii iau p'aia pe chat!

=D

despre unic_k scris:cea mai fericita sunt dupe iau p'aia chat! Radio Whiteheaven Original

2KB


_______________________________________
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 19 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 893
esti pohticios?

pus acum 19 ani
   
Ketonal
Radio Whiteheaven Original

Din: cucuta de sus
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 715
IHI!!!!

despre ihi!!!! Radio Whiteheaven Original

2KB


_______________________________________
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 19 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
"Fericirea este acea stare a constiintei generata de realizarea propriilor valori."(Ayn Rand)

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 19 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzaţie scurtă şi copleşitoare, este acea iluminare pe care o caută misticii şi poeţii. Nu poţi fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n şir. Dostoievski o descrie ca pe un preludiu al epilepsiei. Rilke vorbeşte despre "cumplitul" ei: ea este frumuseţea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: eşti cu adevărat fericit când vrei să opreşti timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate. ÃŽntr-un fel, viaţa ta a avut sens dacă, în şirul nesfârşit de momente banale, cenuşii, triste, ruşinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viaţă este compusă, s-a aprins, totuşi, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. "Odată ca zeii-am trăit şi mai mult nu-mi doresc", scrie despre ea Höderlin. Aceasta este adevărata fericire, pe care cei mai mulţi oameni n-o caută şi n-o râvnesc, pentru că ea îi poate distruge. A trăi ca zeii, fie doar şi pentru o clipă, e un hybris care se plăteşte. Bineînţeles, nu aceasta este fericirea din "Declaraţia drepturilor omului". Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca fiind bunul suprem al vieţii, se are în vedere un cu totul alt sens al cuvântului, mult mai "sociologic", faţă de misticul, esteticul şi religiosul primei accepţii. Fericirea pe care oamenii o caută îndeobşte n-are nimic de-a face cu experienţele extatice. Dimpotrivă, e vorba de faimoasa "aurea mediocritas" a antichităţii, de cultivarea grădinii proprii, de tihna şi pacea unei vieţi înţelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium şi de excese. ÃŽn acest sens filozofii invidiau viaţa simplă şi mulţumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiţii mari, ci se mulţumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă fericirea orgasmică despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o fericire terestră, imanentă. ÃŽn lumea consumistă şi globalizată actuală, pare că nu mai cunoaştem alt sens al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit de orice speranţă care depăşeşte standardele materialiste: o casă confortabilă, un loc de muncă bănos, o vacanţă în Caraibe (sau măcar la Sinaia...), o familie asigurată financiar. O dragoste călduţă (nu te mai osteneşti să-ţi dai seama măcar dacă-ţi iubeşti partenerul), o muncă nu prea creativă, obiecte (recomandate la televizor) cu care-ţi umpli orice spaţiu liber... Oamenii au uitat cu totul că li s-a făcut un dar copleşitor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii, de a fi conştienţi de sine. Ei nu-şi mai pun niciodată întrebări ca: de fapt, cine sunt eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat minunea că pot vedea şi auzi doar ca să fiu şofer de autobuz sau să fac reclame? Oare n-am să mor fără să fi făcut nimic pe lumea asta?
Condamnarea acestui gen de fericire este totuşi în bună parte nedreaptă, după părerea mea, ca întreaga condamnare a modului de viaţă occidental, căci înseamnă, de fapt, o reacţie "elitistă" în faţa unei fericiri "populare". Eu cred că avem nevoie de ambele feluri de fericire, că fiecare-n parte este săracă şi extremă în lipsa celeilalte. Cred, de altfel, că sunt foarte rari atât poeţii puri şi extatici cât şi consumiştii complet imbecilizaţi de bere şi televiziune. Suntem cu toţii, de fapt, o combinaţie între cele două cazuri, şi idealul uman ar putea să fie, în consecinţă, o viaţă împlinită şi decentă material străbătută din când în când de fulguraţiile nebuneşti ale marii şi adevăratei fericiri.

(Mircea Cartarescu)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 18 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
O intrebare: Te-ai indragostit oare?

TE-AI INDRAGOSTIT OARE?

Mergi la o petrecere si acolo te atrage o persoana de sex opus. Este atat de frumoasa, fascinanta… ceva se lumineaza in tine cand o vezi!
Ah, iti bate inima tot mai tare… Incepi sa flirtezi, te uiti dupa ea tot timpul, ii ceri numarul de telefon…
Interesant iti spui! Inima-ti bate ataa de tare. Pleci spre casa si te trezesti gandindu-te la ea… Te speli pe dinti si te gandesti la ea… Mananci si iara iti apare in minte. Poti vedea chiar imaginea ei, poti sa simti parfumul ei…
Ce bine te simti! Ce minunat… Te duci in pat si ea – amintirea – se tine dupa tine… Oftezi… Abia astepti s-o suni in ziua urmatoare, Ori te bate gandul ca ar fi mai interesant sa te sune ea.
Incep dilemele.
Daca te indragostesti …? Esti transpirat sub cearsaf si-ti dai seama ca soarta iti este pecetluita. Deja te-ai prins in jocul dragostei.
Ce urmeaza, stii si tu, caci ai trait-o de multe ori si, poate, o traiesti si azi sau o vei trai… maine. Jocul de-a dragostea iti place la nebunie. Tu nu te joci, zici! Este o traire atat de profunda!
Iubesti cu adevarat. Te gandesti toata ziulica numai la ea si acesta-i semn ca o iubesti. Incepi sa suferi si iarasi ai un semn tulburator; “o iubesti”…
Daca vrei sa stii ce se intampla, observa si momentele in care incepi sa devii gelos sau sa suferi. Observa ce se intampla daca esti preocupat de cariera ta sau iti doresti nespus un lucru anume. Poate ca iti faci o casa ori gasesti pentru tine un mare scop in viata.
Gandeste-te la acel lucru 24 de ore sau oricat poti de mult, ca la o iubita; imagineaza-ti casa, lucrul, obiectul, orice te preocupa si fa acest lucru ca si cum el ar fi femeia aceea frumoasa, care ti-a cucerit inima. Adormi cu ea in minte, fericit la gandul ca in ziua urmatoare ai putea face un pas catre obiectul preocuparilor tale.
Trezeste-te cu el in minte, gandeste-te la tot ce ai putea face mai bun pentru al avea… Ce crezi ca se va intampla dupa 24 de ore de gandit continuu la acelasi lucru? Simplu… Te vei trezi gandindu-te la el incontinuu, exact ca la iubita care ti-a frant inima la petrecere.
Vei observa cum mintea iti va aduce imagini si ganduri tot mai multe despre cariera ta sau despre obiectul preferat sau despre scopul propus.
Te-ai indragostit oare? Iubesti? Se parea ca nu… Sau doar doresti? Intrebari, dileme, indoieli…
Concentrarea ta asupra unui lucru care-ti place creeaza o vibratie care te conecteaza la lucrul dorit. Gandul  concentrat asupra unei persoane iubite te conecteaza la ea si o face in modul precis in care gandesti.
Cu cat te vei gandi mai mult la uratenia ta, la conditia ta sociala care te indispune, la cosurile de pe nas sau la rabla de masina pe care n-o poti schimba, cu atat toate acestea vor ajunge… la omul iubit, la corpul tau, la masina ta..
Vibratiile vor ajunge la fiecare lucru asupra caruia te concentrezi si il vor mentine asa cum gandesti ca este… Oare daca nu te iubesti pe pe tine, vei transmite aceasta si nu vei fi iubit? Daca te gandesti cu indoiala la femeia care ti-a placut, ea se va indoi de tine? Iarasi intrebari…
Tot ce nu iti place, atragi prin concentrare, tot ce iti place atragi prin concentrare. Cu cat repeti mai mult un lucru cu atat il atragi.
Asadar, vezi daca te iubesti pe tine. Si, daca te iubesti, gandeste-te intotdeauna ca esti o fiinta minunata – chiar daca ai crezut ca nu esti asa.
Gandeste-te intotdeauna la ce ai vrea sa fie ca si cum este, deja, si vezi ce se intampla.
Vei fi surprins sa descoperi cat de mult esti iubit de universul in care respiri si existi.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 18 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Despre fericire şi percepţia fericirii

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”

Într‑un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi cîştiga existenţa vînzînd sandale. Această femeie era mai mereu tristă. Văzînd‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o: „Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?” Femeia îi răspunse: „Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vînzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?” Peste cîteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin şi în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou: „Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vînzînd sandale, de ce eşti în continuare supărată?” Femeia îi răspunse: „Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sînt tristă?” „Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din cîte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Cînd plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar cînd e soare celălat fecior al tău vinde sandale.”

Ceea ce ne învaţă această povestioară este că „schimbarea de percepţie”, aşa cum o numesc psihologii, nu schimbă viaţa ci modul în care o vedem.

În aceste vremuri dificile este necesar mai mult ca oricînd să ne schimbăm percepţia asupra vieţii. Ne simţim neputincioşi cel mai adesea în faţa deciziilor guvernului, a şefului de la servici, preşedintelui asociaţiei de locatari, preţului pîinii, …, dar avem libertatea de a privi toate acestea cu alţi ochi. Ni se pot pune taxe, impozite, putem fi minţiţi, furaţi, judecaţi, dar libertatea de a fi fericiţi nu ne‑o poate lua nimeni. Şi chiar nu e dificil. E la îndemîna oricui, aici şi acum. Totul ţine de „schimbarea de percepţie”.

Cu toate problemele vieţii noastre afirm că avem motive mai întemeiate şi mai numeroase să fim fericiţi. Dacă nu credeţi, luaţi o foaie de hîrtie, trasaţi o linie verticală la jumătatea acesteia, şi scrieţi în partea stîngă a foii necazurile pe care le aveţi iar în partea dreaptă motivele de bucurie. Important este să realizăm motivele de bucurie pentru că mulţi dintre noi nu mai sîntem conştienţi de acestea. Am un prieten drag, care în urmă cu trei ani, la vîrsta de 21 de ani, a avut un accident în urma căruia nu mai poate să meargă, deocamdată. Odată mi‑a spus: „dacă aş reuşi să merg din nou, acesta ar fi un motiv suficient pentru mine pentru a fi fericit toată viaţa. Iar cînd puteam să merg nici măcar nu am fost conştient de acest dar.” Avem aşadar motive să fim fericiţi, important este să le conştientizăm şi să le apreciem: pentru că trăim, pentru că respirăm, pentru că putem îmbrăţişa, pentru că avem pe cine să îmbrăţişăm, pentru că putem mirosi zăpada şi privi cerul, pentru că avem părinţi, pentru că inima noastră bate, pentru că vecinul şi‑a luat maşină nouă, pentru că soarele răsare în fiecare dimineaţă (şi ce ne‑am face dacă nu ar fi aşa…), pentru că adierea vîntului ne mîngîie obrajii, pentru că un prieten are încredere în noi şi ne‑a cerut ajutorul într‑o problemă, pentru că bunica ne‑a făcut dulceaţă de gutui, şi mai ales, pentru că Dumnezeu ne iubeşte, chiar dacă sîntem sau nu conştienţi de aceasta.

Cînd un necaz vine la noi (sau mai adevărat spus: cînd noi atragem un necaz ca lecţie de viaţă, este drept şi firesc un motiv de supărare. Dar dacă privim prin comparaţie motivele de supărare şi cele de bucurie, vom vedea că balanţa se înclină categoric în favoarea bucuriei. Fizica mecanică ne‑a învăţat că un obiect lovit din mai multe direcţii de către forţe cu intensităţi diferite, se va deplasa în cele din urmă în direcţia dată de rezultanta forţelor. Dacă acest principiu s‑ar aplica şi în vieţile oamenilor ar trebui să căutăm cu lumînarea un om trist. Oricît de mare ar fi o problemă cu care ne confruntăm la un moment dat, ea nu poate depăşi „greutatea” bucuriilor noastre.

Să vorbim puţin despre probleme, necazuri, pentru că acestea par a fi duşmanii fericirii. Problemele din viaţa noastră nu sînt altceva decît oportunităţi prin care noi ne dezvoltăm personalitatea. Un om care nu se confruntă în viaţă cu dificultăţi, care nu învaţă treptat să‑şi rezolve problemele, rămîne toata viaţa un imatur, un suflet fragil. Spre exemplu, să comparăm dificultăţile cu nişte scări. Este mai confortabil să mergem pe un teren plat, şi chiar putem avea impresia că înaintăm, dar timpul trece… şi dacă ne privim, observăm că sîntem la acelaşi nivel. Dar cînd întîlnim în viaţa noastră nişte trepte (dificultăţi), atunci trebuie făcut un efort pentru a urca treapta, dar după ce o urcăm, nivelul nostru este superior. Totodată ne creează oportunitatea de a urca următoarea treaptă pentru că fără să fi urcat prima treaptă ar fi foarte greu să o urcăm pe următoarea datorită diferenţei mari de nivel faţă de sol. Aşadar să nu ne speriem de probleme, să le primim cu seninătate şi curaj. „Mai bine un duşman puternic decît un prieten slab” spun cuvinte înţelepte. Pentru că un duşman puternic ne motivează şi ne ajută să ne perfecţionăm, să ne autodepăşim pe cînd un pieten slab ne „adoarme” iar viaţa este acţiune, joc, bucurie.

Să revenim acum la fericire. Dacă omul are 100 de motive să fie fericit şi un singur necaz vine la el (şi acela mic şi negru), el alege de cele mai multe ori să fie trist. Aceasta pentru că în prezent există o predispoziţie exagerată a oamenilor spre suferinţă, spre stări negative, aproape inexplicabilă. După al doilea război mondial oamenii erau mai fericiţi decît sînt oamenii din societatea actuală. Am uitat se pare să ne bucurăm. Haideţi să ne reamintim. Acordaţi‑vă 10 minute de fericire. Acum. Şi faceţi‑vă apoi un obicei şi acordaţi‑vă în fiecare zi 10 minute de fericire fără un motiv anume şi apoi în fiecare oră să experimentăm 10 minute de fericire. Ţine doar de opţiunea şi voinţa noastră. Dacă nu reuşim putem evoca momente de fericire din viaţa noastră. Dacă şi aici întîmpinăm greutăţi, am o soluţie simplă dar sigură: schiţaţi un zîmbet şi menţineţi această mimică a feţei timp de 1 minut. Pe lîngă trezirea stării de bucurie în suflet acest exerciţiu mai are un efect secundar: ne face mai frumoşi…

„Celui ce are i se va mai da. Celui ce nu are i se va lua şi puţinul pe care‑l are” ne spune Evanghelia. Să ne creştem aşadar în suflete starea de fericire şi aceasta va atrage, prin legea rezonanţei, şi mai multă fericire în viaţa noastră. Şi de ce nu? La urma urmei Universul s‑a născut dintr‑un hohot de rîs…
 



(Alina Sutic)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 18 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
A distinge intre `iubirea adevarata` si `iubirea falsa` este – poate – o necesitate umana stringenta. Clarificarea aceasta vindeca fiinta la nivel mental, emotional si chiar la nivelul destinului ei. Confuzia dintre dragoste si suferinta nu este altceva decit confuzia dintre Sinele nostru autentic si Egoul nostru. Confuzia dintre inima si minte. Confuzia dintre dorinta de putere si dragoste. Egoul uman este demascat si recunoscut in orice situatie, dar mai ales in dragoste, prin suferinta pe care o genereaza. Egoul sau mintea iubeste puterea. Vrea sa cistige. Sa invinga. Sa rida pe sub mustati, dupa ce a pus mina pe prada sa. Iubirea, insa, iubeste pur si simplu. Nu are pretentii, nu cauta marimea contului, nici frumusetea aparenta, nici dorinta de putere sau competitia. Acolo unde suferinta atinge apogeul suportabilitatii si al degringoladei interioare, tensiunea maxima ori asteptarea imposibil de potolit, Egoul invingator sfideaza vointa umana si-l tiraste pe cel “prins in capcana” intr-o confuzie lamentabila. Unde suferinta izbindeste cu putere si chinurile il tirasc pe om in nopti nedormite, in extazuri uluitoare si apoi in abisuri imposibile ale suferintei, Egoul dantuieste pe covorul rosu. In suferinta, Egoul omenesc isi dezvaluie chipul hidos, pretentiile si asteptarile sale absurde, lamentarile bombastice si iluziile febrile. Mai presus de iubire este pentru mintea noastra dorinta de a iubi. Mai presus de bucurie si fericire este amagirea ca iubim, cind – de fapt – suferinta se prezinta ca un semn al dorintei de a ne convinge pe noi insine ca iubim. Departe de a fi un accident banal al vietii, departe de a fi doar o experienta trecatoare, suferinta din dragoste sau inflamarea aberanta a Egoului se prezinta de mii de ani in fata tuturor fiintelor. Poetii au cintat suferinta, actorii au jucat rolurile tragice ale Egoului si noi, cu totii, am crezut ca ne aflam in fata portilor adevarului si ale virtutii in fata slabiciunii si a ignorantei noastre. Am luat suferinta drept normalitate, i-am compus cintece nenumarate si am ridicat-o la rang de virtute, daruindu-i adesea un sens pe care l-am umflat in semnificatie. Dindu-i suferintei girul normalitatii, am facut din ea un soi de `gena psihica`, pe care am transmis-o peste generatii, intru victoria Egoului si ignorarea adevaratei iubiri. Aceste strategii fantastice ale Egoului trebuie demascate si purificate de minciuna. Suferinta din dragoste nu este acelasi lucru cu dragostea! Suferinta din dragoste ne dezvaluie tiparele mentale si convingerile care distrug puterea inimii noastre de a iubi. Suferinta ne spune ca nu sintem iubiti, ca iubirea nu exista, ca un gest, un comportament sau lipsa de curaj al celuilalt dovedeste lipsa iubirii!

In clipa in care vom putea face diferenta dintre iubire si falsa iubire a egoului, cind - in fata suferintei ne vom aminti sa ne aflam in fata Egoului dezlantuit, ne vom vindeca mintea, inima, trupurile (caci multe boli provin din aceasta confuzie) si destinele noastre.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
De ce ne despartim?.. oare 

O simpla privire atenta catre propria viata ne va arata cit de multi oameni au trecut pe linga noi, mai aproape sau mai departe, mai mult sau mai putin. Ne-au fost apropiati, iubiti, prieteni, dusmani ori simpli cunoscuti! Cu ei am trecut peste "timp" si prin el si, intr-o zi, au disparut. Unul cite unul au plecat din vietile noastre, fie cu incetinitorul, fie au disparut pur si simplu, prinsi in preocupari care nu erau si ale noastre, in relatii care nu ne caracterizau si pe noi. Altii au plecat violent, neplacut, ca niste dusmani. De ce, oare, a fost nevoie sa ne despartim? De ce ne-am indragostit de un altul, caruia-i dadusem puterea de a ne da si lua fericirea si pe care-l vedeam etern in experienta vietii, apoi a disparut. Senzatia de gol, de pustiire ori de durere care ne-a umplut la vremea aceea parea sa ne spuna ca-i totul pierdut ori ca dragostea umana nu are nici o consistenta. Dar, a trecut timpul si, incetul cu incetul sufletele ni s-au vindecat, apoi au aparut in vietile noastre alti oameni, alte iubiri, alte preocupari. Poate ca am fost pasionati de automobile, dar am ajuns sa muncim la restaurant. Si, poate, ne-a placut biologia, dar am ajuns ingineri constructori. De ce toate acestea? Au ele vreo logica, vreo explicatie ori noi sintem niste fiinte care ne intilnim din greseala, ne despartim din greseala, ne indragostim de florile marului si apoi ne despartim la fel? Desigur ca fiecare amanunt al existentei umane pare prins intr-o perfectiune absoluta, incepind de la organizarea spiralei AND, a carei inteligenta programata da nastere in mod precis si omului, si frunzei, si ierbii, si maimutei.

Daca natura existentei este perfecta, nu se poate ca noi sa traim in haos, in imperfectiune, nu se poate sa traim o viata ca si cum am juca la ruleta. De indata ce acceptam ca totul are o logica si un sens, sensul incepe sa apara, sa ni se descopere, sa ni se arate, prin diferite semne si aparitii spectaculoase. Cert este ca nu ne despartim la intimplare, cum nu ne intilnim din intimplare. Orice gindim se transforma intr-o aparitie concreta, face picioare lungi si paseste apoi, in experienta noastra. Fie ca altul vrea sau nu, gindurile noastre muncesc pe brinci, pentru ca acesta este sensul lor; sa ne aduca ceea ce gindim. Cind felul in care ne gindim unii la altii se modifica radical, cind avem alte scopuri, alte dorinte si alte visuri decit cele ce ne erau comune in trecut, vom atrage catre noi oameni diferiti, situatii diferite si prieteni, relatii sau iubiri care exprima aceasta schimbare a gindirii noastre. Ne despartim cind gindim diferit in mod radical si ne intilnim in iubire reciproca doar atunci cind avem dorinte, ginduri, vise si idei comune. Diferentele prea mari de gindire ne despart, adesea, pentru totdeauna! Oamenii pot ramine impreuna atita vreme cit gindesc in acelasi sens (fie ca gindesc bine sau rau, frumos sau urit). Aceleasi ginduri si acelasi sentiment sint liantul legaturilor noastre minunate sau al celor neplacute. Vom vedea miine care este conditia iubirii reciproce si cum ar arata aceasta in mintea noastra pentru a o atrage in realitate.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
de tampiti! (unii) e simplu....

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Daca esti o victima... in dragoste

In toate situatiile vietii, daca nu spui ce gandesti, se intampla - oricum tot ce gandesti. Mai devreme sau mai tirziu, viata iti aduce in cale, in chip de oameni, de situatii, de probleme, de fericiri si de suferinti acele chipuri create cu mintea ta. Daca modifici, intre timp, modul in care gindesti, daca ai creat un partener de viata al carui caracter iti pune pe bigudiuri dese fiecare clipa a existentei tale, dar devii constient ca acesta se prezinta ca un ecou al gindurilor si al credintelor tale, se modifica si realitatea. Nu este nevoie sa te repezi asupra altui om cu barda pentru ca el sa devina mai bun. Nu ai nevoie de vorbe multe, de actiuni cu miile, nici de interventii sofisticate, caci acestea toate izvorasc tot din mintea ta incalcita si tot din obisnuinta ta de a gandi cat de greu este sa-l schimbi pe altul. Si devine adevarat; adica, atat de greu sa-l schimbi pe altul. Un partener dificil a fost creat incetul cu incetul in mintea ta, in noptile in care sufereai din dragoste. In clipele tale de singuratate absoluta, ori in acelea in care dezamagirea si deruta te faceau constient de propria ta lipsa de fericire. Iti doreai sa fii fericit, dar vedeai ca esti nefericit. Observai nefericirea, te scufundai apoi - in ea si paseai, fara sa stii, prin mintea ta, sedus de formele suferintei, catre un partener din viitor, dispus sa se creada calaul altuia. Daca esti o victima in dragoste, se intampla pentru ca te-ai gindit pe tine ca pe-o victima. Te-ai vizualizat in starea de suferinta, ti-ai rontait incapacitatea ta de a fi fericit si ai chemat cu insistenta oricarui creator perfect fiinta cea mai potrivita pentru a-ti confirma scenariul mental. Partenerul de care te plangi acum a fost atras in experienta ta prin gandurile tale. Ce dificil sa recunosti ca-l vezi atat de urat! Ce presiune uriasa apare in sufletul tau in clipa in care esti invitat sa vezi ca tu esti acela care gandeste despre caracterul urat al celuilalt. Despre incapacitatea lui de a iubi.

Tu esti acela ce-l vede pe altul! Tu esti acela ce-l descrie ca pe un calau. Tu esti acela care-i creioneaza portretul zi de zi, iar el celalalt raspunde automat gandurilor tale. Credintelor tale. Relatia dificila de care vrei sa scapi, fie ea in dragoste, in familie ori la locul de munca este un fel de ecou ce se intoarce la tine. Un ecou al gandurilor tale. Si n-o poti recunoaste pentru ca ecoul nu se intoarce in clipa in care tu rostesti un cuvant si nici in forma exacta in care spui cuvantul. Ecoul are harul de a mari cuvantul, de a-l dispersa intr-o suita de sunete, de a prelungi fiecare sunet rostit. De aceea defectele sau frumusetile pe care le vezi in altul s-ar putea sa apara amplificate. S-ar putea sa se auda chiar diferit, asa incat sa nu mai recunosti gandurile tale. Dar ecoul se straduieste totusi sa intoarca la tine cuvantul rostit. Aceasta face si partenerul tau dificil. Raspunde automat gindurilor tale, dorintelor secrete pe care le emani si impresiilor create in mintea ta de-o viata. A fi constient de tine in fata celuilalt inseamna a fi constient de ceea ce gandesti. A fi constient de ceea ce simti pentru altul inseamna a fi constient de ceea ce simti tu. Caci tu simti si iubirea si ura, si bucuria si suferinta. Altul doar iti aminteste ce simti si ce gandesti chiar tu.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Cind te enerveaza sa fii... fericit!

Nu-i usor sa fii fericit, chit ca toata lumea este obsedata de fericire. A fi fericit este un fel de a urca pe Everest sau a zbura in spatiul cosmic si acolo nu ajung decit cei pregatiti temeinic, cei educati pentru a ajunge, dar mai ales pentru a se mentine in virf. Fericirea se transforma intr-un virf cu mult mai maret, cu mult mai periculos si mai infricosator decit Everestul. Caci pe munte te descurci cum te descurci, dar in sufletul propriu urcarea poate dura si o viata. Fericirea este doar pentru cei puternici si nu pentru cei ce se prefac a fi puternici. In fericire straluceste briliantul inteleptilor, nu al celor daruiti intelectului. Intelectul nu poate fi fericit, pentru ca din el se scurge povara continua a nevoii de miscare si existenta, in interiorul careia nefericirea iti da o polita de asigurare, cu titlul:`Daca te doare, existi`! Fericitul nu este circotas in esenta sa, ci doar accidental si de ochii lumii. Nici nu se zbuciuma sa invete citate, nu concureaza intensiv la titlurile academice si nu scoate sabia pentru a obtine favoruri. La locul de munca el ia chipul servitorului, dar nu al servitorului intelectual, ce desfata lumea cu plecaciuni multiple, cu sosoteli la urechi importante ori cu intrigi demne de `O scrisoare pierduta`! Servitorul intelectual se zbintuie in frici, in angoase si de aceea ochii lui sint tintuiti asupra tuturor. El vine primul la munca, el pleaca ultimul, el stie si daca biziie musca, dar tocmai aceasta cunoastere facila face din el un om foarte nefericit. Un concurent etern, o prezenta eterna, un plecacios, un susotitor de mare calibru, mereu dornic sa i se dea ceva ce -cu siguranta- i se cuvine. Nefericitul! Nu poate suporta fericirea. Si nu poate fiindca fericirea s-ar putea sa insemne un fel de a sta ca o floare in glastra sau ca un pom in gradina botanica. Un fel de a-i lasa pe toti sa te priveasca, sa te rupa, sa te admire, fara ca acestea toate sa-ti provoace vreo impresie oarecare.

Sa curgi ca apa, sa cresti ca floarea, sa te inalti in vazduh ca pomul; iata fericirea. Si, daca mai pica un cont, o limuzina, o afacere prospera ori o mostenire fabuloasa e o fericire la fel de dureroasa ca orice fericire. La fel de insuportabila ca linistea, ca pasivitatea, ca si curgerea apei. Zbuciumul omenesc arata cit de greu este sa le lasi cucerit de fericire, nu atit s-o cuceresti. Starea aceasta este mereu aproape, iti face curte, gard, da buzna peste tine, dar te cuprinde frisonul si febra rea de indata ce fericirea iti calca pragul. Cum iti merge bine, cum ceva te impinge sa scormonesti, dupa o drama, dupa o critica! Binele devine enervant pentru intelectul cel aprig, prins in capcana gravitatiei. Si, cind te enerveaza sa fii fericit, esti ca un copil care-si trinteste papusa cea noua de dragul de a o repara. Si asa reparam la papusi pina ne vine acru, si asa fericirea devine pe zi ce trece mai rara.
 

despre cind enerveaza fii... usor fii fericit, chit toata lumea este obsedata fericire. fericit este

30.6KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
ultimatum
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 63
imi cer scuze pt parere...dar eu cred ca ce ai scris tu mai sus tzine mai mult de gustul personal si mai putin de termenul "fericire" inteles la nivel global...sa-ti explic (daca-mi permiri///si chiar daca nu-mi permiti, deja am facut-o, sorry)

ce inteleg eu din textul tau e prea putzin fatza de ceea ce ai simtzit tu cand l-ai postat...si niciodata n-am sa ajung la acel grad...dar...expui si proprui un fel de calm care seamana cu starea de spirit a exploratorilor in materie de plante interesant colorate...nimic gresit, foarte interesant si de luat in calcul...insa exact ceea ce ai scris tu de ex ma enerveaza pe mine...eu cu mine nu m-as impaca deloc avand o revelatie de acest gen...la mine fericirea are alte granitze, la mine starea aceea care rimeaza cu absolutul in materie de incantare a sentimentelor si a simtzurilor se manifesta total diferit...si nu ma doare...fericirea doare doar daca acel lucru obtzinut tzine prea mult pt a mai conta la fel de mult pe masura asteptarilor...dureaza prea mult egal cu intrarea in banal...fericirea e acel bolovan mentzinut o fractiune de secunda intr-un varf de ac....cateva momente care nu se compara cu nimic si pe care nu le uiti niciodata, care fac parte din tine odata aparute si care te insotzesc toata viatza facandu-ti sufletul sa fie in ansamblu mai zambitor din clipa aceea...

ce vroiam eu sa zic e ca nu exista nishte parametrii dupa care poti identifica fericirea...fericirea e universala ca notiune si intima ca stare...


_______________________________________
"Fear is the mindkiller, I will face my fear, I will let it pass through me, and when it is gone there will be nothing, only I will remain."

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
nu trebuie sa iti ceri scuze si scuza-ma daca ceea ce am scris te-a enervat 
si ai intru=totul dreptate. ferricirea depinde de fiecare dintre noi cum o percepem. poate as face o paralela si cu libertatea, chiar in termeni juridici    ar trebui sau ar fi ideal ca si fericirea ta sa nu tulbure fericirea celuilalt sau celorlalti.
dar...
mi-a placut comparatia cu bolovanul si cu acul. enorm. chiar daca eu n-am stiut sa ma feresc si bolovanul a cazut peste mine
 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
ultimatum
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 63
nu m-a enervat ceea ce ai scris, ma enerveaza ideea daca as fi trait ceea ce ai scris...ceea ce ai scris e cool, e de necombatut, e o chestie care tb respectata pt ca fiecare simte si gandeshte altfel...ceea ce admir foarte mult

acum...sunt probabil cel mai indiferent si lenes si putzin inteligent de pe acest forum...sunt pe cale sa raman cu fundu-n balta din cauza asta si sunt pe cale de a stabili recordul mondial in materie de indiferentza si lene si sa-mi compromit un drum de dragul de a nu face lucrurile cand trebuie, de a nu le gandi cand trebuie si de a nu le simtzi deloc...nici nu-ti imaginezi...si nici nu-ti imaginezi cat de jenant ar fi ca cineva in aceasta postura sa-si dea cu parerea...iar eu mi-o dau...

dar...da, parerea mea e ca seamana enorm cu libertatea...fericirea insa, dupa parerea mea, neaparat tb sa afecteze pe cineva...in rau pe cei care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine, care poarta in carca multa invidie, rautate si barfa si sa afecteze in mod pozitiv pt cei care chiar tzin la tine si decisiv pt candidatzi la sufletul si trupul tau...daca vrei, undeva intre gelozie si tentatzie...neaparat intre, dar liber pt ca intervalul e deschis

bolovanul nu te-a omorat...dar impactul ti-a dat o noua dimensiune a fortzei interioare...e cea mai frumoasa cale spre cunoastere...o spun tocmai eu, care n-o cunosc, nici nu sunt pregatit s-o fac, ci doar pregatit de un impact cu o conotatzie mult mai violenta...bucura-te si nu ma indoiesc ca o faci, bucura-te ca o avanpremiera la ceea ce urmeaza...e logic, e simtzibil


_______________________________________
"Fear is the mindkiller, I will face my fear, I will let it pass through me, and when it is gone there will be nothing, only I will remain."

pus acum 17 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 893
daca nu va dati la geoale tot dejaba!

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Vezi daca fericirea ta le aduce bine tuturor!

Vezi daca fericirea ta le aduce bine tuturor! Cind ne cautam fericirea, dragostea sau bucuria in viata, cind dorim sa ne fie mai bine din punct de vedere financiar sau rivnim sa avem o pozitie sociala avem nevoie de integritate, etica si bun simt. Si, pentru a atinge aceste stari inalte de constiinta, ar fi util sa ne punem intrebarea:"Acest lucru pe care il fac sau il doresc este spre binele cel mai inalt al tuturor? Imi aduce mie bine acest lucru, dar tot bine le aduce si celor din preajma mea? Sintem cu totii multumiti si fericiti daca eu obtin lucrul pe care mi-l doresc"? Daca raspunsul este "nu, cineva este nefericit, cineva nu se simte bine, pe cineva afecteaza lucrul care pe mine ma face fericit", avem sa gindim in profunzime la cauzele care-i aduc nefericire altui om. Pentru ca, prin legea spirituala a iubirii noi ne iubim pe noi insine asa cum ii iubim pe altii. Ne daruim noua insine asa cum le daruim altora. Si, chiar daca vom cistiga in plan fizic intr-un moment, chiar daca am pacalit, am mintit, am fost lipsiti de integritate, de constiinta nefericirii altuia si asta ne-a oferit un avantaj imediat, legea spirituala a iubirii ne va arata - mai devreme sau mai tirziu - ca ne-am daruit noua insine nefericirea pe care i-am dat-o altuia. Cistigurile in lumea noastra sint, de cele mai multe ori, aparente! Momentul in care cistigam poate reprezenta, de fapt, unul de mare pierdere, dar nu sintem constienti de aceasta. Ceea ce se petrece in vietile noastre prin acordul Vointei Divine, prin puterea iubirii adevarate care tine la un loc toate lucrurile, toate planetele, universurile, oamenii si intimplarile creeaza "Bine" pentru toti. Ceea ce nu este in Vointa Divina, ceea ce este creat prin Egoul uman, aduce, insa, fericirea unuia si nefericirea altuia, in acelasi timp. Cind unul pare sa cistige, altul pare sa piarda si sa fie nefericit. Apoi, Legea Iubirii trebuie sa echilibreze aceasta dizarmonie prin crearea unor evenimente care inverseaza rolurile si aduc in vietile noastre experiente pe masura! De aceea, orice ne dorim, orice credem ca ne aduce fericire si bucurie, sint adevarate si in Voia lui Dumnezeu cind binele se rasfringe asupra tuturor. Binele tuturor este semnul Prezentei Iubirii in materie, semnul constiintei inalte, semnul sufletului uman ridicat din negura inconstientei si a intunericului. Ceea ce le facem sau le daruim altora este ceea ce facem si ne daruim noua insine! Si, cind alegem sa aducem suferinta, nedreptate, sa cistigam in mod egoist si fanatic, sa urmarim doar fericirea personala, in numele vietii la care avem dreptul noi, ne aflam in fata unei reflectii a iubirii aproapelui. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" este parte din Legea Creatiei, din legea in care este cuprins totul, asa cum ne-a spus Iisus. Daca ne dorim un dram de bine si de adevar in vietile personale, daca rivnim iubirea si fericirea, avem nevoie sa vedem cum se rasfring alegerile noastre asupra celorlalti. Sa vedem ce ne face bine tuturor si, daca binele nostru devine raul altuia, sa ne rugam profund la Dumnezeu pentru a restabili in interior starea de iubire, care ne va ghida catre Bine pentru toti.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Fericirea e un lucru foarte mare. Asa de mare, ca nu incape in sufletele..."mici".
Si mai cu seama are un comportament...atipic : vine cand nu te astepti, sta putin si, de cele mai multe ori iti dai seama nu ca "e", ci ca "a fost".
M-am gandit de multe ori ca celebra expresia "fericirea e in lucrurile mici" e o gogoasa coapta de cei care n-au suficient curaj sa aspire cat mai sus si varata pe gatul celor mult prea preocupati de visele de marire ca sa observe cand au inflorit teii, cand au cazut primii fulgi de zapada si cand primul ghiocel ti-a zambit umed din cosuletele (kitchoase, dar asteptate-o iarna intreaga) florareselor.
Ei bine, de-atatea ori mi s-a servit si mie 'gogoasa" asta, incat, pana la urma, am mancat-o. Si dupa ce-am vazut ca-i buna si dulce, am stat putin stramb si-am judecat drept. Si mi-am dat seama ca refuzasem atata timp sa inghit...adevarul.
Majoritatea oamenilor isi petrec jumatate din viata muncind si cealalta jumatate, plangandu-se ca sunt obositi. Muncesc, nadajduind ca ajungand mai sus, mai bine, mai bogati, vor dobandi fericirea. Si, cand ajung in varf, se mira ca acolo, sus, nu-i asteapta nimic. Si ca nu mai au nimic, fiindca s-au "lepadat" pe anevoiosul drum al mariririi de tot ce-i...incurca: familie, prieteni, dragoste.
Asa-mi marturisea cineva acum cateva zile. Si tot atunci am fost intrebata: "la ce ai putea sa renunti, ca sa-ti implinesti ambitiile?". Si stiu sigur la ce nu as renunta niciodata: la fericire.
Dar ce-o fi fericirea asta, de-i tot dau in sus si-n jos cu ea? E o stare de gratie. Precum spun copiii, "fericirea e atunci cand..."
- nici macar ploaia insistenta si rece nu-ti poate sterge soarele din priviri,
- suna telefonul si la capatul celalalt e...insasi fericirea,
- primesti o floare fara motiv
- in albastrul cerului vezi nuanta unei priviri
- te trezesti dimineata cu o raza de soare ce-ti mangaie chipul
- te atinge pe nas primul fulg de nea
- printre e-mailurile oficiale gasesti un gand ce-astepta, cuminte, sa te bucure
- zaresti marea prima data intr-un an
- "miau-ul" tau iti toarce-n brate, cu ochii-n ochii tai
- asculti melodia preferata
- bei o ciocolata calda, cand afara sunt -15 grade
- picotesti in cada plina de spuma
- iubesti
Lista e deschisa...Doar ca multi uita s-o completeze. O viata-ntreaga....




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
minunata si asta ...   

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
multumesc!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unic_k
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 893
hm!

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
a incerca sa cauti in special lucrurile mari, respectiv importante, e echivalent cu a transforma coloana infinitului intr-un simbol pe punga de semintze devorata la meci pe un stadion unde e voie sa scuipi coji...cea mai mare bataie de joc de pe lumea asta e sa vrei mult ignorand faptul ca mult nu exista decat trecand prin putin, ca inspiratzia nu vine tot timpul de la un citat magnific ci si de la cum bate lumina pe peretzii unei fabrici in paragina...tot ce e mare nu se nashte mare ci este mare pt ca e facut din multe bucati mici care se potrivesc...d'aia viata e complicata: pt ca nu doar tb sa aduni lucruri mici, dar cele adunate tb sa se mai si potriveasca...fericirea nu sta in lucrurile mici, nici in rezultatul imbinarii care genereaza ceva maretz...fericirea este imbinarea propriu-zisa, imbinarea acelor piese mici si conshtientizarea ca daca 2 piese s-au potrivit, vor mai urma si alte imbinari, imbinari diferite ca forma dar definind aceeasi imagine, aceeasi stare, un numar de imbinari ce definesc un infinit plecand de la o imagine mereu completabila...

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
   

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Cind mintea isi doreste o iubire pe care o respinge... clipa in care vom gasi in noi puterea de a fi fericiti este si clipa ce ne arata ca nu mai sintem atit de dependenti de dorintele noastre.

Atasamentul uman fata de dorinte, in special atasamentul fata de dorinta de a fi iubiti de alti oameni, trezeste in interior emotii negative, emotii incarcate de violenta si chiar de ura. Cele mai multe dintre relatiile umane de dragoste apar pe fundalul si fundatia devastatoare a unor dorinte ce se nasc din respingere.

In loc sa fim atrasi intr-o poveste frumoasa de dragoste si de comuniune, in care bucuria si maretia fantastica a Spiritului Divin sa se manifeste prin noi, sintem iremediabil si absurd atrasi de propriile dorinte exacerbate in relatii in care sintem, de fapt, respinsi! Iubirea prin respingere a devenit un obicei pagubos, tocmai pentru ca ne permitem prea multe emotii negative si pentru ca negativitatea isi iveste tentaculele prin dorintele neimplinite.

Ne-am obisnuit prea mult sa credem ca dragostea si suferinta au ceva in comun, asa incit - daca nu suferim intr-o relatie, provocam suferinta. Daca nu sintem respinsi, cream respingerea. Daca nu apar frustrarile, mintea le inventeaza, iar daca prea multa pace dainuie in relatia noastra, ne sfirsim de plictiseala si de prea mult bine! Aceste tertipuri mentale, pe care le cream singuri si nesiliti de nimeni, aceste tertipuri pe care le impopotonam cu justificari aberante, cu motivatii absurde si periculoase ne predispun la negativitate si, prin aceasta, la crearea sentimentului ca iubirea nu exista. Mintea isi doreste o iubire pe care o respinge sau o dragoste pe care, de fapt, n-o vrea. Caci, daca mintea ar vrea iubirea, n-ar mai pune pe un piedestal suferinta si nu s-ar umple de pretentii ori de asteptari fantasmagorice. N-ar mai sta intesata de dorinte pe care nu si le poate implini si n-ar mai crea constient sau inconstient dependenta de altul. Orice dependenta aduce nefericire si predispune la judecati subiective, la observatii negative si la perceptii care arata asa cum vrea mintea sa le vedem. Mintea se impiedica in zeci si mii de neputinte pentru a-si justifica suferinta si a bloca iubirea. Sufletul, insa, iubeste atunci cind iubeste si gata. Inima nu este interesata de "ceea ce poate mintea sau nu". Inimii nu-i pasa de dorintele neimplinite ale mintii pentru ca ea stie ca neimplinirile, frustrarile si degringoladele mintii sint simple imaginatii! Ca provin doar din dragostea acerba a mintii pentru suferinta si din apetitul ei pentru intretinerea confuziei. Singura piedica in calea dragostei este propria noastra minte, care aduce pe tava scuze si justificari "plauzibile", asteptari si dorinte nebunesti, pretentii si absurde fantasme. Mintea ne creeaza dependenta de comportamentul altor oameni si dependenta de dragostea altor oameni.

De fapt, daca iubim ceva sau pe cineva, inima este libera s-o faca si, de cele mai multe ori, o si face! Mintea clacheaza, de obicei, in fata deciziei inimii de a iubi si acela este momentul in care toti impatimitii scuzelor se aseaza in genunchi pentru a recunoaste ca puterea nu se afla in socotelile mentale, cit in iubirea care le poate sterge intr-o secunda.     


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
orice pe lumea asta depinde de altzii...orice pe lumea asta se face pt altzii, totul pe lumea asta se mishca datorita altora!...pt ca daca n-ar mai exista altzii ajungem fie la crima, ori peste limita acceptabila a egoismului...nimeni pe lumea asta nu face ceva pt el insushi, pt ca indiferent cat de inconshtient ar fi, ceva din ceea ce face se rasfrange asupra altora...

creierul se ocupa de un singur lucru: sa vada cat de tari sunt sentimentele...si daca nu sunt, atunci creierul se va impune!...daca sentimentele sunt suficient de tari, oricata opozitie ar exista din partea ratzionalului, oricat timp ar dura, creierul la un moment dat va ceda si te vei trezi foarte conshtient spunand cuiva "nu pot sa mai zambesc atunci cand nu-mi eshti alaturi"...se demonstreaza in felul asta ca ratzionalul nu poate fi o bariera decat atunci cand este alimentat de indecizia emotzionala si ca in rest devine un sprijin in conshtientizarea unei stari nobile...si ce poate fi mai maretz decat o iubire sprijinita pe masura de creier?


pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Incapacitatea de a suporta iubirea fara conditii... acei putini oameni care au avut prilejul de a se bucura de iubirea neconditionata a cuiva nu au avut capacitatea de a suporta aceasta iubire, nici libertatea ce li s-a daruit ca o consecinta a iubirii fara conditii.

Dovada ca lumea nu este pregatita - inca - la nivelul sistemului nervos si al corpului fizic pentru iubirea fara conditii si libertatea ei este insasi conditia umana, comportamentele si faptele oamenilor. Iubirea nesfirsita a lui Dumnezeu I-a dat omului libertate completa si tocmai de aceea omul si-a permis orice. Orice i-a trecut prin minte, toate nebuniile, toata zarva si toata degringolada, ura, hachitele si egoismul. Inselatoria si minciuna, orgoliul si infumurarea, agresivitatea, violenta si rautatea extrema sint consecinte ale libertatii de alegere provenita din iubirea fara conditii a lui Dumnezeu.

Un om care are curiozitatea sa experimenteze in viata de zi cu zi iubirea neconditionata se va izbi, in cele din urma, de aceasta consecinta fireasca a trairii sale, confruntindu-se cu toata nebunia dusa pina la absurd a celor din jurul sau. El va constata ca oamenii ce-l inconjoara, fie nu inteleg iubirea fara conditii, fie le este o frica teribila de ea. Cind n-o inteleg, ei se comporta tot mai aberant, tot mai urit, in virtutea unei libertati pe care o duc pina la lipsa oricarui bun simt. In fata iubirii fara conditii, sistemul nervos este complet derutat, iar reactia sa poate deveni una de tipul: "Sigur nu ma iubeste daca-mi permite orice"! Incapacitatea omului de a accepta libertatea nascuta din iubire se traduce in sistemul sau emotional sub forma emotiilor negative, prin care omul se autoconstringe si se autolimiteaza. De aceea omul nu evita, de fapt, negativitatea. Omul nu evita emotiile negative. Omul nu evita suferinta, cit mai degraba o cauta, caci aceasta este singura cale prin care el se poate autolimita. Practic, prea multa libertate devine insuportabila, iar prea multa dragoste devine plicticoasa pentru ca nu-i mai ofera omului experienta negativa, emotiile de gelozie, de agresivitate, de ura, de neliniste si de suferinta. Nevoia de negativitate este - asadar - o consecinta a incapacitatii sistemului nervos de a suporta iubirea, linistea, pacea si bucuria lui Dumnezeu. In libertatea pe care o creeaza iubirea fara conditii, omul devine stresat, infricosat, dornic de emotii care sa-l limiteze si sa-l agreseze. De prea mult bine el devine rau, si de prea multa dragoste si acceptare devine nemultumit si se comporta haotic si inconstient. Sistemele fizice si psihice umane nu pot suporta, momentan, din nici un punct de vedere iubirea neconditionata pentru ca puterea ei este atit de mare incit,daca iubirea aceasta s-ar apropia spontan de un sistem uman obisnuit sa traiasca in negativitate, insusi corpul fizic ar face explozie.

Pentru ca iubirea neconditionata nu este doar o idee, cit o stare energetica a carei putere ne bulverseaza. 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
falsul in declaratzii, lejeritatea de a apela principii mari, cedarea in fatza clisheelor cotidiene...

de cate ori auzi vorbindu-se despre principii, despre dragoste si valori? si cati dintre cei care le scot pe gura le si aplica?...

cati insa dintre cei care chiar pretzuiesc treburile astea chiar au parte de ele?

a fi inteligent, atat psihic cat si emotzional inseamna automat suferintza...pt ca se ia in calcul orice factor...nu conteaza cum, dar se ia...se poate sari peste defecte, asa cum si unele calitatzi se pot descoperi doar pe parcurs, dar e imposibil daca nu exista acel click, acea renuntzare la clisheele cotidiene pur si simplu de drag...

omenirea nu e pregatita sa se debaraseze de conditzii tocmai pt ca vorbim de omenire si conjuncturi...omenirea inseamna oameni multzi rau, inseamna istorie impartzita deloc intamplator pe epoci, secole, decenii, etape ale varstei, minute si secunde...omenirea nu poate inca trai fara astea, fara sentimentul de "acum ori niciodata", tocmai pt ca probabilitatea reciprocitatzii in sentiment e invers proportzionala cu numarul (in creshtere) al indivizilor...cu cat suntem mai multi cu atat sunt shanse mai mari ca perechea ideala sa fie ascunsa intr-o mare de complexe si distantze...

oamenii nu sunt in stare sa nege decat daca au ajuns la fortza pura psihica...si ashtia ii numeri pe degete...sa deriveze, sa divagheze si mai ales sa se indoiasca e perfect conditziei umane...deci de ce ne-am mira? si iisus s-a indoit si-a cautat fara sa vrea varianta neagra, iar cei de acum nu au prea multe in comun cu iisus pt ca e si cam imposibil...

iubirea neconditzionata nu este nici macar o stare energetica...ea dezvolta o stare energetica superioara oricareia, dar nu este una...iubirea neconditzionata este inexplicabila (de fapt este explicabila, dar tb stat mult de vorba cu propriul suflet si/sau cu d-zeu)...iubirea neconditzionata nu e acceptata tocmai din perspectiva inexplicabilului inclus...iar oamenii in principiu suporta greu lipsa unui motiv palpabil...oamenii sunt speriatzi de nou in special cand nu sunt pregatiti si educati sa se izbeasca de ceva nou...sunt pregatitzi sa intalneasca un alien balos si criminal dar isi inchipuie ca dragoste inseamna un corp frumos si cu-n suflet si-o minte servite direct potrivite, fara niciun fel de 'lupta'...

oamenii deosebit de inteligentzi (psihic si emotzional) nu se incarca de negativitate ci de o doza de scepticism inevitabil...ceilaltzi la randul lor nu trec la polaritatzi negative ci pur si simplu nu pot crede ca pot fi copleshitzi de cineva care nu corespunde absolut deloc imaginii lor fabricate relativ la persoana langa care isi vor petrece zilele...pur si simplu de exemplu sunt total tulburatzi si nu intzeleg de ce sunt total captatzi de vraja data de o femeie mai plinutza si careia nu-i place muzica house...

e de retzinut ca oamenii nu se feresc si chiar simt nevoia sa marturiseasca noile lor experientze palpitante si datatoare de senzatzii tari...dar daca-i intrebi de esentza, n-o sa fie capabili sa raspunda...deci nu e negare, e incapacitate, e limitare cu buna shtiintza...

nu exista om care sa nu fie inteles sau care sa nu poata sa se exprime cumva pe intzeles...cu exceptzia celor ce au ura in sange sau iubirea in sange...restul, toti au un catch...de pe pozitzii neutre nu te poti lupta cu niciunii, se pot lupta doar intre ei...de unde si antiteza logica...nici macar nu poti sa ai acces la detalii de pe pozitii neutre...doar iubind eshti in stare sa intelegi un om care uraste...pt ca shtii care e elemtul esentzial care-i lipseshte si-l face negru in suflet...doar simtzind ura poti sa shtii de ce un om este incantat iubind, pt ca tocmai ce nu ti se intampla tzie se intampla oricui...iubirea este cel mai surpinzator factor emotzional posibil, ura e cel mai logic...ambele exclud pe cei in stari neutre, indecisii, cei care neaga...un om care urashte sau unul care iubeshte nu va nega niciodata...va fi contra, dar nu va nega...

a fi neutru e cea mai mare porcarie posibila...pt ca e singura stare care da nesigurantza...care nu da sperantza nici in sens pozitiv/constructiv nici in sens negativ/distructiv...invers luat, cei mai multzi sunt indecisi...nu shtiu daca vor dragoste sau sex, nu shtiu daca vor sa fie enervatzi si motivatzi sau pur si simplu nervoshi....nu shtiu daca doresc ceva stabil si ca pe ceea ce pun mana poate fi un factor decisiv pe viatza si nu pe moment, asa cum nu sunt convinshi ca ceva rau tb intr-adevar eliminat...

si intram in teoria oamenilor care isi fac rau deliberat in antiteza cu cei ce-si fac un bine fara sa vrea, respectiv cei ce-si fac un bine deliberat in antiteza cu cei ce-si fac rau fara sa aiba habar...adica cea mai mare problema pe care eu o vad...discutzia asta, maybe next time...


pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Fericirea personala nu poate fi desavirsita traind-o de unul singur sub un clopot de sticla, nu ti-o poti construi cum vrei. Asta este doar literatura! Depinzi de oamenii din jurul tau si nu te poti bucura de unul singur de viata. Si cind isi mai vira si soarta coada....si-ti da peste nas... Degeaba reciti poezia :"Vai, ce fericit sint!!!". Nu convingi pe nimeni.Dincolo de vorbe nu e decit amintirea! Dar cit e de valoroasa! Eu nu as putea trai fara amintiri......

despre fericirea personala poate traind-o unul singur sub clopot sticla, ti-o poti construi cum Radio Whiteheaven Original

21.5KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
un om are dreptul sa aleaga daca vrea sa traiasca in afara unui clopot de sticla, sau in literatura...dar depinzand de oameni uneori e impins sa aleaga una din doua...inevitabil din cauza felului de a fi al fiecaruia...

sunt putini cei care aleg sa traiasca intr-o fantezie si nu in realitate...sunt multi care prefera sa-i doara si sa planga intr-una fara sa le mai placa ceva pe lumea asta, conditionand starea lor viitoare de un virtual succes...

sunt putini oameni atat de ghinionishti incat sa nu le iasa nimic bun pe termen mediu...sunt multi lipsiti de rabdare ce-si fortzeaza norocul compensand lipsa succesului cu senzatiile de moment...

nu exista fericire fara dragoste reciproca...nu exista om sa nu il doara sufletul cand se izbeshte de zidul neimpartashirii...

dar exista o lume a fanteziei...care nu opreshte pe nimeni sa fie un bun profesionist la locul de munca, sa fie un prieten fidel si-un partener viabil intr-un proiect...lumea fanteziilor iti da insa posibilitatea sa te inunzi de imagini si stari...insa odata intrat in acea lume nu mai poti iesi decat in urma unui soc...greu de obtinut, greu de crezut, imposibil de alergat dupa...

lumea fanteziilor e pt cei ce prefera sa innebuneasca frumos...iar in clopotul lor de sticla nu se afla fericirea, se afla in schimb cam orice altceva ce un om normal se fereshte sa-si inchipuie, crezand ca daca o face e penibil si imatur...

poezia "vai ce fericit sunt" e a celor ce traiesc numai in realitate...a celor ce au ca motto "se poate si mai rau" sau "trebuie sa te multumesti cu ce ai"...un om intreg la cap se multumeste cu ce are si nu-si genereaza clopotul...un om dus isi face nu un clopot, ci mai multe si nu se multumeste cu ce are pt ca are capacitatea de a genera la infinit noi forme din ceea ce detzine...

fericirea...e dragoste...de toate felurile...si dragostea nu e o obligatzie, nu e un clisheu, nu e o cale matematica de la primul zambet la ultimul sarut al sufletelor, nu e o raspundere, nu e un gardian al atitudinii, nu e o cerintza, nu e rezultatul sortzilor...dragostea nu cere fidelitatea, ci o include...dragostea nu vrea anumite gesturi, ea accepta orice rima falsa care vrea sa o cante...dragostea nu percepe o ordine a operatiilor ci o dezordine a gesturilor...dragostea nu responsabilizeaza, pt ca frica se ocupa de asta...dragostea face conexiunea intre imposibil si posibilul acceptabil deja consumat, intre oroare si sublimul unui gest neexersat....dragostea nu cere ca oamenii sa-ti citeasca starea in urma unei atitudini ce rimeaza cu ea, ci include o privire care se poate traduce printr-o veshnica si mereu surprinzatoare dedicatie speciala numai si numai pt ea(el)...dragostea nu te face mai bun...te poate face mai complex...neimpartashita inseamna capacitate...impartashita inseamna ca esti deja un om mai bun!

pana la urma cine traieshte de fapt in clopotul de sticla?


pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
trandafirul micului print!



PS: frumoase ganduri! mi-e greu sa vorbesc acum despre fericire! Am s-o fac candva cu propriile-mi idei!


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667


"Feelings are not supposed to be logical. Dangerous is the man who has rationalized his emotions."

poate deci ar fi mai bine s-o simti, nu?

(altfel vei ajunge sa combini macabrele stari cu perceptia binelui...eu vad morminte si dragoste, negru si soare, gunoi si parfum etc, toate la un loc...si altceva decat sa le "vorbesc" nu am ce sa fac...altfel nu m-as mai suporta nici eu)

iti urez sa nu vorbeshti despre ea, ci pur si simplu sa fii fericita!...se va vedea oricum in orice ai scrie.....cu proriile tale idei


pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
si inca ceva doctore...

nu te obishnui sa nu poti sa te manifeshti pozitiv atunci cand lucrurile merg oarecum prost (ca sa nu zic rau)...niciodata sa nu faci asta!!...obliga-te sa poti sa vezi fericirea fie si cand totul e absolut daramat, nimicit, ars, mutilat...

pt ca intr-o zi, cu sau fara soare, frumoasa sau nu, luminata sau nu, in urma unui succes sau al unui eshec, te vei trezi ca ai nevoie sa te doara...si nu vei mai intelege de ce nu te doare desi ar trebui...

e unul din lucrurile care nu le inteleg la tine...desi sunt expert, nu pricep de ce mereu ajungi in puctul suferintzei...fortzezi tristetzea, anihilezi zambetul, ucizi orice drum spre bucurie, desi tot tu alimentezi cald, erotic, pana in ultima clipa si la maximum, toate starile extraordinare...provoci mai multe senzatii sublime decat iti programezi...pt ca pana la un punct ti le programezi...si le programezi si altora...si de multe ori au efect...dar n-au efect asupra ta!?!...

nu shtiu ce si ce nu-ti aplici...d'aia nici nu pricep...iubeshti fericirea altora dar nu ti-o iubeshti pe a ta...faci sacrificiul suprem pt altzii dar tu pt tine nu l-ai face nici pe naiba...sau cumva ahtepti sa se arunce de pe stanca cineva odata cu tine ca sa pricepi in sfarshit rostul plonjonului? de cate ori e nevoie sa te arunci tu intai desi nimeni nu mai e pe stanca?

nu te condamna...pt ca nu eshti departe de varsta la care rishti sa pierzi tot, dar eshti inca la varsta in care sublimul inseamna mai mult decat un rand pe-o foaie imaculata...as face oricand schimb cu tine si daca ai avea destula incredere in mine, te-as aduce acolo unde nici capul si nici altceva nu te duce...pt ca tu n-ai destula putere sa negociezi durerea chiar daca o chemi singura, pt ca n-ai destul antrenament sa traieshti pe muchie de cutzit si sa impingi totul la extrem...esti mult mai ordonata...

nu te inteleg si nici nu vreau de fapt s-o fac...ascunzi in tine ceea ce toti ar intreba si i-ai refuza pe toti sa raspunzi...tu nu vezi oameni mortzi, tu nu comunici cu pamantul, nu poti pricepe imposibilul, tu n-ai putea sa iti ingropi mortzii la propriu, tu n-ai putea sa sarutzi cenusha celor arshi, tu n-ai putea sa injuri un preot si sa te inchini fara remushcari dupa aia la d-zeu...n-ai putea sa zdrobeshti creieri, n-ai putea apasa pe tragaci, n-ai putea sectziona beregata, n-ai putea sa tzii in mana inima unui cadavru, n-ai putea sa iubeshti trecutul negru si nu poti sa iubeshti invariabilul viitor...nu te-ai putea  inchipui moarta, nu te poti vedea neinsemnand nimic, nu ai putea accepta viziunea neputiintzei, nu ai concepe revolta ca dragoste pt a desfiintza ceea ce pare rau si urat...

pt ca pt tine lumea e vie...si traieshte foarte intens...si lacrimeaza adanc, fara abundentza, cand soarele apune...pt ca pt tine nimic nu e imposibil, dar faci cumva ca prin imposibilul tau altii sa creada in el...tu n-ai putea rani, desi ai prinse de curea cele mai letale arme...si nu pt ca s-ar putea intoarce impotriva ta ci pt ca iti inchipui deja ca ceva se intoarce impotriva ta...si candva, un inamic, va afla raspunsul la intrebarea care toti au pus-o dar nu au fost serviti cu un raspuns...il va afla fara sa intrebe pt ca-i vei spune fara sa te intrebe...si, culmea pt tine, nu te va privi mai rau, ci te va venera! si va fi al tau!

scuza-mi indrazneala...imi place din cand in cand sa dau cu bata-n balta...iarta-ma daca greshesc...dar nu cred si refuz sa cred ca eshti unul dintre oamenii secundari...a se intelege prin om secundar un om indispensabil dar mereu cineva conteaza mai mult...nu-ti doresc sa traieshti in repetate randuri pretzuirea de a fi omul potrivit la locul potrivit, inteligent, saritor si sublim dar atat...pt ca tu asta iti impui

e ciudat ca eu o spun...dar ai grija de TINE!!!...gandeshte liber si trateaza fericirea ca si cand ea ar fi acolo...refuz sa cred ca n-ai nicio ramura de care sa te agatzi incat sa reusheshti asta...pt ca daca in cor toti cei care te admira, respecta sau te iubesc, vor canta pt tine, nu vor insemna nimic in comparatzie cu o shoapta catre lobul urechii care-ti va marturisi incurcat ca detzii sufletul!...........tot ce tb sa faci e sa tratezi fericirea ca si cand ar fi...si sunt convins ca pt tine este! nu are cum sa nu fie!

nu te-ai educat de mica in negru...eshti pe whiteheaven! si-ai primit inclusiv negrul accesand cele mai sicere bune intentii...e poate timpul sa iti faci "whiteheaven.nxpersonal.white"... ...poate e timpul sa-ti accepti lumina decat sa te lupti la infinit cu umbrele altora...lasa-i pe altii sa se ocupe de cuvinte mari si tie sa-ti acorzi pur si simplu starea!

fa-o pt tine! si pt cei ce tin la tine!...fa din fericire mai mult decat nishte idei proprii!...tu ai cum!! crede-ma, cei ce-i vei lasa in urma preocupandu-te de propria-ti fericire se vor bucura mai mult decat scriindu-le lor ca la un moment dar vor trai fericirea!!! nu vei convinge pe nimeni ca fericirea exista decat daca tu, mentorul, prietenul, o vei trai!!! si toti apropiatzii tai ashteapta momentul in care nu vei mai putea sa postezi ca ti-e greu sa vorbeshti despre fericire

(scuza-ma inca odata)


pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
asadar.... :

mi-a luat ceva timp sa citesc..si nu pt ca n-as fi inteles frazele tale directe, deloc spilcuite..ci pt a-mi repeta de fiecare data pana la impregnare-n celule adevarurile expuse, repet- atat de direct! recunosc, deasemenea, ca de foarte putine ori am avut timp sa citesc (recitesc) un mesaj atat de lung cap-coada! asadar...
mi-e greu sa cred ca eu insami m-as fi expus mai bine! intr-un timp relativ scurt ai reusit sa ma vezi dincolo de mine si sa-mi pui eticheta in mod corect! am sa-ti vorbesc despre fericirea mea- care , adevarat, s-a constituit din fericile voastre (ale celor care-mi sunteti aproape si la care tin atat de mult!) adunate-ntr-un snop, langa inima mea! Cele mai minunate clipe de fericire proprii , s-au conturat maiestuos in orice zambet si reusita de-a voastra! Si daca zambetul respectiv, fericirea voastra mi s-a datorat in oarecare masura- cu atat mai minunat m-am simtit! ...fericirile sunt de mai multe feluri iar eu, am avut sansa sa le traiesc - chiar daca in mod episodic- pe fiecare intens! Exista fericirea generata de reusita in viata (cea in numele careia m-am sacrificat de neingaduit de multe ori!) ...cea care mi-a adus satisfactii, adevarat , dar care s-a dovedit a fi o fericire incompleta! Exista, deasemenea, fericirea de a-ti vedea familia langa tine, lacrimile parintilor fericiti- odata cu fiecare reusita de-a ta! Mandria lor ca te au AL LOR si minimalizarea faptului ca defapt tu ii ai- si esti fericit! ..Exista fericirea oglindita in candoarea copilariei- ornata mistic de amintiri in fata carora te pleci cu pietate , zambind! Exista fericirea diminetilor de vara privite printre bulgarii muscatelor darnic inflorite! Exista fericirea plutirii pe apa...a caderii in gol...a dialogului direct cu luna-n vara! tot asa cum exista fericirea mirajului primei zapezi cazuta peste noapte...Exista fericirea! Dar mai ales exista fericirea traita in umbra omului iubit cand fiecare gest sau cuvant se constituie in ulita a copilariei, in lacrima parinteasca, in primul succes sau reusita in viata...Exista fericirea si eu as defini-o ca pe-un mers alergat pe un segment de scara, ascendent sarit din doua-n doua trepte! Am gustat-o! Am trait-o! fericirea , bunul meu, asta- ultima...e ceva efemer, dureros de netrait niciodata pana la capat! Atat.

despre asadar.... :mi-a luat ceva timp citesc..si n-as inteles frazele tale directe, deloc a-mi Radio Whiteheaven Original

48.6KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
pentru postarea ta..trebuie sa ma inalt pan'la tine, sarutandu-ti pleapa ochiului! Drept- parinteste! Multumesc, Danutz-drag! }{

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
cred ca ar trebui sa fie invers...eu sa ma inaltz si sa-ti sarut obrazul! 

eu sunt cel recunoscator! tu te cunoshti deja mai bine ca suma tuturor senzatiilor ce le lasi in urma...

PS: incearca sa nu mai termini o postare cu punct...mai ales dupa cuvantul "atat"...te rog!


pus acum 17 ani
   
naluca
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4
pot saluta cu un zambet ?

  Vinovat o fi poate dorul de primavara pt ceea ce scriu....este o zi ca oricare alta, in care ma plimb pe internet, caut locuri in care stiu ca voi gasi liniste si incerc sa trec cat mai nepasatore pe linga tot ce este cenusiu, ......si din toata acesta lume pestrita, se desprinde un zambet si pentru o clipa imi opresc gandul unui zambet adus din amintiri si vreau sa privesc zambetul, sa il pastrez,.....si simt dorinta nebuneasca sa ma opresc, sa intind mana, sa mangai zambetul, sa ma conving ca exista, ca nu este doar o nalucire, atunci... totul are un sens, descopar ca exista si soare si cer albastru si spun simplu :-te rog stai, stai.....daca ai zambit, te rog opreste-te, si invata-ma si pe mine sa zambesc din nou  si ...ne atingem mainile si uitam de lume  si te duc in lumea mea ......in lumea unde exista vise, unde pana si tacerea  se aude ...si acolo te privesc si vreau sa te intreb....si tu zambesti si opresti intrebarea care o simti, :-nu, nu intreba, doar atat, bucura-te...........si eu incerc sa ma privesc in ochii tai, sa caut acolo raspunsul.........de ce ?.....si ma opresc, nu mai intreb, este ca si cum as vrea sa stiu de ce florile sunt frumoase, de ce astazi este soare .....si tu zambesti si eu ascult zambetul tau ........si cind ai sa pleci, eu am sa stiu ca de acum voi cauta mereu zambetul, il voi astepta, acum am sa uit ca totul este gri, pentru ca undeva este zambetul care din nou va aparea..........      

despre pot saluta zambet ?  vinovat poate dorul primavara ceea oricare alta, care plimb

6.7KB


_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
bine ai venit! 
cat despre zambet... sper sa nu fie o "naluca" 
pasteaza-ti zambetul TU, sa ne pastram zambetul NOI ceilalti, in fiecare zi, pentru amintirile trecute (pleonasssmmmm !)  si sa gasesti macar o  frantura de liniste in cele viitoare  (poate si aici).
si te rog, alina-ti dorul de primavara (pana la primavara  ) cu fiecare fulg de nea care va sa vina (si se va topi ca-n foto  ).
 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Daca te prefaci ca fericirea nu exista

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov afirma ca "fericirea este ca o minge dupa care alergam si, de indata ce o prindem, ii mai dam o lovitura de picior "pentru a continua sa alergam dupa ea"! Iata ce definitie clara a felului in care noi, oamenii, ne cautam fericirea. Aceasta stare atit de rivnita, de cautata, de dorita si de sperata in adincurile fiecaruia dintre noi pare a se desavirsi mai degraba prin procesul cautarii decit prin acela al trairii. Efervescenta umana se naste in ceea ce omul nu a gasit, inca. In ceea ce-i stimuleaza imaginatia, dorinta, speranta, visarea. Si asa intelegem ca nu ne dorim atit de mult sa avem fericire, cit motivatia de a o cauta. Drumul, hatisurile, nevoile, alternantele si altercatiile existentei ne incita la cautare si la visare, dar - de indata ce lucrurile se linistesc si gasim acel lucru despre care am crezut ca ne face fericiti, vedem ceva mai bun. Fericirea pare a aluneca precum mingea, mereu mai incolo, mai departe, acolo unde este ceva ce nu avem, inca. Ceva ce - zicem noi - ne-ar face cu siguranta fericiti. Intr-un fel, impulsul de a cauta, a scormoni, a descoperi noi drumuri si cai de acces catre fericire ne tine vii si intregi, ne daruieste motivatia de a merge mai departe si a gasi obiectul pretios al cautarii noastre. De aceea este interesant sa avem mereu motivatii pentru calatoria care este viata noastra. Sa gasim motivatii specifice nivelului de evolutie sufleteasca la care ne aflam in fiecare moment, ori sa observam in dinamica evenimentelor motivatiile pe care viata insasi ni le ofera. Adesea, apar in preajma noastra oameni care au nevoie de ajutor, de ingrijire, de atentie speciala. Poate veni in experienta noastra o slujba care presupune responsabilitate fata de multimi. Poate aparea in fata noastra doar posibilitatea de a gati pentru o familie mare sau aceea de a face curatenie pentru un grup. Orice facem contine in ascuns o motivatie; toate faptele noastre se pot transforma intr-un dar, in acel drum pe care tocmai sintem angajati pentru a ne trai fericirea. Mingea este in fiecare clipa la piciorul nostru. Ne impiedicam de fericire in fiecare zi si prin orice facem. Daca-i rezistam impulsului de a-i da un sut, daca reusim sa observam prezenta ei in fiecare clipa a existentei, simpla observatie ne transporta intr-o lume interioara plina de lumina si de viata. Fericirea nu este niciodata in ceea ce nu avem, ci in ceea ce este - inainte de orice - in propria noastra respiratie. Fara a respira, fara a fi prezenti oriunde sintem in clipa aceasta, nimic din ceea ce ne inconjoara n-ar conta. Conteaza toate lucrurile in masura in care sintem prezenti pentru a le percepe. Conteaza ceea ce este atita vreme cit noi sintem. Si de aici pleaca motivatia esentiala pentru viata si aici se afla fericirea. Restul este acel joc cu mingea, despre care ne vorbeste maestrul Aivanhov. Restul este un joc mental, un joc al simturilor, un joc al cautarii, un joc de copii care se prefac ca fericirea nu exista.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Fericirea e un lucru foarte mare. Asa de mare, ca nu incape in sufletele..."mici".
Si mai cu seama are un comportament...atipic : vine cand nu te astepti, sta putin si, de cele mai multe ori iti dai seama nu ca "e", ci ca "a fost".
M-am gandit de multe ori ca celebra expresia "fericirea e in lucrurile mici" e o gogoasa coapta de cei care n-au suficient curaj sa aspire cat mai sus si varata pe gatul celor mult prea preocupati de visele de marire ca sa observe cand au inflorit teii, cand au cazut primii fulgi de zapada si cand primul ghiocel ti-a zambit umed din cosuletele (kitchoase, dar asteptate-o iarna intreaga) florareselor.
Ei bine, de-atatea ori mi s-a servit si mie 'gogoasa" asta, incat, pana la urma, am mancat-o. Si dupa ce-am vazut ca-i buna si dulce, am stat putin stramb si-am judecat drept. Si mi-am dat seama ca refuzasem atata timp sa inghit...adevarul.
Majoritatea oamenilor isi petrec jumatate din viata muncind si cealalta jumatate, plangandu-se ca sunt obositi. Muncesc, nadajduind ca ajungand mai sus, mai bine, mai bogati, vor dobandi fericirea. Si, cand ajung in varf, se mira ca acolo, sus, nu-i asteapta nimic. Si ca nu mai au nimic, fiindca s-au "lepadat" pe anevoiosul drum al mariririi de tot ce-i...incurca: familie, prieteni, dragoste.
Asa-mi marturisea cineva acum cateva zile. Si tot atunci am fost intrebata: "la ce ai putea sa renunti, ca sa-ti implinesti ambitiile?". Si stiu sigur la ce nu as renunta niciodata: la fericire.
Dar ce-o fi fericirea asta, de-i tot dau in sus si-n jos cu ea? E o stare de gratie. Precum spun copiii, "fericirea e atunci cand..."
- nici macar ploaia insistenta si rece nu-ti poate sterge soarele din priviri,
- suna telefonul si la capatul celalalt e...insasi fericirea,
- primesti o floare fara motiv
- in albastrul cerului vezi nuanta unei priviri
- te trezesti dimineata cu o raza de soare ce-ti mangaie chipul
- te atinge pe nas primul fulg de nea
- printre e-mailurile oficiale gasesti un gand ce-astepta, cuminte, sa te bucure
- zaresti marea prima data intr-un an
- "miau-ul" tau iti toarce-n brate, cu ochii-n ochii tai
- asculti melodia preferata
- bei o ciocolata calda, cand afara sunt -15 grade
- picotesti in cada plina de spuma
- iubesti
Lista e deschisa...Doar ca multi uita s-o completeze. O viata-ntreaga.




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274

naluca a scris:

pot saluta cu un zambet ?

  Vinovat o fi poate dorul de primavara pt ceea ce scriu....este o zi ca oricare alta, in care ma plimb pe internet, caut locuri in care stiu ca voi gasi liniste si incerc sa trec cat mai nepasatore pe linga tot ce este cenusiu, ......si din toata acesta lume pestrita, se desprinde un zambet si pentru o clipa imi opresc gandul unui zambet adus din amintiri si vreau sa privesc zambetul, sa il pastrez,.....si simt dorinta nebuneasca sa ma opresc, sa intind mana, sa mangai zambetul, sa ma conving ca exista, ca nu este doar o nalucire, atunci... totul are un sens, descopar ca exista si soare si cer albastru si spun simplu :-te rog stai, stai.....daca ai zambit, te rog opreste-te, si invata-ma si pe mine sa zambesc din nou  si ...ne atingem mainile si uitam de lume  si te duc in lumea mea ......in lumea unde exista vise, unde pana si tacerea  se aude ...si acolo te privesc si vreau sa te intreb....si tu zambesti si opresti intrebarea care o simti, :-nu, nu intreba, doar atat, bucura-te...........si eu incerc sa ma privesc in ochii tai, sa caut acolo raspunsul.........de ce ?.....si ma opresc, nu mai intreb, este ca si cum as vrea sa stiu de ce florile sunt frumoase, de ce astazi este soare .....si tu zambesti si eu ascult zambetul tau ........si cind ai sa pleci, eu am sa stiu ca de acum voi cauta mereu zambetul, il voi astepta, acum am sa uit ca totul este gri, pentru ca undeva este zambetul care din nou va aparea..........      



Vinovat este dorul de frumos- care ma face sa-ti multumesc pt.postare! Succes pe mai departe! 


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274

kipsing a scris:

Daca te prefaci ca fericirea nu exista

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov afirma ca "fericirea este ca o minge dupa care alergam si, de indata ce o prindem, ii mai dam o lovitura de picior "pentru a continua sa alergam dupa ea"! Iata ce definitie clara a felului in care noi, oamenii, ne cautam fericirea. Aceasta stare atit de rivnita, de cautata, de dorita si de sperata in adincurile fiecaruia dintre noi pare a se desavirsi mai degraba prin procesul cautarii decit prin acela al trairii. Efervescenta umana se naste in ceea ce omul nu a gasit, inca. In ceea ce-i stimuleaza imaginatia, dorinta, speranta, visarea. Si asa intelegem ca nu ne dorim atit de mult sa avem fericire, cit motivatia de a o cauta. Drumul, hatisurile, nevoile, alternantele si altercatiile existentei ne incita la cautare si la visare, dar - de indata ce lucrurile se linistesc si gasim acel lucru despre care am crezut ca ne face fericiti, vedem ceva mai bun. Fericirea pare a aluneca precum mingea, mereu mai incolo, mai departe, acolo unde este ceva ce nu avem, inca. Ceva ce - zicem noi - ne-ar face cu siguranta fericiti. Intr-un fel, impulsul de a cauta, a scormoni, a descoperi noi drumuri si cai de acces catre fericire ne tine vii si intregi, ne daruieste motivatia de a merge mai departe si a gasi obiectul pretios al cautarii noastre. De aceea este interesant sa avem mereu motivatii pentru calatoria care este viata noastra. Sa gasim motivatii specifice nivelului de evolutie sufleteasca la care ne aflam in fiecare moment, ori sa observam in dinamica evenimentelor motivatiile pe care viata insasi ni le ofera. Adesea, apar in preajma noastra oameni care au nevoie de ajutor, de ingrijire, de atentie speciala. Poate veni in experienta noastra o slujba care presupune responsabilitate fata de multimi. Poate aparea in fata noastra doar posibilitatea de a gati pentru o familie mare sau aceea de a face curatenie pentru un grup. Orice facem contine in ascuns o motivatie; toate faptele noastre se pot transforma intr-un dar, in acel drum pe care tocmai sintem angajati pentru a ne trai fericirea. Mingea este in fiecare clipa la piciorul nostru. Ne impiedicam de fericire in fiecare zi si prin orice facem. Daca-i rezistam impulsului de a-i da un sut, daca reusim sa observam prezenta ei in fiecare clipa a existentei, simpla observatie ne transporta intr-o lume interioara plina de lumina si de viata. Fericirea nu este niciodata in ceea ce nu avem, ci in ceea ce este - inainte de orice - in propria noastra respiratie. Fara a respira, fara a fi prezenti oriunde sintem in clipa aceasta, nimic din ceea ce ne inconjoara n-ar conta. Conteaza toate lucrurile in masura in care sintem prezenti pentru a le percepe. Conteaza ceea ce este atita vreme cit noi sintem. Si de aici pleaca motivatia esentiala pentru viata si aici se afla fericirea. Restul este acel joc cu mingea, despre care ne vorbeste maestrul Aivanhov. Restul este un joc mental, un joc al simturilor, un joc al cautarii, un joc de copii care se prefac ca fericirea nu exista.



nu reduc fericirea la stadiul de joc mental! o vad independenta de uman si atat de dependenta de divinitate!  ..

Il contrazic astfel si pe Danutz, care ma "certa" in postarea de mai sus!! 


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
ma bucur ca ma contrazici...ca sa pot sa te contrazic iar 

nu tb eu sa te "cert", o faci singura fara sa vrei 

pai reciteshte-ti postarea...ca simplu fapt divers...si-ai sa te gaseshti acolo mai presus de toate pe tine insuti si propria-ti viziune...cu mica exceptie ca toti cei care vorbesc cu drag despre fericire includ existentza iubirii, restul inseamna un suflet, unic!, o stare, unica!, o perceptie, unica!, o adaptare, unica!, un caracter, unic!...

de ce ar fi fericirea independenta de uman? pt ca poate factorii ce contribuie, culmea, la stimularea simtzurilor fizice, psihice si emotzionale, apar fara decizie proprie ci prin dar al naturii? de ce sentimental acceptam de la sine lucruri care altii nu le percep de la sine si clasificam stari venite de la sine pe care altii nu le considera acceptabile ci tortura?

adaptare sau inzestrare? calitate sau eficientza?

dependenta de divinitate din cauza dependentei de divinitate, nu din cauza ca divinitatea umbla decisiv la fericirea noastra....pt ca pe acelasi principiu, dependenta de divinitate ar putea insemna nefericire, din cauza unor consecintze aplicate...ce fel de divinitate ar fi insa aia care se simte confortabil pedepsind suflete care greshesc pur si simplu pt ca vor mai mult sau ca refuza sa se joace cu lucrurile esentziale ale vietzii? poti fi pedepsit pt lipsa de indrazneala insotzita de pretentzia rezultatului, poti fi pedepsit pt ca inca mai crezi in "scopul scuza mijloacele"...desi nu prea vad ca cei care isi scuza mijloacele din cauza scopului o patzesc...nu spun ca-s fericiti, dar n-o duc rau deloc...si-asta ar insemna ca prostia, atat cea a creierului cat si cea a sufletului sa fie circumstantza atenunanta, iar inconshtientza dreptul suprem la acces...

nu reduci fericirea la stadiul de joc mental, dar te comporti ca si cand ar fi...pt ca in afara de fericirea propriu-zisa, restul e joc mental...altfel n-ai putea sa-i convingi pe altii ca exista si-o parte buna a lucrurilor...vrei sau nu vrei, chiar daca cei convinshi de tine de fapt se lasa convinshi pt ca ei cred in tine si simt pt tine ceea ce trebuie, asta e meritul tau si nu al divinitatii...meritul divinitatii e ca tu existi, dar nu e meritul divinitatii ca tu ai un suflet mare si un caracter aparte...

poate ca nu e meritul divinitatii ca ninge pe n decembrie...nici ca tie iti plac florile...

meritul divinitatii e ca exista infinitul...insa desi pui pe umerii divinitatii fericirea, refuzi sa accepti singurul lucru care il are ca merit, vorbind la trecut despre ceva care inseamna pura incantare continua...refuzi sa crezi in infinit de parca sherpii te-ar ashtepta...infinitul, vei vedea, face parte din categoria surprizelor extraordinare...depinde in ce fel si in ce stare primeshti acest cadou...

fericirea doctore, nu e fructul magic care-l savurezi rar si plangi dupa aroma sa mai apoi ashteptand si/sau obligand o noua conjunctura in care ar putea aparea...fericirea e o chestie care odata instalata nu se pierde, ci se transforma, se modifica, se rasuceshte, dar odata avuta, ea exista acolo in tine, generand capacitatea de mai mult si cerand mai mult in caz ca ai pierdut starea...

in primul rand te inseli pt ca din moment ce eshti in stare sa conshtientizezi si sa retraieshti pt cateva momente starile trecute ale fericirii, nu inseamna ca ai pierdut-o, ci inseamna ca n-ai dus-o la capat...deci nu a disparut, ea exista, dar nu exista factorul care s-o intretzina constant...daca ai fi pierdut-o ai fi pierdut si sensul ei...si de fiecare data cand o simti ar insemna ca de fiecare data ai avea alte cuvinte si alta descriere pt ea...si nu ai mai numi-o fericire decat daca ai face o imensa confuzie intre stare emotzionala profunda si trecatoare si stare emotzionala continua dar nehranita...pt ca tu nu descrii o stare emotzionala efemera, ci una care si-a gasit gazda in tine si care tanjeshti spre reinflorire...altfel nici macar n-ai putea s-o concepi, nici macar n-ai putea sa te contrazici cu alte opinii asupra ei...practic contrazicandu-te te lupti pt ea, te lupti s-o pastrezi si te lupti s-o reinvii...


pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
de ce divinitatea ar avea grija de fericirea ta atat timp cat tu nu crezi ca fericirea e eterna? de ce divinitatea te-ar sprijini intru fericire cand tu o vorbeshti la trecut in dauna lui kipsing care o concepe ca pe o prezentza constanta si de neinlaturat? de ce divinitatea ti-ar face un serviciu pt propria fericire crezand ca ea sta in factori si nu i-ar face un serviciu celui ce extrage fericirea din orice avand puterea sa zambeasca si sa se bucure in fatza maruntelor intamplari ce completeaza existentza?

ai o parere foarte proasta despre divinitate daca pui fericirea in carca ei!...si care eu credeam ca am o parere proasta despre divinitate...sa judecam obiectiv...cine e mai aproape de fericire? un ateu care se simte implinit si care simte ca poate sa dispara linishtit sau tu, care traieshti intensitatea celor trecute simtind lipsa incarcarii spirituale pierduta?

de ce doctore astazi nu eshti fericita? de cate ori ai spus ca ai fost fericita abia dupa ce nu ai mai simtit ca eshti? pt ca divinitatea te-a sprijinit atat de mult incat s-a asigurat sa simti abia dupa ce nu ai? dar de cate ori te-ai simtit incantata, fericita, dar ai uitat s-o si conshtientizezi pt ca erai atat de vrajita incat ai uitat ca tb s-o mai si marturiseshti? oare nu cumva ajungem din nou la ceea ce-ti spuneam, ca fericirea n-ar trebui scrisa si n-ar trebui sa existe idei care sa-i defineasca existentza?

de ce mereu regreti ce nu mai ai in loc sa te bucuri ca poate ai avut mai mult decat altii si-au dorit dar n-au avut shansa? ti-ai pus problema ca altii poate si-au dorit mai mult ca tine dar n-au avut nici o zecime din tot ce ai avut tu?...postai candva ca n-ai putea fara amintiri...dar cei care nu au ce sa-si aminteasca, ei ce-ar trebui sa faca?

ti-ai pus vreodata problema ca ai fost mai bogata sufleteshte si eshti mai bogata sufleteshte decat milioane de oameni care n-au avut norocul nici macar sa tanjeasca dupa ceva?

ti-ai pus vreodata problema ca s-ar putea sa ai mai mult suflet decat milioane de oameni si totusi te simti mai trista ca ei? oare cum e posibil? care divinitate, care fulgi de nea? ce sa faca divinitatea cu tine daca tu cu mult vrei prea putin?

ai atata experienta in creier, in suflet mai ales, dar accesezi un trecut care nu tb neglijat, care tb considerat ca factor, dar care nu te obliga sa-l tratezi ca si cand doar prin el lucrurile capata valoare...nu inteleg absolut deloc de ce un om ca tine, cu toata experientza posibila in spinare, sa nu aiba o viziune mai buna...nu pricep pur si simplu...daca ai putut odata, ai putut a doua, ai putut a treia, cum naiba sa tratezi cele ce vin ca si cand ar fi disparut deja? chiar nu poti trai viitorul?

cine e cea care ne-a educat pe toti ca viziunea negativa afecteaza grav prezentul si viitorul? unde e dr.white, cea care odata de vindeca moralul oamenilor ii aduce la capacitatea de a trai fericirea? pacientul cel mai important eshti TU!

nu fii ultimatum! te rog...nu te crampona de trecut si de faptul ca doar prin prisma lui se poate evalua valoarea...esti prima persoana care m-a facut sa vad lucrurile altfel!....care m-a facut sa ma gandesc la shansa mea...prima persoana care m-a facut sa cred ca trecutul are importantza, dar nu atat de mare incat sa blocheze prezentul si viitorul...cu asta te-ai luptat cand a fost vorba de mine...te-ai luptat cu complexul meu legat de trecut si cu lipsa de incredere asupra viitorului...ai reushit cu prima parte in proportie de 99%...din cauza ta am inceput sa cred ca exista o raza de soare si pe strada mea...cred in continuare in ea...n-ai reushit sa ma faci mai curajos, dar ai reushit sa ma faci mai deschis in viziuni...si ai reushit sa ma faci sa inteleg ce inseamna sa nu uiti!

m-ai facut sa cred ca exista implinire...dar m-ai facut sa cred in acelasi timp ca nu crezi in ea...m-ai facut sa cred ca pt tine exista mereu ceva care se opreshte...iar eu, inainte sa te cunosc, fiind plin de negru, totusi deja credeam in ceva care nu poate fi oprit!...cum naiba?

ce pierzi daca te convingi ca nu vei mai descoperi fericirea abia dupa ce-ai trait-o, ci odata izbita serios de ea n-o vei mai putea conjuga la trecut?


ce pierzi daca macar iti imaginezi ca vei nu mai poti scrie fiind prea ocupata in a te bucura de prezentza ei? ce pierzi daca iti imaginezi ca vei da peste o fericire care nu se va mai termina niciodata si nu-ti va da posibilitatea s-o vorbeshti la trecut ci doar la viitor? e atat de greu sa-ti imaginezi ca nu vei mai trai niciodata tristetzea?...chiar!...poti sa-ti imaginezi asta? poti sa-ti imaginezi un preludiu infinit si-un orgasm total, de asemenea infinit, al simtzurilor si-al sentimentelor? pt ca daca poti sa ti le imaginezi inseamna ca le poti trai!

sa-ti spun un mic secret pe care-l shtii deja...cei ce sunt trishti in viata nu sunt cei care nu incearca destul, ci doar cei care odata ce incearca nu isi propun sau nu sunt convinshi ca pot pastra ce-au obtzinut...sentimentul de tristete sau nostalgie nu apare dupa ce pierzi ceva, ci apare inainte sa fi inceput deja, tocmai pt ca exista convingerea ca exista un sfarsit, un termen limita...


si daca pui accentul pe divinitate, nu crezi ca raiul inseamna mai degraba dragoste decat a reflecta asupra ei? sau altfel spus, cate tone de rahat sau de zmoala ar tb sa fie turnate pe scoartza sufletului ca sa se compare cu durerea unui lucru care a fost si nu mai exista sau care n-a fost niciodata?


pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
"nu tb eu sa te "cert", o faci singura fara sa vrei  "
    dap! doar, doar m-oi auzi f'odata!   

"fericirea doctore, nu e fructul magic care-l savurezi rar si plangi dupa aroma sa mai apoi ashteptand si/sau obligand o noua conjunctura in care ar putea aparea...fericirea e o chestie care odata instalata nu se pierde, ci se transforma, se modifica, se rasuceshte, dar odata avuta, ea exista acolo in tine, generand capacitatea de mai mult si cerand mai mult in caz ca ai pierdut starea..." OARE? nu-s d'acord! asta nu inseamna ca nu ma sint excelent acum, cand stiu ca exista posibilitatea ca ea, fericirea, odata instalata sa nu se mai "care" din sufletelul meu de catzel! ...speranta moare ultimatum! :p


PS: place mult cum imi diseci "fericirea", chiar daca , exista cineva undeva, care citindu-ti postarile ma cearta la randul sau ca acept sa ma certi cu atata vehementa! :p pana la urma cand sa mai am timp sa-mi observ si pastrez fericirea, daca VOI drajii mei, ma certati ori de cate ori "ma priviti"!? in oglinda? :p


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
"cine e cea care ne-a educat pe toti ca viziunea negativa afecteaza grav prezentul si viitorul? unde e dr.white, cea care odata de vindeca moralul oamenilor ii aduce la capacitatea de a trai fericirea? pacientul cel mai important eshti TU!" unde e ? m-am trezit intr-o neagra dimineatza fara doctorul MEU! iata de ce nefericirea sufoca palpabilul, omenescul! iata de ce...am dat "vina" pe divinitate, intrebandu-ma zi de zi " why me"!?? iata de ce..din acea "dimineatza" ma caut , fara sa ma gasesc! NEINTRERUPTA! ....

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
"...n-ai reushit sa ma faci mai curajos" - asta am reusit cu desavarsire ! pt ca ceea ce faci tu aici.. e chiar curaj! citesc si dezbat in clipa asta fiecare cuvant postat de tine impreuna cu o persoana draga mie, o persoana care te cunoaste si care te apreciaza ...Ii spuneam ca tu "vorbesti" pt mine punand degetul pe rana mai bine decat n-am avut eu curajul s-o gandesc vreodata! Curaj e mai ales atunci cand VEZI ce altii nu indraznesc sa spere ca exista dinaintea retinei! curajul e ceea ce am invatat mai bine sa tac desi mi-a placut de fiecare data sa ma inchipui "hunul"! curajul l-am teoretizat si l-am pledat in fata ta si nu numai, tocmai pentru ca mie mi-a lipsit intotdeauna cu desavarsire! prin tine, prin voi toti- cei care mi-ati fost "invatacei", cu fiecare reusita de-a voastra, cu fiecare pas inainte, m-am regasit curajoasa-nmiit! Asta, desigur,e una dintre cele mai importante dintre fericiri!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
imi cer scuze si tie si persoanei apropiata tie pt vehementza...si multzumesc totodata pt complimente

poate pe de-o parte percepem complet diferit divinitatea si implicit rolul si influentza ei...mai mult ca sigur ca percepem timpul diferit si poate ca-ti permiti sa ma contrazici atunci cand e vorba de tine din cauza varstei fiecaruia dintre noi...

diferentza de experientza dintre noi e cosmica...dar chiar ai scris "sperantza moare"?...ca daca da, ultimatum confirma...ce nu confirma e ca daca sperantza moare nu inseamna ca moare si scanteia din noi (in general din cei care o au)...a murit sau e pe patul de moarte?....

poate intr-un fel te loveshti de un conflict specific intre credintza in sublim si lipsa perspectivei materializarii sale in sens strict intim...in fiecare zi ma lovesc de asta...intrebare retorica...cum o fi sa crezi in dragoste si totusi sa nu te bucuri de ea pe deplin? si in ciuda acestui fapt sa continui cu incapatzanare sa crezi desi sperantza moare?...oare te poti hrani la infinit cu bucuriile si tristetzile altora?...

ce e interesant e ca cu cat ai mai multe raspunsuri, cu atat te simtzi mai prost, pt ca din ele deriva de 3 ori mai multe intrebari...si tot asa...e drept ca nu te plictiseshti...dar nu faci decat sa te infurii...cam asa functioneaza nishte oameni care au un astfel de dialog...

doctore...ne dam ca berbecii cap in cap (desi nici tu nici eu nu suntem berbeci ) ne administram palme si pupici, ne servim masa unui celuilalt, ne furam cafelele si ne imprumutam lenjeria de pat pt ca teoretizam amandoi al naibii de mult...si pana una alta, amandoi ajungem cumva sa mirosim aroma unor lucruri de care nu ne-am apropia nasul in conditii oarecare...tu-mi bei whisky-ul sentimentului de gol tradus prin ratziune, iar eu iti beau cafeaua unui soare ce lumineaza pana si cel mai ascuns lucru...degustam si revenim...

nu shtiu inca ce-ar putea sa faca cineva sa te convinga sa crezi inca intr-o fericire d'aia care are si viitor...si n-o spun legandu-ma de o visare adolescentina...timp inca este...poate cineva mai sensibil, mai matur, mai dotat in exprimari si poate chiar mai atashat tie sa-ti poata explica treburile astea intr-o forma care te-ar putea convinge ca discutia despre fericire se incadreaza perfect in genul whiteheaven. sau poate chiar "whiteheaven" il percepem diferit...

cu sigurantza eu nu te pot convinge!     ...n-am nici cea mai mica shansa sa te fac sa crezi mai mult in ceea ce ofera viitorul decat ceea ce iti va oferi trecutul...si nu e vorba de sperantza, e pur si simplu vorba de visare...categorica si implacabila visare...abia dupa ea se afla surprizele...si bune si rele...dar oricum, mai mult decat ceea ce a trecut si nu mai poate fi schimbat...

ce alegi doctore? sa fii sigura de senzatiile tari din trecut pe care nu le mai traieshti decat prin amintiri sau senzatzia tare de a obliga sa urmeze ceva fara sa shtii ce?...si poate o sa ma intrebi pana cand sa tot traieshti surprize...raspunsul e simplu...pana cand sufletul tau va face pace cu ideea ca ceea ce urmeaza nu tb comparat cu trecutul decat cand el in sine devine trecut...si in felul asta candva ti se va desena cu fortza pe fatza un zambet, pana cand vei reincepe sa speri si sa suferi din cauza ca o faci...

ca un om sceptic ce ma aflu, cat si precaut, spun ca a suporta iratzionalul nevoii de a crede inca intr-o implinire e mai putin dureros decat sa ajungi ca ratzionalul si sufletul sa faca un pact din care rezulta o teoretizare cumplita ce duce la nebunie psihica si ordine stricta in sentimente...pt ca in al doilea caz asa ajungi sa stai la masa cu demonii si in loc sa te deranjeze sa incepi sa negociezi...si vei negocia pana cand vei incepe sa nu-i mai percepi ca demoni...si vei dansa cu ei...daca imi vei spune ca tu nu ai demoni te contrazic, pt ca fiecare ii are pe ai sai si functie de individ fiecare demon arata, se exprima si se impune altfel...iar demonul tau e gustul amar al tristetzii...demonul meu e nevoia de maxima sigurantza...ce a fost in trecut nu poate fi inlaturat, iar sigurantza maxima nu poate exista niciodata...

cati demoni tb sa mai descoperim ca sa putem vorbi altfel despre fericire?

shtii care-i partea buna? sufletul nu imbatraneshte odata cu trupul pt ca sufletul nu imbatraneshte!...iar in priviintza psihicului, fiecare alege...fie sa intre in menopauza/andropauza, dureri de oase, vedere slabita, reflexe incetinite etc, in ritm cu trupul, fie sa tina pasul cu spiritul care indiferent de moment are aceleasi nevoi si aceleasi capacitati, toate in continua dezvoltare catre complex....


pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
  superb de adevarat! doctorul alege sa-ti dea dreptate, contrazicandu-te de fiecare data vehement pt a stoarce din tine exceptionalul har nativ de-a asterne gandurile in stare virgina, asa cum ele-ti vin din cerebel , fara fard si stick.. te regasesc la fel de profund in cunoasterea de mine si asta ma bucura! intotdeauna am stiut ca esti acolo si c-ai sa si ramai! ...
Vorbeste-mi despre fericire, tinerete! Asta inseamna sa musti din ea adanc! S-o rupi cu coltzii! S-o diseci si s-o incizezi pana la ultima fibra NUMAI pentru a-i sorbi pana si ultimul gust, numai pentr a-i savura pana si ultima aroma! Asta inseamna , deasemenea, c-o si traiesti!!! Asta.(am pus punctul ingrat!   


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
......te-ai luptat cu complexul meu legat de trecut si cu lipsa de incredere asupra viitorului...ai reushit cu prima parte in proportie de 99%...
...stai sa vezi ca ea nu lasa treaba neterminata

despre luptat complexul meu legat trecut lipsa incredere asupra reushit prima parte proportie vezi

4.4KB


_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
naluca
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4
Oclipa de sinceritate, o viata de tacere spuse zambetul, apoi a inghetat...
Astepta in carapacea de gheata un suflu de sinceritate, care l-ar fi dezghetat, astepta un zambet, privea pe drumul inghetat si nu venea nimeni sa-i redea increderea in sinceritate, dupa mult timp trece pe drum o umbra si-l intreba de ce ai zambetul inghetat?, la care el raspunse: pt ca lumea caruia i-am zambit a zis ca sunt prea sincer, ca nu ma potrivesc ei...
Umbra-l privi ganditoare si-i raspunse: esti atat de sincer, dar atat de rece, trebuia sa-i zambesti lumii cu caldura soarelui, cu intelesul tainelor, cu bogatia pamantului, trebuia sa-i zambesti mincinos si te-ar fi acceptat, zambetul privi acea umbra, iar ochii lui au inceput sa clipeasca des, incercand sa opreasca lacrima care statea sa cada, dar nu reusi, atunci lasa lacrimile sa sa-i scalde obrazul, caldura lacrimilor sarate, l-au insufletit, i-au dat viata... acum zambetul iarasi are licar in ochii...  priveste cu incredere oamenii si se gandeste: candva toti vor zambi cu sinceritate, odata, candva, cineva-si va amiti de zambetul meu sincer plin de caldura. 
De atunci zambetul exista mereu...dar exista si clone a lui care se numesc 'zambete mincinoase'...  acele zambete au ochii reci fara lacrimi si au sfletul uscat...
Concluzia: priveste primadata ochii apoi crede vorbele, atinge sufletul, apoi crede zambetul 

despre oclipa viata tacere spuse zambetul, apoi astepta carapacea gheata suflu care l-ar

6.7KB


_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
ce fetite mamamama...fericirea mea aici sant fetitele de pe emotii...sa le pup pe toate dar pe toate...dezlegatule tu nu pricepi ca doctorul nu preda 99% vindecare?...si tu doctore lasa filozofia....nu e nevoie sa ne areti caderi...stim sa cadem si singuri....tu esti stalp si n-ai ce face....ciorane                        

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
  silly you! love you!     



PS: daca las filozofia...schimbi "Ocarina' din playlist??    (si dac'o las(filozofia, desigur! )...stalpul "ala" de care amintesti ajunge'al infamiei! n-ai vrea asta! ca ma ubeshti!    chisulexiu!  


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274

myspace a scris:

...stai sa vezi ca ea nu lasa treaba neterminata






  omg!


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
spatiul_universului_meu_filozofic...zice si mie de uni ai procurat pinguinii afisati mai sus!?? place primul  in atitudine! (habar n-ai ca=n secunda urmatoare...cade de-si rupe mandria fara prejudecata!) lolica! :P  

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Naluca ...am mare placere sa-ti citesc postarile! Nush de ce ...de fiecare data, ma gandesc la tine cum la Sheherezada! si totusi...imi plac AC/DC,filmele de epoca,soarele_marea, Nichita si Salvo! Cateodata si ski_ul! Dar numai cateodata! La mult mai multe si frumoase povestioare aici , pentru noi! 

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
primul pinguin nu cade

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
maaan


_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
      eu ii vazusem in retrograde motion!   

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667

myspace a scris:

ce fetite mamamama...fericirea mea aici sant fetitele de pe emotii...sa le pup pe toate dar pe toate...dezlegatule tu nu pricepi ca doctorul nu preda 99% vindecare?...si tu doctore lasa filozofia....nu e nevoie sa ne areti caderi...stim sa cadem si singuri....tu esti stalp si n-ai ce face....ciorane                        


doctorul nu preda...

dezlegatii nu-s neaparat descatusatzi...

uneori e mai bine sa shtii ca poti sa cazi ca sa shtii cum...prima chestie in karate, te pune sa invetzi cum sa cazi (si 10 reguli ca sa nu ripostezi aiurea)...

toata filosofia inseamna sa cazi mai rau decat ai putea suporta si sa urci mai sus decat ti-ai imagina....pe principiul ca orice e posibil

100% nu exista...nicio terapie nu vindeca pe deplin, niciun om nu pricepe tot

putem invatza sa cadem dar nu shtim dupa aia ce sa facem...unii sufera si altii sunt inconstienti...oricate teorii...si nu vom sti niciodata, pt ca daca vom sti dracu ne-a luat....

stalpii cad...cu natura nu te pui...stalpii doar rezista mai mult(cateodata)...deci prefer alt termen decat stalp...stalpii sunt fabricati de om...sunt multe alte chestii care rezista mult mai bine prin toate...

daca cioran ar fi plantat stalpi, n-ar mai fi spus "cred n salvarea umanităţii, n viitorul cianurii..."

fericirea e pt cei ce nu mai pot sa planga atunci cand rad, care sunt confuzi si nu shtiu daca au luat-o pe camp sau au nimerit in sfarsit calea...e pt cei ce descopera in fiecare zi o bucata de sentiment, o bucata de ratzional si-o bucata de eroare...

doctorii nu-s facuti sa termine treaba, ei sunt facuti sa faciliteze inceputul ei...indiferent ca vor sau nu

doctorul nu te vindeca...te invatza cum sa te vindeci

doctorul nu prescrie...doctorul negociaza...

umorul denota sanatate spirituala...si nu o garanteaza pe cea psihica   


pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
nu am auzit de reusita 99%...si nici nu vreau sa aud...nici eu nici ciorana nici stalpii nici chiar tu    

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
  aligato si sayonara!    ce bine-mi pare ca ti-ai gasit nashuuuuu

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274

unleashed a scris:

doctorul nu preda...


doctorul se preda! 



_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
deocamdata eu aud ce-mi place...si nu-mi pun problema procentelor...chiar daca m-am lovit de mai mult decat un stalp, mai mult decat filosofie si mai mult decat o matematica a reusitei sau a esecului...

stalpii nu aud...stalpii crapa...oamenii nu aud reusite sau esecuri, le simt...si apoi pielea crapa, se incretzeshte, mainile tremura...

daca ar exista 100%, n-ai mai avea nicio satisfactie...se intampla si se termina, pur si simplu si nimic dupa aia...orice lucru dus la capatul capetelor se cheama consumat...reushitele nu se consuma, reusitele se savureaza si se tin minte si se pastreaza continuu in suflet...100% are grija sa nu-l atingi niciodata si se bucura ca n-o faci...si fara sa vrei te bucuri si tu enorm! pt ca in fiecare zi mai descoperi ceva in ceea ce ai in fatza zi de zi...99% e antiplictiseala, e antimonotonie, e antiminciuna, e dorinta de a nu se mai termina niciodata, te impiedica sa te opresti si te stimuleaza sa dai din ce in ce mai mult, mai mult decat ti-ai fi inchipuit ca poti sa dai...100% inseamna capat, iar niciun lucru sublim nu suporta ideea de capat...si nici oamenii nu suporta asocierea intre capat si sublim...pt ca altfel sufera rau

viata te provoaca sa crezi ce n-ai putea sa gandesti sau sa socotesti, mai presus de o ambitie si mai presus de un rezultat...

daca n-ai auzit e bine, ai putea sa fii sau esti deja un om fericit

si data viitoare cand vei refuza ideea de 99% spune-i "bancherului" ca negociezi orice dobanda cat timp isi ia mintea de la "afaceri" desfasurate pe intervale inchise  ...si vezi daca desi te asculta, iti va si respecta cererea 


pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
frumos zici tu...eu cred ca bucuria succesului sta in depasirea lui acel100%...nu te opreste nici o frana la 100% ...daca in viata asta ni se hotareste soarta e bine sa ne umplem buzunarele de procente mari...poate cine stie ...ajuta...la mine 100% e minimum acceptabil...99% e ca vorba aia...te ineci ca tziganu' la mal...[no offence ,autocritica poate]..  ...ce-mi place de bilutza asta...hai sa mai pun cateva            

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
naluca
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4

myspace a scris:

frumos zici tu...eu cred ca bucuria succesului sta in depasirea lui acel100%...nu te opreste nici o frana la 100% ...daca in viata asta ni se hotareste soarta e bine sa ne umplem buzunarele de procente mari...poate cine stie ...ajuta...la mine 100% e minimum acceptabil...99% e ca vorba aia...te ineci ca tziganu' la mal...[no offence ,autocritica poate]..  ...ce-mi place de bilutza asta...hai sa mai pun cateva            

de unde culegi tu procente mari, myspace?, poate'n lumea ta din saptiu timpul nu are limite si nici cautarile, poti gasi tot ce vrei, dehhh loc de intors exista dar te intreb eu, la ce-ti foloseste un procent de 110% daca nu stii inca cum este gustul celui de 100% , vreau un raspuns ca's grabita si n-am timp sa astept o eternitate din spatiu, dehhhh o fi ani lumina si nu stiu eu cum sta treaba cu hotaratul sortii si culegerea procentelor peste 100   cate procente peste 100, dai fetei din imagine ca daca pleaca baiatul nu pica pe spate si-si sparge capul  

despre myspace zici tu...eu cred bucuria succesului sta depasirea lui opreste nici frana 100%

18.1KB


_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667

myspace a scris:

frumos zici tu...eu cred ca bucuria succesului sta in depasirea lui acel100%...nu te opreste nici o frana la 100% ...daca in viata asta ni se hotareste soarta e bine sa ne umplem buzunarele de procente mari...poate cine stie ...ajuta...la mine 100% e minimum acceptabil...99% e ca vorba aia...te ineci ca tziganu' la mal...[no offence ,autocritica poate]..  ...ce-mi place de bilutza asta...hai sa mai pun cateva            


cine hotaraste soarta in locul tau?  ...si daca tot soarta ta e in alte maini, de unde stii ca in loc de hotarari nu exista joaca?

daca 100% poate fi depasit, nu exista mal...deci inainte de care mal te poti inneca?

cu siguranta cifrele si procentele inseamna pt tine altceva decat pt mine  ...


pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
dupa cum vad, mai ca am fi la bursa (de sentimente  ), procente, minimum, maximum, etc. aveti grija la profit sau doamne fereste la faliment (criza economica este in floare, altii s-au sinucis pentru ast(e)a  )
poate ca ceea ce incercam sa contabilizam uneori in viata nu se rezuma numai la cifre (citez pe unleashed) sau nu poate fi cuantificat asa.
am putea sa ne gandim la alte "unitati de masura": metafora, epitetul, adjectivul, etc.
dar, ma rog, asta este viata, unii sunt mai pragmatici    iar altii visatori. 


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
si la personificare....pe cand!??  

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
matematic : 110% include 100%  ...gustat, placut/sau nu, papat...evaluat, decimat,depasit, retrograd! 

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
unleashed...eu ma gandeam la rai sau la soarta noastra de dupa moarte care se hotareste in fuctie de ce facem pana atunci...

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
naluca...daca ea-si rupa capu sau ce ai zis sper sa-si rupa si el un picior...cel putin

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
vedas!   

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Alege iubirea si nu astepta confirmari 

Alege iubirea si nu astepta confirmari In lumea noastra, cei mai buni oameni, cei mai iubitori si mai luminosi dintre ei sint ilustri anonimi. Cu toate ca ne credem cu totii angajati in cautarea iubirii si a adevaratelor valori, sfirsim prin a devaloriza exact ceea ce cautam; iubirea. Oamenii iubitori sint considerati naivi, daca nu chiar prosti. De aceea nu vedem, inca, o societate care valorizeaza iubirea si n-am vazut, inca, nici o institutie si nici o organizatie care sa premieze - de exemplu - oamenii pentru lucruri care exprima iubirea. Dimpotriva, pare ca incurajam si premiem agresivitatea, minia, furia, rautatea mentala si sintem deosebit de atenti la tot ceea ce ne zdruncina echilibrul mental si emotional. Din pacate, ne energizeaza starea de rau, frica si agresivitatea, pe cind iubirea trezeste frica sau dispretul. Simplul fapt ca un om radiaza iubire poate trezi o asemenea spaima incit mintea - obisnuita sa vada "patul" si "sexul" inaintea ochilor si obligatii sau implicatii concrete - o ia la sanatoasa. Mai mult, cuvintele binevoitoare, incurajarea si acceptarea neconditionata sint interpretate gresit, ca dorinta de sex, de dragoste sau de a obtine anumite avantaje. In asemenea cazuri, fie celalalt raspunde bunavointei ca si cum i s-ar fi facut un avans erotic si initiaza o campanie stridenta de cucerire, fie o ia la sanatoasa. Aceste comportamente sint dovezi ale faptului ca nu sintem obisnuiti cu iubirea si cu bunavointa si ca, in planul profund al mintii noastre ne energizeaza oamenii care ne resping si ne creeaza suferinta. Iisus spunea "sa nu dati margaritarele la porci" si - prin aceasta - el a exprimat limitele constiintei umane, incapabila sa perceapa iubirea si frumusetea ei. Pentru cel ce cauta iubirea in toate expresiile sale Everestul este un pui de munte pe linga prapastiile si ridicaturile aberante ce se ivesc in fata acestui cautator. Caci el va presara drumul sau cu margaritare si se va trezi ca cei mai multi le vor vedea ca pe niste laturi. Dezaprecierea, dispretul, observatiile aberante facute de la nivelul unei ratiuni patologice, pline de agresivitate, de ura si de trufie vor aparea in fata celui iubitor ca niste ziduri inalte, aproape de netrecut. Raul incearca sa-l convinga pe cel bun ca bunatatea n-are sens. Raul il invita la a intelege lumea ca pe o scena pe care trebuie sa stai cu sabia in mina pentru a te apara ori sa-ti asumi in intregime consecintele alegerii tale de a cauta numai si numai iubirea in viata. Izolarea, anonimatul, dispretul, dezaprecierea, chiar saracia sint numai citeva dintre povirnisurile unei alegeri care ne poate duce cu adevarat catre ratiune si intelegerea valorilor celor mai inalte ale constiintei. Daca alegem iubirea ca o conduita in viata de zi cu zi, sa nu asteptam confirmari uluitoare de la societate, de la lume, de la familie, de la vecini sau de la autoritati. Orice asteptare de acest fel ne poate duce inapoi, la poalele Everestului constiintei, intr-o stare jalnica si-n depresie innebunitoare. Sa cautam iubirea fara a astepta confirmari. Sa iubim fara asteptari. Sa fim buni pentru ca asa am ales, nu pentru ca altii ne vor recunoaste vreodata. Iubirea este o alegere de exceptie si atit de rara incit pina si floarea de colt ar privi-o ca pe-o aratare.
   


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
nice! teoria sine praxis...est cum rota sine axis!  

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
kipsing..iti raspund cu doua citate din Steinhardt  ' Jurnalul Fericirii'

Henry James :"Trei sant in viata omeneasca lucrurile importante.Primul e sa fi amabil.Al doilea este sa fi amabil.Si-al treilea este sa fi amabil...James intrebuinteaza cu vantul 'kind' care inseamna nu numai amabil , ci si indatoritor , plin de bunavointa , dragut , grijuliu de binele altuia, bun , gentil.
Daca dragostea de aproapele nostru ne este inaccesibila in esenta ei, macar sub forma amabilitatii o putem manifesta relational.
....
Hegel:"Preceptul evanghelic iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti nu vrea sa zica iubeste-ti aproapele cu tot atat tarie ca pe tine insuti, deoarece a se iubi pe sine este o expresie lipsita de inteles; inseamna :iubeste-ti aproapele ca si cum ai fi tu insuti." 


_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
si de ce razi de numa'!? iubitorule de aproapele-ti!     

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
daca m-as fi rezumat la a fi kind, acu eram pe coasta, reflectand din barca un mare "daca?!" si fortzand un "parca..."

si expresia "iubeste-ti aproapele ca si cum ai fi tu insuti" are vreun inteles prin comparatie cu cealalta?

cum convingi pe cineva sa te respecte daca tu nu te respecti, altfel decat prin manipulare sau minciuna? cum faci pe cineva sa-i placa cine esti si ce-i poti oferi, daca tie insuti nu-ti place cum esti si ce deriva din starea asta, altfel decat implorand ajutorul unei schimbari?

de ce nevoia de a inventa atitudini menite sa conserve ideea despre ceva ce nu poate exista? e o metoda de a ne minti...a fi kind e o forma de supravietuire, o atitudine care confirma si intareste postura de fiinte sociale...nimic mai mult...si nici nu e nevoie de mai mult

a opta pt iubire nu inseamna ca de maine in tot ce faci se regaseste o bucata de dragoste (de oricare tip ar fi), ci sa accepti ca eshti in stare sa-i dai curs atunci cand apare, recunoscand faptul ca "eu" devine "noi", ca "tu insuti" devine "voi la un loc" si ca te vei ingriji de acel "noi" mai mult decat de tine insuti..."tu insuti" devii abia dupa ce exista un "noi"...pana atunci exista un "eu" ratacit si sec in cautare de ceva actiune, actiune care implica prezenta altora

in ce moment un om simte ca persoana sa, trup si suflet, ii apartine in toalitate?...sau altfel spus, de ce cand o persoana e singura da vina pe destin, iar cand iubeshte isi identifica existenta intr-un tot unitar?...sau altfel spus, de ce cand un om iubeste se felicita pt alegerea facuta si multzumeste lui d-zeu si norocului, iar cand e singur da vina pe ghinion si evoca nedreptatea si erorile inconshtiente?

poate fi schimbat un om prin iubire? tot ce are bun se conserva si cultiva, restul se transforma...deci aparent mult...in realitate pur si simplu e acelasi om, varianta cu +...

de ce cand un om e singur identifica societatea din jurul individului, iar cand iubeste identifica indivizii din societate? 

"ca si cand".........expresie mai aproape de "de parca..." decat de "aproximativ ca..."...sesizam diferenta? 


pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
unleashed ,iti raspund pe sarite! ...destul de dezordonat cat sa enervezi pe cine vrea ceva frumos si ordonat ...sant sigur ca tu pricepi ce zic ,indiferent de ordinea aleasa...
deci,..a convinge pe cineva sa ma respecte este egal cu a implora mila...nu ma respecta 'cineva',nu e problema mea de ce nu sau cum alege s-o faca
eu nu sant singur si nimic in jurul meu nu e singur si cred ca si din cauza mea
...nu-mi pasa mie de noi ,de voi, de 17...daca iubesc, iubesc perfect linear,fara fitze, fara necunoscute!...iubesc si gata...
nu am pe cine, nu am cu cine...nu santem 'noi'...e ok ...am gresit eu sau poate nu numai noi
...eu nu identific nimic metaforic inaintea lucrurilor:e usa, e clantza,e cheie,deschid si intru!...ideile si filozofia sa sparga usa sau sa deseneze usa si sa-i simta tensiunea inchiderii...eu deschid si intru!  100% intru! ...sorry
"iubeste-ti aproapele ca si cum ai fi tu insuti" inseamna...sinucide-te daca poti...si daca nu poti nu-ti iubii aproapele...considera ca esti el  


_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
ferice de voi, ce va mai contrati  pe saraca fericire.
myspace, iarta-ma, dar cred ca te apropii un pic de egoism, cu intrarea in forta... cum zici tu. am postat mai demult ceva care ar semana un pic. pana la urma daca fortezi intrarea, crezi ca cei de dincolo vor fi la fel de entuziasmati?
este un fel de "daca voi nu ma vreti, eu va vreau"
...si de cele mai multe ori nu prea stim ce deschidem.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
unleashed
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 667
a convinge nu inseamna neaparat/intotdeauna intentie...myspace

fiecare simte fericirea lui, kipsing  ...unii pun mana pe usa, deschid si intra, altii intai bat la usa, altii gasesc deja usa deschisa...e mai degraba o problema de nuantza care difera de la un om la altul  ...pt ca ceea ce conteaza cel mai mult e ce se afla acolo, dupa ce ai intrat...la urma urmei cand vezi un om il intrebi daca se simte bine, nu cum de se simte bine 


pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
fericirea este o minune ...si vad ca luiDumnezeu ii place sa se foloseasca de oameni cand face minuni.

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
d'acord! tocmai de "minune" ce e...e atat de rarissima!    minunile pe care le face Dumnezeu sunt directionate catre oameni, dar din ce in ce mai rar- pentru ca nu-s merituosi, poate !     

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
naluca
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4
Nimic nu e mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."

Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)

Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.

De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.

Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.

Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.

Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.

Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?

Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.


de psiholog Steliana Rizeanu, psiholog
Clinica Aquamarine

( ar fi prea simplu daca asta inseamna fericirea, atunci facem un plan cu toate recomandarile d-nei psiholog,  respectam in fiecare clipa planul si gata,,,,,suntem fericiti  ,,,,, este greu de crezut ca a obtine fericirea nu trebuie decat sa-ti impui anumiti pasii de facut  , seamana cu blazarea pocaitilor, nu vad stanga, nu vad dreapta, decat inainte pe cararea trasata....dar ce ma fac ca nu pot trage 'obloanele' laterale definitiv si vad si pe alaturi  )

despre nimic mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata este aceasta? psihologie

51.1KB


_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Se poate sa fii casatorit si fericit?


Casatoria este un angajament de 50%-50%: tu-ti faci partea ta, iar eu mi-o fac pe a mea.

Nu investi prea mult in sotul tau, pentru ca va profita doar de pe urma ta.

Incearca sa obtii cit poti de mult din relatia de casatorie, fara sa te implici prea tare emotional.

Ce rost mai are sa te casatoresti? De ce sa strici o relatie care merge asa de bine?

Revistele si emisiunile televizate sunt pline de asemenea mesaje pe care le transmit tinerilor casatoriti sau celor care doresc sa faca acest pas. In acest context socio-moral denaturat, nici nu este de mirare ca multora le vine greu sa creada ca se poate sa fii fericit chiar daca esti casatorit. Daca vrem sa aflam fericirea in cadrul casatoriei, trebuie sa mergem la Cel care a creat-o. Dumnezeu, care a inventat casatoria ne spune nu doar ca se poate sa fii implinit si fericit in relatia de casatorie, dar ca acesta este singurul cadru pe care l-a intentionat pentru desfasurarea relatiei dintre un barbat si o femeie. Din moment ce casatoria a fost ideea lui Dumnezeu, mi se pare intelept sa cautam sfaturi la Cel care a creat-o si o protejeaza si nu la cei care mai degraba o distrug.

CE NE IMPIEDICA SA FIM FERICITI IN RELATIA DE CASATORIE?

1.      EGOISMUL este cel mai mare impediment in calea fericirii unui cuplu casatorit. Multi nu vor fi de acord cu aceasta afirmatie, deoarece este foarte nepopulara. Toti prietenii, familia si chiar specialistii in probleme de familie ne sfatuiesc sa cautam propria fericire, sa incercam sa obtinem cit mai mult de la celalalt. In economia lui Dumnezeu, ne spune Tim LaHaye (2002), un renumit consilier marital, nu obtii nimic incercind sa obtii. Modalitatea de a obtine ceva este daruind. Trebuie sa avem gindirea lui Hristos, ne spune apostolul Pavel in Filipeni 2:3-4: Nu faceti nimic din ambitie egoista sau din mindrie, ci, in umilinta, considerati-i pe altii mai presus decit voi insiva. Fiecare dintre voi ar trebui sa fie preocupat nu doar de interesele lui, ci si de ale altora. Daca intram in casatorie cu aceasta idee, ca nu este datoria partenerului nostru sa ne faca fericite, ci sa ne concentram toata atentia asupra responsabilitatii noastre de a-l face fericit, vom gasi ca acest lucru ne aduce multa implinire.

2.      Un alt motiv care-i impiedica pe multi sa se bucure de relatia lor de casatorie sunt ASTEPTARILE NEREALISTE. Multi tineri se casatoresc avind in minte un anumit model de sotie sau de sot, reprezentat poate de proprii lui parinti si se asteapta ca partenerul de casatorie sa se poarte in acelasi fel. Cind acest lucru nu se intimpla, exista dezamagiri profunde de ambele parti. Multe schimbari intervin si odata cu aparitia copiilor. Parintii tineri se asteapta ca toate lucrurile sa revina la normal odata ce copilul se naste, iar cind aceasta normalitate intirzie sa mai apara apar frustrari si neintelegeri cu privire la impartirea noilor responsabilitati.

3.      NEMULTUMIREA este o stare ce impiedica multe cupluri sa se bucure de relatia lor. Fericirea adevarata nu depinde de imprejurari, de sentimente sau de alte persoane, este o stare a inimii, nu o stare de lucruri. (Linda Dillow, 2002) Cu toate acestea, putine cupluri reusesc sa se bucure de relatia lor indiferent de circumstante si se amagesc ca fericirea lor depinde de contul din banca sau de marca masinii pe care o conduc. Adevarul este ca, cine nu se stie bucura de putine lucruri, va gasi motive de nemultumire si atunci cind are multe, iar cine asteapta perfectiunea de la partenerul de casatorie pentru a fi multumit nu va avea parte decit de frustrare.

4.      STRESUL SI INGRIJORAREA au capacitatea de a distruge orice relatie daca nu sunt tinute sub control. Stresul poate avea multe cauze: oboseala, lipsa de timp a celor doi parteneri unul pentru celalalt, conflicte latente, ramase nerezolvate, problemele legate de copii. Exista ceva in natura noastra care nu ne lasa sa ne bucuram de momentele cind ne merge bine ci ne face sa ne ingrijoram cu privire la ceea ce s-ar putea intimpla. Motivele de ingrijorare sunt si ele diverse, pe primul loc fiind banii: cu ce vom plati chiria luna aceasta? voi avea bani sa le cumpar copiilor de mincare? Alte motive de ingrijorare ar fi fericirea relatiei de casatorie, fidelitatea partenerului, posibilitatea imbolnavirii acestuia si multe altele. Din nou, Dumnezeu ne cere un lucru iesit din comun, si anume sa nu ne ingrijoram cu privire la aceste lucruri, pe care oricum nu le putem controla, ci, prin credinta, sa acceptam faptul ca avem un Dumnezeu cu resurse inepuizabile care se poate ingriji de problemele noastre.

CINCI PASI SPRE FERICIREA IN RELATIA DE CASATORIE

1.      MATURITATEA

Daca cel mai mare impediment in calea fericirii conjugale este egoismul, primul pas spre o viata de casatorie fericita si implinita il reprezinta maturitatea, ne spune Tim LaHaye (2002). Maturitatea se defineste prin echilibrul emotional si lipsa de egoism a partenerilor. Fara aceste calitati, in primii ani de casatorie in mod special se pot naste o serie de conflicte de interese. Cind doi tineri obisnuiti sa ia decizii bazate doar pe nevoile si dorintele lor trebuie sa invete sa tina cont si de nevoile celuilalt, se pot naste o serie de conflicte, in functie de gradul de maturitate al partenerilor. Acesta se poate determina si in functie de motivul pentru care fiecare dintre parteneri a intrat in relatia de casatorie: pentru a scapa de situatia nefericita de acasa, pentru ca s-au saturat ca parintii sa le spuna tot timpul ce sa faca, pentru ca au vrut ca cineva sa-i iubeasca. Toate acestea sunt motive imature pentru a incepe o casnicie si daca pe cei doi nu-i leaga si o dragoste lipsita de egoism si care nu cauta doar interesul propriu, problemele nu vor intirzia sa apara. Tinerii ar trebui sa se casatoreasca cu scopul de a-si face partenerul fericit, neasteptind nimic in schimb. Propria maturitate va determina in timp cresterea in maturitate si a partenerului, deschizind cheia spre o viata de casatorie fericita si implinita.

2.      DRAGOSTEA

Am intilnit multi tineri care doreau sa se casatoreasca, dar refuzau sfatul sau ajutorul oricui, sustinind sus si tare: Dar noi ne iubim! Probabil ca acesta este cel mai popular, dar si cel mai putin inteles termen. In mod car, este legat si de maturitate, deoarece dragostea presupune lipsa de egoism si daruirea neconditionata, fara a astepta ceva in schimb, iar acest lucru nu se poate intimpla fara un anumit grad de maturitate. Dumnezeu cere si sotiilor sa-si iubeasca sotii (Tit 2:4), dar cere in mod special barbatilor sa-si iubeasca sotiile ca pe trupurile lor (Ef.5:25, 28, 33), si este imposibil ca o sotie care este iubita in acest mod sa nu intoarca dragostea sotului ei.

3.      COMUNICAREA

Dragostea presupune si cunoasterea partenerului de casatorie, iar cunoasterea nu se poate realiza fara comunicare. In general, cuplurile necasatorite sau casatorite de curind inteleg acest lucru si nu au probleme de comunicare. Totusi, dupa o perioada, aceasta capacitate de a comunica eficient dispare, lasind loc conflictelor nerezolvate, certurilor explozive sau, dimpotriva, lipsei de comunicare. Multe cupluri, in special cele de virsta a doua, nu au invatat niciodata sa comunice si se multumesc cu o casnicie de mina a doua, deoarece nu sunt dispuse sa depuna nici un efort. Exista mai multe piedici in calea unei comunicari eficiente intre parteneri. Probabil ca cea mai mare piedica o constituie auto-protectia. Stim ca, in timp ce comunicam, ne facem vulnerabili in fata partenerului si atunci preferam sa ne protejam imaginea proprie, emotiile si sentimentele. O modalitate de exprimare a auto-protectiei o reprezinta minia exploziva. Cind partenerul ne descopera o slabiciune, cautam repede sa ne protejam, comunicindu-i ca, daca se apropie mai mult de noi, vom exploda. Daca in general barbatii tind sa foloseasca aceasta arma, femeile se apara intr-un mod mai subtil si aparent mai nevinovat, dar in realitate mai daunator, pentru ca nici macar nu este constientizat ca atare. Femeile izbucnesc in lacrimi cind sunt confruntate cu neajunsurile lor, transmitind acelasi mesaj: Nu-mi dezvalui slabiciunile, pentru ca te voi face sa te simti prost pentru asta si voi incepe sa pling! Bineinteles, nu de fiecare data cind o femeie plinge o face pentru a se auto-proteja. Barbatii trebuie sa invete sa distinga intre lacrimile de auto-protectie si cele cauzate de emotie, stres, bucurie sau suparare. Cea de-a treia arma de aparare este tacerea sau inchiderea in sine. Aceasta este o arma deosebit de periculoasa si este alimentata in special de minie. Din nou, aceasta tactica este folosita cu precadere de barbati pentru a-si pedepsi sotiile intr-un mod mai subtil, dar este foarte daunatoare relatiei si intristeaza pe Duhul Sfint (Efeseni 4:30-32). Nici un sot sau o sotie nu poate spune ca are pe Duhul Sfint si in acelasi timp sa tina minie pe partenerul de casatorie, pedepsindu-l prin lipsa de comunicare.

4.      RUGACIUNEA

Rugaciunea este cel mai bun mijloc de comunicare dintre doi oameni, sustine Tim LaHaye (2002), care a vazut multe cupluri complet transformate odata ce au inceput sa se roage impreuna. Acesta este un pas important in calea spre fericirea in relatia de casatorie. Cineva spunea odata: Nu te poti certa cu femeia cu care te rogi in fiecare zi. Daca ar intelege importanta si beneficiile rugaciunii, mult mai multe cupluri s-ar bucura de o relatie armonioasa si de o comunicare reala.

5.      HRISTOS

Daca cei doi parteneri au amindoi o relatie personala si reala cu Hristos, atunci vor avea o relatie buna si unul cu altul. Nici o casatorie care nu Il are in centru pe Hristos nu va experimenta binecuvintarea lui Dumnezeu peste acea relatie. Hristos sfinteste relatia dintre cei doi parteneri si vrea ca ei sa se bucure unul de altul: bucura-te de nevasta tineretii tale(); fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei! (Prov.5:18, 19) Fara indoiala, Hristos reprezinta cea mai importanta cheie spre fericirea in casatorie.

Dupa toate aceste impedimente care stau in calea fericirii si dupa asa un efort ce trebuie depus pentru a pastra o relatie de casatorie, multi se intreaba daca merita, daca exista cupluri care au reusit sa aiba o viata de casatorie fericita si implinitoare. Am adunat citeva marturii ale unor cupluri ce sunt fericite dupa ani de zile de casatorie si in ciuda dificultatilor prin care au trecut:

Ma simt ca o ghinda ce a fost aruncata intre o gramada de pietre. N-am avut niciodata lumina de care aveam nevoie sau un pamint bun, asa ca am ajuns sa fiu un stejar indoit si strimb. Dar in cei zece ani de cind suntem casatoriti, simt ca ai facut imposibilul. M-ai transplantat intr-un pamint bun, cu mult soare, unde pot in sfirsit sa cresc drept si inalt.

Cu slujba pe care o am, de multe ori simt ca merg pe un drum prin desert in mijlocul verii. Dupa ce ma lupt toata ziua cu caldura si cu cactusii care ma inteapa, ajung in sfirsit la o oaza de verdeata, unde gasesc un izvor de apa rece din care pot bea si unde ma pot odihni. Asa ma simt cind vin acasa la sotia mea. Dupa patruzeci de ani de casatorie, inca simt ca venirea acasa la sotia mea dupa o zi istovitoare de munca este ca o oaza de verdeata.

Dragostea ta, puternica si rezistenta, este ca un munte care se ridica in mijlocul cimpiilor, la care ma pot uita intotdeauna si a carui frumusete ma impresioneaza. Stiu ca este acolo si imi da un sentiment de siguranta.






_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
17-2 doctore...la asa scor poti marca fara sa-l mai citesti


Modificat de myspace (acum 17 ani)


_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
scorul nu! dar gandul....merita incercat! ..citit pe litere , cu acord de majuscule ;...marcajul in cazul dat este nu om la om ci suflet la suflet, intr-o defensiva usor desueta, cu iz de ev mediu! si acord de clavecin! dar numai cateodata!  

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 17 ani
   
myspace
Membru nou

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 34
mandat de arestare aveti totzi...sau platitzi amenda fericitzi...amenda este discutia motivului fericit..mai ziceti ceva /oricat de frumos

_______________________________________
"But let us not be fooled by a metaphor."  : )

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Alege iubirea si nu astepta confirmari. In lumea noastra, cei mai buni oameni, cei mai iubitori si mai luminosi dintre ei sunt ilustri anonimi. Cu toate ca ne credem cu totii angajati in cautarea iubirii si a adevaratelor valori, sfarsim prin a devaloriza exact ceea ce cautam; iubirea. Oamenii iubitori sint considerati naivi, daca nu chiar prosti. De aceea nu vedem, inca, o societate care valorizeaza iubirea si n-am vazut, inca, nici o institutie si nici o organizatie care sa premieze - de exemplu - oamenii pentru lucruri care exprima iubirea.

Dimpotriva, pare ca incurajam si premiem agresivitatea, minia, furia, rautatea mentala si sintem deosebit de atenti la tot ceea ce ne zdruncina echilibrul mental si emotional. Din pacate, ne energizeaza starea de rau, frica si agresivitatea, pe cind iubirea trezeste frica sau dispretul. Simplul fapt ca un om radiaza iubire poate trezi o asemenea spaima incit mintea - obisnuita sa vada "patul" si "sexul" inaintea ochilor si obligatii sau implicatii concrete - o ia la sanatoasa.

Mai mult, cuvintele binevoitoare, incurajarea si acceptarea neconditionata sunt interpretate gresit, ca dorinta de sex, de dragoste sau de a obtine anumite avantaje. In asemenea cazuri, fie celalalt raspunde bunavointei ca si cum i s-ar fi facut un avans erotic si initiaza o campanie stridenta de cucerire, fie o ia la sanatoasa. Aceste comportamente sint dovezi ale faptului ca nu sintem obisnuiti cu iubirea si cu bunavointa si ca, in planul profund al mintii noastre ne energizeaza oamenii care ne resping si ne creeaza suferinta. Iisus spunea "sa nu dati margaritarele la porci" si - prin aceasta - el a exprimat limitele constiintei umane, incapabila sa perceapa iubirea si frumusetea ei. Pentru cel ce cauta iubirea in toate expresiile sale Everestul este un pui de munte pe linga prapastiile si ridicaturile aberante ce se ivesc in fata acestui cautator. Caci el va presara drumul sau cu margaritare si se va trezi ca cei mai multi le vor vedea ca pe niste laturi. Dezaprecierea, dispretul, observatiile aberante facute de la nivelul unei ratiuni patologice, pline de agresivitate, de ura si de trufie vor aparea in fata celui iubitor ca niste ziduri inalte, aproape de netrecut. Raul incearca sa-l convinga pe cel bun ca bunatatea n-are sens. Raul il invita la a intelege lumea ca pe o scena pe care trebuie sa stai cu sabia in mina pentru a te apara ori sa-ti asumi in intregime consecintele alegerii tale de a cauta numai si numai iubirea in viata. Izolarea, anonimatul, dispretul, dezaprecierea, chiar saracia sint numai citeva dintre povirnisurile unei alegeri care ne poate duce cu adevarat catre ratiune si intelegerea valorilor celor mai inalte ale constiintei.

Daca alegem iubirea ca o conduita in viata de zi cu zi, sa nu asteptam confirmari uluitoare de la societate, de la lume, de la familie, de la vecini sau de la autoritati. Orice asteptare de acest fel ne poate duce inapoi, la poalele Everestului constiintei, intr-o stare jalnica si-n depresie innebunitoare. Sa cautam iubirea fara a astepta confirmari. Sa iubim fara asteptari.

Sa fim buni pentru ca asa am ales, nu pentru ca altii ne vor recunoaste vreodata. Iubirea este o alegere de exceptie si atat de rara incat pana si floarea de colt ar privi-o ca pe-o aratare.
 

despre alege iubirea astepta lumea noastra, cei mai buni oameni, cei mai iubitori mai luminosi

23.4KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 17 ani
   
naluca
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4
Vinovat pt ceea ce scriu poate o fi dorul de un zambet, pe care l-am vazut intr-o zi trecand pe langa mine... un zambet ce odata l-am gasit, i-am spus: ramai langa mine, zambeste, da-mi si mie o mica parte din armonia ta, lasa-ma sa-ti mangai conturul, sa ma conving ca existi, era o dorinta nebuneasca si egoista de a opri zambetul, sa fie numai al meu, ,,, un timp zambetul a stat langa mine,,,, imi era bine langa el, simteam caldura lui, eram fericita, era tot ceea ce-mi doream, ne atingeam mainile, degetele se impleteau mangaindu-ne sufletul, soarele parca stralucea mai puternic, nu simteam frigul iernii si nici oboseala trupului, priveam zambetul si ochi-mi zambeau, sufletul imi canta de atat de multa implinire, daruiam fara sa mi se ceara,,,,si primeam fara sa cer,,,gasisem raspunsul la multe intrebari..., de ce infloresc florile cand le saruta soarele, de ce sunt vise care se impinesc si altele nu, de ce ..... priveam in ochii tai si aflam raspunsuri? ...de la un timp, zambetul aparea tot mai rar, ceva se schimbase la el, parca era mai ganditor, mai trist sau poate nostalgic, il intrebam ; ce se intampla cu tine?, de ce nu mai zambesti atat de des?, de ce te-ai schimbat?, incercam sa-i citesc sufletul, sa inteleg de ce acea schimbare, dar sufletul lui era incuiat, nu puteam sa patrund acolo, era un loc unde nu aveam acces, parca-mi spunea ,,,, te iubesc numai daca-mi satisfaci dorintele, daruieste-mi tot fara sa intrebi de ce nu mai zambesc,,,,, priveam imarmurita acel zambet care devenise de gheata, incepusem sa simt frigul, oboseala, ma intrebam cu ce gresisem?...am daruit atat de mult fara sa cer, primisem la fel si dintr-o data,,,, raceala,,,intr-o zi zambetul a plecat, il cautam innebunita peste tot...dar zambetul disparuse, a plecat lasand in urma un gol...pe care nu stiu cum sa-l umplu, cu ce, de unde si cum?,,,,,,(Esti demon copila, ca numai c-o zare, din genele-lunge, din ochiul tau mare, facusi pe-al meu ''zambet'' cu spaima sa zboare, el, veghea mea draga, amicul fidel? ori poate ...ca tu, Tu esti El........ ), unde esti,,,zambete???

_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....

pus acum 17 ani
   
naluca
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4
in amintirea acelui zambet....o clipa de pasiune

_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....

pus acum 17 ani
   
kipsing
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 812
Sa iubesti este tot ce conteaza cu adevarat in viata. Nu doar sa iubesti un om. Nu doar sa iubesti un animalut, un lucru, imaginea orasului tau sau prispa casei parintilor tai. Sa iubesti este un fel de a fi, un fel de a trai, un fel de a cunoaste esenta misterioasa si extraordinara a naturii tale. A iubi este esenta vindecarii vietii, esenta vindecarii sufletului omenesc. A iubi se invata. A iubi se invata prin fiecare incercare pe care ne-o daruieste viata. Prin fiecare durere si chin sintem iarasi si iarasi la “lectia despre a iubi”. La lectia despre a intelege ca, oricine crezi ca nu te iubeste, reprezinta credinta ta:“altul nu ma iubeste”. Adevarul fiintei noastre este o afirmatie ancestrala, poate si aceea in care si din care ne-am nascut:”Eu iubesc”. Cind eu iubesc, lumea intreaga este frumoasa. Cind eu zimbesc, lumea intrega zimbeste. Cind eu pot vedea bucuria vietii, lumea reprezinta bucuria mea, o reflecta si imi arata prin acesta:”Eu iubesc”. Sa iubesti este ceea ce conteaza in toata vraistea, or suferinta, in toata debusolarea, or realitatile dureroase ale vietii. A fi tu acela care iubeste este un drum, care tese viata in intregime. Prin tot ce facem, noi ne exprimam iubirea. Spunem “eu iubesc” prin munca noastra, prin reactiile noastre, prin tot ce ne pasioneaza, or ne place, cum prin suferinta si patimi de toate felurile declaram “eu nu iubesc, eu nu ma iubesc”. Niciodata, absolut in nici o situatie de viata noi nu urim cu adevarat pe altcineva, cit proiectam asupra altora ura de sine. Nu ne suparam pe altcineva, oricit am vrea sa para real faptul ca o facem! In sentimentele negative si-n tot ce sintem atrasi sa traim prin relatii, prin pierderi, prin separare, noi spunem “Nu ma iubesc pe mine”! A alege sa fii tu acela care iubeste inseamna a fi senin in fata manifestarilor de lipsa de iubire de sine a celor care-ti declara “nu te iubesc”. A fi senin in fata comportamentelor lipsite de iubire, cind stii ca ele sint create de afirmatia “eu sufar pentru ca nu iubesc”. Altul nu te iubeste cind nu se iubeste pe sine. Altul nu te iubeste asa cum ai vrea poate si pentru ca propriul sau destin il cheama in alta... directie. Altul nu te iubeste din o mie si una de motive. Dar tu, daca alegi sa suferi, este doar alegerea ta, generata de perceptia “eu nu sint iubit”, deci “eu nu ma iubesc”... Logica afirmatiilor tradeaza logica inconstientei noastre naturale si a neintelegerii vietii. A iubi inseamna a fi constient intotdeauna ca - de cite ori alegi sa suferi pentru ca nu esti iubit-este o alegere. Aceasta inseamna ca putem opta pentru trezirea noastra, pentru constiinta. Exista un singur “eu” care se invirte in lumea materiala, neseparat de nimeni si de nimic, afara de separarea pe care el singur o face prin credinta, prin perceptie... Viata devine un joc al credintei noastre in separare si un joc in interiorul caruia copilul din noi isi aminteste principiul unitatii. Acesta este afirmat ca “eu iubesc”, eu sint unul, oricit de multi m-ar inconjura. Cind devenim constienti, incepem sa-i vedem pe toti cei din afara noastra ca fiind noi insine. Si vom intelege ca pe noi ne-am urit, cind i-am urit pe ei si pe noi ne-am iubit, cind i-am iubit fara masura!

despre iubesti este tot conteaza adevarat viata. doar iubesti om. doar iubesti animalut, lucru,

65.9KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
"Sa iubesti este tot ce conteaza cu adevarat in viata. Nu doar sa iubesti un om. Nu doar sa iubesti un animalut, un lucru, imaginea orasului tau sau prispa casei parintilor tai. Sa iubesti este un fel de a fi, un fel de a trai, un fel de a cunoaste esenta misterioasa si extraordinara a naturii tale. A iubi este esenta vindecarii vietii, esenta vindecarii sufletului omenesc. A iubi se invata. A iubi se invata prin fiecare incercare pe care ne-o daruieste viata. Prin fiecare durere si chin sintem iarasi si iarasi la lectia despre a iubi. "


SUPERB!


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
dr.white
Radio Whiteheaven Original

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 4274
Curajul de a iubi   

Motto:
"Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai prin viata?" (anonimus)

Fiecare persoana simte dorinta de a iubi si de a fi iubita. si totusi cat de greu este sa iubim, cate greseli si falimente trebuie sa se Inregistreze In iubire! Chiar exista unii care ajung sa se Indoiasca de faptul ca iubirea este posibila. Insa, daca lipsuri afective sau dezamagiri sentimentale pot sa ne faca sa credem ca a iubi este o utopie, un vis irealizabil, trebuie oare sa ne resemnam? Nu! Iubirea este posibila !

Sunt trei conditii esentiale pentru a fi apt de iubire.
1) In primul rand, sa stii ce este iubirea (si mai ales ce nu este iubire), ce ai de facut atunci cand iubesti;
2) In al doilea rand, sa exersezi pentru a afla cum se mentine iubirea; In sfarsit, asa cum nimeni nu a devenit vreodata maestru
3) In arta picturii practicand-o doar cand nu avea altceva de facut, tot asa nimeni nu Invata sa iubeasca daca nu acorda maxima prioritate acestei activitati.

Iubirea este o activitate, adica ne solicita participarea activa. Spunem adesea ?noroc in dragoste?, ca si cum dragostea ar fi ceva care da peste noi rar si din Intamplare; confundam insa iubirea cu indragostirea si apoi cadem in capcana de a incerca sa mentinem starea de indragostire in loc sa ne construim iubirea. Cei patru piloni ai unei asemenea constructii sunt grija fata de celalalt, responsabilitatea, respectul si cunoasterea.

Prea adesea suntem neatenti tocmai cu cei pe care spunem ca ii iubim; vorbesc si ma comport neglijent spunandu-mi ca sotia stie ca o iubesc; dar esenta iubirii e sa muncesti in fiecare zi pentru ca ea sa creasca, sa ai grija de persoana iubita. Nu e doar o metafora; o puteti vedea intrupata intr-un copil care creste.

Dragostea este cel mai bun antidepresiv! Se pare ca dragostea este pentru minte, asa cum oxigenul este pentru organism: de nelipsit.

Ea creste odata cu tine, si ca, asemenea unei flori, daca nu o ingrijesti, moare fara sa-ti dai seama. E vorba de compromisuri, negocieri si multe, multe eforturi pentru a pastra o dragoste vie.

Responsabilitatea nu este o obligatie exterioara, ci un raspuns voluntar la nevoile celuilalt; cu alte cuvinte, nu e suficient doar sa muncesc si sa ii ofer ceea ce cred eu ca e important, ci sa aflu si ce e important pentru el si sa gasesc moduri in care as putea raspunde acelor dorinte.

Respectul in iubire inseamna a-l putea vedea pe celalalt ca o persoana unica si valoroasa asa cum este, nu in functie de corespondenta cu idealizarile din mintea mea. Respectul este considerat ca fiind exterior iubirii sau chiar ca un semn ca iubirea nu (mai) exista doar de cei care confunda dragostea cu indragostirea. Intr-adevar, In faza indragostirii, respectul nu apare la suprafata pentru ca nu il vezi pe celalalt: acesta e doar un cuier pentru fantezia absolutului. Un al doilea motiv pentru care respectul nu e vizibil In aceasta perioada este faptul ca e nevoie de doua persoane libere pentru a exista respect; ori cei doi tocmai traiesc iluzia fuziunii totale, a deplinei dependente reciproce. Indragostirea, fiind trecatoare, la iesirea din ea sunt doua drumuri: incercarea de dominare sau cunoasterea celuilalt pentru a folosi ocazia apropierii data de indragostire in incercarea de a construi o iubire.



_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

pus acum 16 ani
   
lupul_singuratic
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 507
Fiecare scop atins e un moment de fericire!

_______________________________________
Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar deveni lege universala. Immanuel Kant

pus acum 15 ani
   
Pagini:  1 2  

Mergi la