WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege!
Si viata mea se ilumineaza, sub ochiul tau verde la amiaza, cenusiu ca pamantul la amurg. Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-mă un minut. Mai lasa-mă o secunda. Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip. Mai lasa-mă o briza, o unda.
Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.
(Nichita Stanescu_Viata mea se ilumineaza)
Ars Poetica – poza de dr.white, in CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE... · 7.4KB
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
e primavara,iata,necheaza-n muguri seva prin cismigiuri tandre te tin de subsuori doi turturi sint pichetul ce prelungeste greva acestei ierni ciufute-prohod cu luminari
porti ghiocei in zimbet iubito si mi-e teama sa nu te calce briza unei iubiri mai noi se zvarcoleste-n lucruri ceva care ne cheama sa defilam pe strada ce duce-n centru, goi
atentie iubito sunt multe semafoare care arata verde cind e tocmai pe dos e ceasul cind natura face copii din floare si cind din lut se- avinta un griu melodios
tu stai doar in catusa iubirii ce ti-o poarta irisul meu cel verde si priponit de vint nu-mi mizgali aiurea capitolul de arta din care te-am scos aprig cuvint dupa cuvint
e primavara,iata,ne imbrinceste seva prin cismigiuri tandre te tin de subsuori o iarna fara vlaga isi prelungeste greva doi turturi pling la stresini ca niste luminari
Vino! De ce nu vii in noaptea asta, Sa-ti spun secretul meu si poate, Sa te-nvat iubirea, arta, Sa-ti fiu o calauza-n soapte?
De ce nu ma astepti pe plaja, Sa te mangai c-o adiere, Sa-ti fie stancile de straja, Iar marea sa aibe gust de miere?
De ce nu gushti din raza lunii, Si nu urci scarile din stele, Sa fii o umbra a luminii, Sa-mi faci coroana doar din perle?
Ars Poetica – poza de O'Maley, in CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE... · 59.6KB
_______________________________________ " Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala, ce-l va tine in cursa pana la sfarsit… "
Copiii nu-nteleg ce vor ; A plange-i cumintia lor.
Dar lucrul cel mai las in lume E un barbat tanguitor.
Nimic nu-i mai de ras ca plansul In ochii unui luptator.
O lupta-i viata ; deci te lupta Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Esti un nemernic Ca n-ai un Tel hotarâtor.
Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni, Te lupti pe seama tuturor.
E tragedie-naltatoare, Când, biruiti, ostenii mor,
De sunt eroi de epopee Când bratul li-i biruitor.
Comediant e cel ce Plange, Si-i un neom, ca-i dezertor.
Oricare-ar fi sfarsitul luptei, Sa stai luptand, caci esti dator.
Traiesc acei ce vreau sa lupte ; Iar cei fricosi se plâng si mor.
De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara, Caci Moartea e menirea lor .
scrisa de George Cosbuc
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
femeia este singurul lucru care conteaza si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas... pielea ei stie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de tarana, inteleg constelatiile, raiul si iadul, bucuria si nefericirea; mersul pe jos prin mine insumi imi face din ce in ce mai bine pentru a nu mai vorbi de arhitectura sinelui sau care face sa paleasca marile catedrale ale lumii- San Piedro, Domul din Milano...
femeia este singurul lucru care conteaza cu trupul ei in brate poti traversa un ocean chiar daca nu stii sa inoti decat in apele ochilor ei
fara femeie limuzina noastra este o caruta hodorogita contul la banca scade chiar daca este in crestere prietenii sunt plini de pojarul tradarii, in vinul scump misca mormolocii
o ai iti canta privighetoarea in cosul pieptului te imbraci in haine de puscarie fericit cum ai pleca la nunta, faci monetarul stelelor pe cer ca un nabab universal chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale: te calca trenul si o soapta daca ti-a ramas intreaga parcurgi literele numelui ei gata sa urzesti planuri de viitor cand de aproape te pandeste o morga de lux
femeia, domnilor, este singurul lucru care nu poate fi inlocui decat de sinele sau pielea ei stie toate graiurile fericiri universale, cecul iluziilor este valuta ei prin care noi invingem crizele mondiale iata de ce cred ca stiinta ei de-a ne face fericiti sau nefericiti ii da dreptul la titlul de doctor honoris cauza al complicatei noastre algebre sufletesti
femeia domnilor- pentru a nu va plictisi- femeia cu pielea ei care ne invata alfabetul orbilor, cu mereu intoarsele cesti ale sanilor in care noi nu ghicim niciodata, nimic, femeia cu toata argintaria surasului sau cu goliciunea ei care umple universul este singurul lucru care conteaza domnilor
scrisa de Lucian Avramescu
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci printre rocile tarmului, reci. Marea se va preface-n pasari stravezii, cate le-ncap ochii spre ea, si vor zbura falfaiind, cand ai sa vii, pana-n piscul vazduhului ca o stea.
Vor ramane prapastiile si pesterile goale, pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile, starnind margeanele domoale si corzile.
Uite, epava corabiei unui marinar ca un colt se sprijina-n scoicile cenusii, cu un varf injunghie-n mijloc clestar, peste toate puntile alearga raci vii.
Iti daruiesc o stea la mare, un crab si un delfin ! Adu-i in spinare pana la nisipuri. Ma voi preface orb si am sa vin cu bratul intins, sa-ti mangai chipul
Ars Poetica – poza de O'Maley, in CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE... · 68.1KB
_______________________________________ " Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala, ce-l va tine in cursa pana la sfarsit… "
sa fiu,cu bucurie,podar tocmai la Styx sa port in mina stinga peceti de semafoare dar ce folos,rasplata se termina cu chix: iubirea mea se-mbraca in haine de plecare
sa am in turnul Eiffel un cuib de albatros pe degete sa-mi umble superbe vulpi polare valuta fericirii s-o am dar ce folos: iubirea mea se-mbraca in haine de plecare
eu sa descopar cheia defunctei Atlantide santal de vechi corabii sa pescuiesc din mare dar laurii acestia au frunzele perfide: iubirea mea se-mbraca in haine de plecare
am fost pe rugul lumii prajit de multe ori destule inchizitii m-au sfirtecat in gheare dar crud imi e blestemul acesta de ninsori: iubirea me se-mbraca in haine de plecare
nici cind calaul Romei clipind din ochi siret a ridicat deasupra-mi securea cea mai mare n-am fost cutremurat ca de acest bilet: iubirea mea se-mbraca in haine de plecare
sa urc sisific piatra,s-o iau din nou la rind sa sap cu tirnacopul cuvintului la sare dar sa nu fiu-o,demoni-aici de fata cind iubirea mea se-mbraca in haine de plecare
in rama ispitirii, ca nudul sub penel o iarba-a evadarii ne cheama-n primavara o libertate frusta de crini si patrunjei al nostru suflet palid il sfarma si-l viltoara
atita dor de duca e crivat prin aorte ce sparge-n rinduiala vocalelor un geam patrunde iata,totul,brinduse in cohorte cind bici se face seva in cel mai tinar ram
o, doamne-i primavara si-mi vine sa sarut, trecind nebun la stopuri,in bot o limuzina imi scot maieul vietii,legitimatii scut si umblu ca zevzecul somat printr-o vitrina,
o, doamne,simt ca-nvie in cimitire plopii ca un pojar de muguri s-a prins in corcodus chemati de sub altare sa faca plaja popii dati senatorii-n ploaia acestui soare dus
o,doamne-npiata mare ,ivita din tarina o buburuza face onoare unui piept, sezind pe-acest rever coclit de doamna bruna ce-si poarta in poseta tot gerul intelept
tot precupetu-si uita o socoteala-n gind risipei fara mila de tocme si de zoaie hornarii se scoboara in sobe fluierind si se scurg zambile din sine de tramvaie
e-o dulce rana-n parcuri,macel de reaven lut duelul unor certuri preschimba spada-n floare si se intoarce umbra amantului pierdut in prelungirea suie a razelor de soare
schilodul simte ciotul piciorului cum creste si mutul spune vorbe si orbul vede crini si dintr-o data toata rugina de pe cleste se face emailul discretelor lumini
ah.doamne,ce betie de fericiri zaltate ce ieftina-i risipa de impacari si crime se-nsoara la vedere trisorii de muscate si blinzii-n panegiric se dueleaza-n scrime
aceasta-i primavara,o tirfa care strica cu nurii ei de muguri intreaga rinduiala tresar decente doamne in somnul lor de frica caci supla-i goliciune invinge si rascoala
Si vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata sã gustam cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam brindusile ardorii sã infloreasca iar' în noi si-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor ne impresoara-n lume norii. Ce ginduri are soarele cu noi -- nu stim, dar suntem doi.
(Lucian Blaga_Cantec in doi)
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
cele mai frumoase femei din lume sint femeile fara memorie trupul fericirii lor este pururi neted nici-o vinataie pe suflet, nici un zbenghi de tristete nu le-apasa nici-o scama pe pieptul lor ramas liber in vinturile dragostei
cele mai frumoase femei din lume sint femeile fara memorie iata ce retine cu exactitate memoria mea
Ştii, n-am fost niciodată aşa fericit ca-n dimineaţa aceea... Mergeam pe o plajă la fel ca asta, Era toamnă, o toamnă cu vreme caldă, Un anotimp care nu există decît în nordul Americii, Acolo i se spune vară indiană, Dar era pur şi simplu anotimpul nostru. Cu rochia ta lungă, semănai Cu o acuarelă de Marie Laurencin Şi-mi amintesc, mi-amintesc foarte bine Ce ţi-am spus în acei zori, Acum un an, acum un secol, acum o eternitate...
Vom pleca, unde vei vrea şi cînd vei vrea Şi tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit, Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca aceşti zori De culoarea verii indiene.
Azi sunt departe de acea dimineaţă de toamnă, Dar e ca şi cum încă ar mai fi. Te gîndesc. Unde eşti? Ce faci? Mai exist pentru tine? Privesc valul acesta care nu va atinge ţărmul: Vezi, ca şi el, mă întorc înapoi, Ca şi el, mă aştern pe nisip Şi-mi amintesc, mi-amintesc apele fluxului, Soarele şi bucuria care parcă pluteau pe mare Acum o eternitate, acum un secol, acum un an...
Vom pleca, unde vei vrea şi cînd vei vrea Şi tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca aceşti zori De culoarea verii indiene.
_______________________________________ " Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala, ce-l va tine in cursa pana la sfarsit… "
De ce te-oi fi iubind,femeie visatoare, care mi te- ncolacesti ca un fum ca o vita-de-vie in jurul pieptului,in jurul tamplelor, mereu frageda,mereu unduitoare?
De ce to-oi fi iubind,femeie gingasa ca firul de iarba ce taie in doua luna varateca,azvirlind-o in ape, despartita de ea insasi ca doi indragostiti dupa imbratisare?...
De ce te-oi fi iubind.ochi melancolic, soare caprui rasarindu-mi peste umar, tragiand dupa el un cer de miresme cu nouri subtiri,fara umbra?
De ce te-oi fi iubind,ora de neuitat, care-n loc de sunete goneste-n jurul inimii mele o herghelie de manji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atata,iubire, vartej de-anotimpuri colorand un cer (totdeauna altul,totdeaunaaproape) ca o frunza cazand.Ca o rasuflare-aburita de ger.
cer vinetiu , fluid in ochi de zane nasc fluturi pitici fluorescenti
copacii isi leapada puii in pamant , vlastare calde
pacea vazduhului vuieste bland aducand iz de dimineata sacra
lutul lanced isi scurge auriul pe carari aducatoare de noroc si de viata noua
copii rad pe uliti cantandu-si dorul de duca pe la case cu turte dulci , povesti si mere coapte...
(Ana Pacurar_Adanc de primavara)
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
iti cant cu sunete oarbe fara somn fara maluri fara gustul unei dimineti ce-mi tinea ascunsi sub barbie genunchii despre apa ce-mi duce corabia din nestire-n nestire la catarg un zimbet strain si inalt straluceste peste zi ca un steag
iti cant despre inimile care mi se aseaza in palma despre lacrimi potabile din lipsa de sare despre mine nisip sub care stau ingropate furtunile
iti cant cu sunete oarbe despre senzatia de ecou despre neobisnuinta senzatiilor punct de plecare catre alte nediscutii dar tu tii in maini cintecul meu ca pe-o pasare moarta
si eu nu ma pot repeta
by zenobio
" te iubesc " ... intra in caracteristicile intrisece ale omului ... a te intreba de ce iubesc oamenii e totuna cu a intreba “ de ce oamenii sunt oameni “ ...adica o tautologie fara sens....iubim...si atat...problema noastra nu e ca ne intrebam de ce iubim, ci ca nu iubim indeajuns...
_______________________________________ incearca sa gusti viata. restul nu conteaza
E o intamplare a fiintei mele: si-atunci,fericirea din launtrul meu e mai puternica decat mine,decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa,minunata mereu.
Sa stam de vorba,sa vorbim,sa spunem cuvinte lungi,sticloase,ca niste dalti ce despart fluviul rece de delta fierbinte, ziua de noapte,bazaltul de bazalt.
Du-ma,fericire,in sus,si izbeste-mi tampla de stele,pana cand lumea mea prelunga si in nesfarsire se face coloana sau altceva mult mai inalt,si mult mai curand.
Ce bine ca esti,ce mirare ca sunt! Doua cantece diferite,lovindu-se,amestecandu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte jos,intoarsa spre pamant, una foarte de sus,aproape rupta in infrigurata,neasemuita lupta a minunii ca esti,a-ntamplarii ca sunt.
Lucian Blaga ________________________________________ Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi- dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi"?
Mircea Dinescu -------------------------------------------------------------------------------- Balada celui plecat
Am iubit urite dar destepte si frumoase fără capatii, n-am avut iubirea cea dintii n-a avut rabdare să m-astepte.
Ingerul ca unghia intoarsa mi-a crescut în carne dimpotriva, mi-ati adus la nastere coliva si la groapa dric cu cioc de barza.
Zilele bolesc pe-aici ca anii, anii - zilieri trecuti prin ferma. Va uitarati cu binoclu-n sperma cum vislesc stramosii mei, tiganii.
Haida-de! De-a lungul si de-a latul m-ati vinat când nu eram acasa. Chiar si-acum când stau intins pe masa eu sositul rid de eu plecatul.
Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
La ora când târâş-grăpiş zăpada nopţii se adună eu, cocoţat pe-acoperiş, să urlu a pustiu la lună.
Şi-atuncea, şapte gospodine să dea cu bolovani în mine şi să mă-njure surd, de Domnul, că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii, să le rânjesc urlat, scârbos: iubesc doar locul nu stăpânii, precum fac câinii pentr-un os.
Şi iarăşi şapte gospodine să dea cu bolovani în mine, iar eu să urlu, urlu-ntruna atât cât n-o apune luna.
Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Când zorii ziua o deznoadă să mă tot duc, să mă tot duc şi tinicheaua prinsă-n coadă s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Jegos şi obosit, apoi, cu maţele în liturghie, să mă adun, să mă-ncovoi prin albiturile-n frânghie.
Ca-n faţa unui şobolan spinarea să mi-o fac colan să scuip, să scuip şi-n urmă iar hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini să le gonesc pe la pricini, să-mi fete fiecare-un pui c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Iar când o fi uitat să mor la cârciuma din mahala sorbită-n calea pumnilor posircă acră viu să stea.
"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort hai, pune-mi-te iar pe danţ... te uită... zace colo-n şanţ motanul mort, motanul mort..."
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare?
Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat de raze de lumină?
Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu patima-n prăpastia din tine şi-ţi zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?
(Lucian Blaga_Nu_mi presimti? )
_______________________________________ Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ... VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
Nu mai daşi pe la icoane, d-aia te-ai pierdut, Ioane... Singur ţi-ai făcut dreptate cu cuţitul pe la spate, de-ai belit la drumul mare, cum trecea, pe fieşcare... Nu-ţi şterseseşi din făptură caşul încă de la gură Hămeşit cum fuşi de foame te-ai crezut haiduc, Ioane. Curvele de tot ce sunt te-au fost legănat în cânt; Tot te-au încălzit cu dor şi dulceaţa vorbelor... Şi te-ai potrivit la şoaptă, minte crudă şi necoaptă, calea-n codru de-o luaşi plin de visuri şi de caşi Dară iarna n-o ştiui, nici ce-abate vântul şui... ...Treişpe lupi te-au încolţit, foamea de şi-au izbăvit şi te-au încălzit cu dinţii carnea ta şi ochii minţii, de te duci cu paşi desculţi legănat în treişpe burţi.
George Bacovia -------------------------------------------------------------------------------- Nervi de primăvară
Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. ÃŽn vitrine, versuri de un nou poet, ÃŽn oras, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri si păreri ...
O lungă desertare zvoneste împrejur, E clar si numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri ...
Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie, ÃŽn infinit pământul se simte tresăltând : Vor fi acum de toate cum este orisicând, Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ...
