WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege!
Nou pe simpatie:
mariana_n23 la Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Brasov
cauta Barbat
29 - 52 ani
WHITEHEAVENReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
WHITEHEAVEN / CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE... /

Poezia zilei

Pagini:  1 2 3 4 5 6 ... 8 Moderat de egon, kipsing, unleashed
#51
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca nişte becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
şi văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
întinzându-se voluptos în braţele groazei
care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, oraşul se anima,
venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăveşti.
primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
miroseau a dentist.

(Mircea Cartarescu_Să ne iubim, chera mu )


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#52
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
[21]

Vreau sa-ti vorbesc despre dragoste. –
    Ce poate fi mai interesant?
    Universul
    Infinitul
    Tu
    Si singurul om care te iubeste.
    Si acesta, sub povara universului, a infinitului si a ta, nu mai poate tacea si-ti vorbeste despre dragoste.
    Unii spun ca dragostea e de mai multe feluri. –
    Ne e adevarat. –
    Dragostea e una si indivizibila. –
    Este adinca.
    Este delicata.
    Este – mai ales – spontana. –
    Profunzimea, delicatetea, spontaneitatea insa nu pot fi singurele ei atribuite [ale dragostei]. –
    Ele nu au nici o valoare daca [cand] nu sunt stranse in chinga statorniciei.-
    Mi-ai spus ca ma iubesti. –
Dar dragostea ta este adinca?
    Sa presupunem ca eu as fi un factor pasiv. –
Adica n-as face nimic ca sa-ti starnesc interesul.
    Sunt sigur ca m-ai uita in 5 minute. –
    De aceea fac pe paiata, fac versuri, scriu scrisori, creez imprejurari care te-ar putea scoate din tatani, sunt cand gelos cand nepasator, cand bun cand rau, cand mincinos cand sincer. –
    Si daca n-as fi asa?
    Te-as pierde fara doar si poate [fara putinta de intoarcere]. –
    Dar dragostea ta e delicata?
    Despre ce vorbim noi mai des?
    Despre Andrei, despre Andriusa, despre Sasa, despre Mircea, [despre Cornel,] despre Eugen, despre Friedrich von Eulenspiegel, despre… [lua-m-ar dracii]
    [De multe ori ma ranesti adinc]
    Uneori vorbim despre mine. –
    Si atunci ma [ranesti adanc] simt foarte prost. –
    Dar dragostea ta este spontana?
    Mi-ai zvarlit vreodata bratele in jurul gatului?
    M-ai sarutat vreodata pe neasteptate?
    Mi-ai vorbit vreodata mult si pe nerasuflate?
    Dar dragostea ta este statornica?
    Sa nu mai vorbim. –
    Dar dragostea ta este?
    Nu, Lucia. Nu, nu, nu, nu, de-o mie de ori nu.
    Nu ma iubesti. –
    Si de ce?
    Sa incercam s-o lamurim. –
    Intai sa trecem la mine. –
    Si s-o luam tot asa, pe puncte. –
    Dragostea mea este adinca. –
    Tu nesocotesti sperantele [nadejdile] mele cele mai indreptatite.
    Si tu esti pentru mine icoana. –
    Tu te culci cu altii. –
    Si tu esti pentru mine fecioara.
    Tu iubesti pe altii.
    Si eu numai ca nu-ti fac scene, dar caut sa fiu cat mai discret. –
    Ai putea crede ca sunt slab de inger.
    As putea insa sa ma suprim, dar mi-i dragostea prea adanca. –
    Si iubirea mea e delicata. –
    Ea te invaluie si nu te atinge.
    Ea te ocroteste si nu te supara.
    Ea te distreaza si nu te face sa plangi. –
    Si iubirea mea este statornica.
    Nu mai e nevoie sa demonstrez. –
    Iata deci prima cauza a faptului ca nu ma poti iubi:
    Dragostea mea e prea puternica
    Ti-e teama sa nu te rastoarne. –
    Dar, eu am scris versuri frumoase
    Eu ti-am scris povesti interesante
    Eu ti-am aparut aureolat in nimb de para.
    Si atunci ai inceput sa ma respecti. –
    Iata o a doua cauza:
    Respectul omoara dragostea, omoara entuziasmul spontaneitatii, caldura, totul. –
    Iata si a treia pricina:
    Oamenii iubesc in doua feluri.
    Unii merg cu femeia la cimp, o dezbraca si o poseda. –
    Ei nu cunosc [stiu] nimic mai bun decit a te culca cu o femeie.
    Si [Ei] au noroi in fundul sufletului lor.
    Si nenorocire tie [- as zice eu -] daca noroiul lor are spirit. –
Si sunt oameni carora nu le e frica sa ia, dar nici nu cer –
Ei nu stiu sa posede
Ei stiu doar… sa mangaie.
Ei nu inoportuneaza ci trec discreti, in umbra zidurilor. –
Ei nu urla ci zimbesc
Se vede ca tie iti plac cei dintai. –
Si acum fac o profesiune de credinta. –
Mi-esti draga. –
Chipul tau salasluieste in inima mea si nu cred ca as putea simti o voluptate mai deplina ca ceea [decit aceea] pe care o simt cind confund chipul tau cu inima mea. –
Eu nu cunosc adevarul
[Dar vreau sa-l cunosc]
Dar [Si] uneori sunt foarte aproape de el. –
Crezi ca ai mai putea intalni pe cineva care sa fie mai [tot atit de] aproape?
Astept. –
Astept ca [dragostea] sa nasca in inima ta iubirea. –
Astept ca iubirea ta sa fie adanca, delicata, statornica.
Astept clipa cind [mi] te vei uita in ochii mei si-mi vei spune:
“Mi-s dragi multe lucruri, mi-s dragi oamenii, mi-i draga viata, mi-s dragi stelele, mi-i drag dansul, dar si mai draga mi-e iubirea ta�
Si atunci voi afla adevarul
Si atunci ti-l voi putea spune si tie. –


Leonid Dimov - Scrisori de dragoste


 
   
#53
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Cintecul nebunului


Ei sunt cuminti…
Eu sunt nebum…
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu –
Poate ca cel cuminte-s Eu –
Desi de cite ori le-o spun,
Eu pentru Ei… sunt tot nebun…

Ei ma urasc ca nu-s ca Ei…
Eu ii iubesc ca nu-s ca Mine…
Ei beau
Si mint fara rusine –
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun ca nu-s ca Ei…
Lor nu le place-amanta Mea…
Mine nu-mi place-amanta Lor…
Ei vad cu ochii tuturor
Femeia…
Eu n-o pot vedea
Decit cu-ai mei –
Amanta Mea…

Dar cum din Ei toti numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am sa ma duc
De voia me a la balamuc –
Si fiindca nu-mi va parea rau,
Cumintele voi fi tot Eu!…

(Ion Minulescu)


 
   
#54
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Călăul cu şapte mâini şi victima cu şapte capete


Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc
Şi, aşteptând să i se facă seama,
ÃŽşi omora şi el timpul
(Iertaţi-mi gluma nepotrivită
Uitându-se la călău, cum îşi ascute barda
Şi, ca să fiu şi mai explicit,
Omorându-l la rândul său,
Puţin câte puţin.

Căci chiar în timp ce călăul
ÃŽşi ascuţea barda, ca să omoare timpul,
Timpul trecea (deşi cu capul pe butuc),
ÃŽmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău,
Făcându-i barda să ruginească
Şi înfuriindu-l s-o ascută şi mai tare,
Făcându-l să piardă şi mai mult sânge,
Vreau să spun timp, făcând să putrezească fibra butucului,
Slăbindu-i cercurile- ale dracului mai sunt şi cercurile butucului!
Dar tot cedează şi ele La un moment dat.
Aşa încât, atunci când călăul a ridicat barda Şi-a izbit cu sete,
Alături s-au rostogolit două capete: Al victimei şi al călăului,
Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă,
Bizar, şi s-au pupat pe gură,â€â€?
Sărut din care s-a şi născut â€â€? ciudat â€â€? O victimă şi un călău,
Gata şi la locul lor, în punctul final
Cum s-ar zice.
Victima cu capul pe butuc, bineînţeles.
Şi, călăul ascuţindu-şi barda.

(Marin Sorescu)


 
   
#55
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Romanţa inimii…


Inimă - ciutură spartă -
Cui duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece,
Să-ţi soarbă din apa rece -
Apă bună de descîntec
De la ochi şi pînă la pîntec?

Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
Şi te ascunde în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşească apă
Cînd de sete gura-ţi crapă?

Inimă - ciutura mea –
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi ce care ţi-au sorbit-o!…
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie
Dă-mi un strop de apă vie!…


(Ion Minulescu)


 
   
#56
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Sufletul

Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?


(Ana Blandiana)


 
   
#57
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
petalele zilei stau sa cada
intr-un colt aleg cuvinte
le plantez
in ghivece
sa vad
cum creste iarba din ele
ascunsi dupa ziduri
orbii pipaie cerul
esafod de soapte
tu ma calmezi
imi spui
Mai bine la noapte !

(Petalele Zilei_autor...??? nu stiu!:limba


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#58
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
ce se intampla cu unele diacritice?!

arata ca naiba textele!! parca ultima data cand am fost aici nu aratau asa?!



 
   
#59
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
nu e vina noastra!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#60
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Azur – elegie

Tu stai şi mă veghezi
mereu-mereu cu ochi senini
din care izvorăsc şi curg
atâtea mâini atâtea mâini

(de prin tavanul palid
de prin pereţii plaizi şi subţiri
ca nişte ţurţuri lungi şi albi
şi plini de trandafiri)

şi-n hăul nopţii pieri
şi semn cu degetul îmi faci:
să nu mai faci
să nu mai faci

......................

Tu în azururi stai
şi mă veghezi cu ochi senini
din care răsar şi cresc
atâţia crini atâţia crini

(de pin tavanul palid
de prin pereţii palizi şi lucizi
ca mii de fluturi orbi
din aştrii translucizi)

şi-n timp ce dorm
tu mă priveşti şi taci:
să nu mai taci
să nu mai taci.

(Nichita Danilov)


 
   
#61
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

(Nichita Stanescu_Alta matematica)


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#62
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Cuplu


Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
ÃŽncât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
ÃŽţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
ÃŽncă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.


(Ana Blandiana)


 
   
#63
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
"M_am cufundat in necuvinte
Gasindu_mi linistea_n tacere
Cu sufletul cutreierand morminte
Ce_ascund o viata de durere

Nici nu mai stiu cum e sa mori
Si a trai de mult eu am uitat
De vreau sa vad ai zilei zori
Totul imi pare_ntunecat

Nu mai am timp a da raspunsuri
Nici timp de intrebari nu am
Se pierde clipa_n neajunsuri
Se scurge_al zilelor noian

Acum lasati_ma …e timpul!
Un glas ma striga catre sine
Nu stiu de_i rau, sau de e bine..
Plata chemarii e doar plansul…

C_un ultim zambet catre viata
Dau curs unui sirag de lacrimi
Si intr_o clipa ochii mei ingheata..
Lasand in urma doar tacere
A fost un vis si mi_a facut placere…
Sa simt ca am trait o viata"...


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#64
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Oraşul oamenilor - fragment

mi-am auzit numele. ziua s-a ridicat şi a dispărut pe plajă, ziua la fiecare respiraţie îmi gusta din mâncare, sulul nopţii acoperea încet, în întuneric faţa lui în jurul pieptului meu. inhalaţia zilei devenea palidă şi dispărea, era apă în drumul ei, în sus era şuieratul ţărmurilor. sub liniştea nopţii se înclina plaja dimineţii mele, dezbrăcându-mi prietenul de lichid, ce îmi era mai asemănător. seara când gemea în pat lângă mine, drumul lui s-a desăvârşit. braţul lui plin şi perfect era sănătatea apelor coapte. ziua primi râsul lunii, dragostea se aşeză lângă mine noaptea aceea

o avertizare corecta. prea multă afecţiune ar putea fi distrugătoare. permite sărutului tău să fie purtat în somn, m-ai prins că am scris asta, plimbă-ţi mâna peste şoldul meu, lovitura la care m-am gândit poate avea un nou proces. ia-ţi buzele de pe mine soţ nou, cine vrea să candideze pentru afecţiune mea? un lucru ţinuit în mână este totul. suspicios, distrugător, lasă baltă tot restul, cerşeşte conformitatea, tremură mâna ta pe umărul meu. privesc nenăscut cu tine pe un deal. pe buzele mele îţi permit pulsaţiile; sub hainele tale am scăpat de mine. care drum? să citeşti de multe ori nu însemnă să înţelegi. încă o judecată pentru a părea incert, teoria va trebui abandonată. simte-mă ducându-mă înainte. să atingi e lemn, e piatră, e aer mare insulă acoperiş destul

...
(Aaron Shurin)


 
   
#65
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Artistul – poem în proză


ÃŽntr-o seară i se ivi în suflet dorinţa de a făuri o imagine a Plăcerii care se statorniceşte doar o Clipă. Şi o porni prin lume să caute bronz. Pentru că nu putea gândi decât în bronz.
Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întrega lume nu ma puteai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim bronzul imaginii Mâhnirii care suferă Pururea.
Acum, imaginea aceasta el însuşi, şi cu propriile-i mâini, o făurise şi o aşezase pe mormântul singurului lucru pe care-l iubise în viaţă. Pe mormântul acelui lucru mort pe care cel mai tare îl iubise aşezase imaginea modelată de el însuşi, ca să poată sluji drept semn al iubirii ce nu moare, a omului, şi ca simbol al mâhnirii are durează pururea, a omului. Şi în întreaga lume nu mai există bronz în afara acestei imagini.
Şi luă imgionea pe care o făurise şi o depuse într-un mare cuptor, şi o dărui focului.
Şi din bronzul imaginii Mâhnirii care suferă Pururea el făuri o imagne a Plăcerii care se statorniceşte doar o Clipă.

(Oscar Wilde)


 
   
#66
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
poem cuvintelor...

iubeam cuvintele
ale tale în special, dar şi altele
adoram în ele elocinţa
puterea de a-mi transmite elanul
aripile cu care să plutesc printre frunze
am o idee fixă cu frunze de smarald
îi simt freamătul în terminaţiile nervoase
îmi alunecă pe şolduri, pe genunchi, pe glezne
podind pământul cu semne de întrebare
cele mai multe fără răspunsuri
altfel, pierdem de tot sensul verbelor esenţiale
a fi fost, a fi, a fi în continuare
iubeam mult cuvintele
ale tale în special, poate şi ale altora
ale celor care scotoceau în ei după atipic
aşa cum cauţi în lada cu scule o petală de trandafir
sau în dulapul cu pantofi un capăt de lumânare
prinse de grinzile populate cu păianjeni
câteva ramuri de cătină puse la uscat
pe un perete, pe rafturi cu şervete înflorate
cărţile de rugăciune, flori, ulcioare, fructe
cuvintele se întrepătrund în orice colţ de existenţă
cele rostite, cele tăinuite, cele rămase în mirare
atât de mult mă obişnuisem cu rostul lor
chiar şi cu patul cu saltea de paie
pe care adormeam, uneori, alături de bunica
cuvintele ei le simţeam tresărindu-mi în umăr
după ce spuneam mai întâi rugăciunea către înger
apoi pe cea către Dumnezeul care-mi inspira încredere
aşa cum tata îmi inspira încredere
când se întorcea obosit de la serviciu
iar mama îi aşeza pe masă farfuria cu mâncare
îşi strângea părul la ceafă şi spăla în continuare
maldăre de rufe, eram mulţi, dar era fericită
pentru toţi ai noştri ne rugam şi pentru tot ce trăia sub zare
avea ochi albaştri bunica, şi părul negru, negru ca abanosul
după ce n-a mai fost, au rămas pajiştea – verdele
cerul – albastrul, şi pământul, de un negru bogat
deasupra mormântului – şi ceilalţi plângând
şi eu, mare de tot, cu buzunarele pline de cuvinte
şi cu verdele din adânc scrutând zarea
primul semn de trecere în uitare al tuturor
a venit ca o umbră, mi-a furat mai întâi condurul
aşa cum vă spun, îl lăsasem la uşă
nu l-am mai găsit… apoi, cheia
până la urmă, lacrimile toate şi amintirile
le-a dus hăt în zările fără drum de întoarcere
au venit altele, şi altele, fiecare prin cuvinte
prin mânuţe, prin ochişori, prin abecedare
prin poveşti inventate doar pentru o noapte
iubeam cuvintele, cuvintele de dor
ale tale în special, dar şi ale lor
adoram în ele puterea de pătrundere
gesturile acelea fără sens anume
atingerea sfioasă pe umăr, respiraţia pe tâmplă
cuvinte fără pauză de cumpănire sau dimpotrivă
cum s-ar spune, o inimă cu braţe şi cu ac indicator
asta să fie omul?… – un fel de gând împrumutat
cuvântul, cuvintele ne umplu tot spaţiul existenţial
podit cu un infinit de semne de întrebare


(Mariana Fulger)


 
   
#67
cindrago
Membru nou
Postari: 16
A MEA

Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine şi îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

                                  Adrian Paunescu


_______________________________________
Drumul bun urca mereu, este ingust si obositor, iar la destinatie fiecare are amintirile pe care le merita.

 
   
#68
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
MINUNEA

Minunea trosneşte sub tălpile mele
Abia îmbrăcată în frageda formă
A crengilor ude,
Deasupra capului meu se dezlănţuie
Şi picură-n mine,
Glasul ei limpede
Şi neînţeles se aude.
Ea curge pe pietre
Şi le face frumoase,
Adoarme în fragi
Şi le coace în somn,
Conul de brad i-e palat,
Leagăn ochiul de cârtiţă,
Lumânare
Oricare pom.
În ea încap
Şi fructele şi rădăcinile,
Şi fluturii şi albinele,
Şi răul şi binele
Din cer şi de pe pământ,
Şi chiar şi eu,
Nevrednica,
Nealungată
Niciodată
Din raiul
Pe care-am încercat
Să-l pângăresc
Pricepând.


(Ana Blandiana)


 
   
#69
kipsing
Moderator
Postari: 812
Spune-mi ceva

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

ÃŽn noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
ÃŽn ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

                        (Adrian Paunescu)


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

 
   
#70
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare."
(Emotie de toamna_Nichita Stanescu)

Poezia zilei - "A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu - CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE...
Poezia zilei – poza de dr.white, in CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE... · 48.3KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#71
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Autopsihografie


Poetu-i simulator.
Simulează atât de tare
Că simulează că-l dor
Dureri ce-aivea le are.

Toţi care citesc ce scrie,
ÃŽn durerea ce-au citit
Simt nu două ce-l sfâşie,
Ci una ce le-a lipsit.

Şi astfel încet se mişcă,
Din raţiune minimă,
Un mic tren ca o morişcă
Ce se cheamă inimă


(Fernando Pessoa)

PS: asta unde am citit pe alt topic unul citat din Pessoa, si mi-am amintit ca i-am citit cateva poezii, candva.


 
   
#72
kipsing
Moderator
Postari: 812
Balada plecarii
~~~~~~~~~~~~~~~~

Voi reveni candva sa-ti cer iertare
Mult mai strain, mai trist, mai obosit
Chiar dac-atunci se va-ntampla
Sa te ranesc mai tare
Si n-ai sa vrei sa crezi ca te-am gasit.

Dar lasa-ma acum sa plec in lume
Mult prea bolnav de tot ce-nseamna zbor
Chiar dac-ar fi sa ratacesc o vreme fara nume
Si prea urat sa-mi fie fara dor.

Voi reveni candva din ratacire
Mult mai mirat de frigul dintre noi
Chiar dac-ar fi sa nu gasesc nici urma de iubire
In ochii tai prea singuri si prea goi.


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

 
   
#73
Dragomara
Pe lista neagra
Postari: 108
Absenţa


Abia te-am părăsit
şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.

Dragostea mea,
ne-am întâlnit
îsetoşaţi
şi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;
ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.

Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta…
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.


(Pablo Neruda)


 
   
#74
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.
Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

(Kahlil Gibran_Dar despre iubire, stapane?)

Poezia zilei - Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i - CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE...
Poezia zilei – poza de dr.white, in CARTZI, TEATRU, FILME, MUZICA, REVISTE... · 30.3KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
#75
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
Dimineaţa

               Mihaela Ionescu


  M-au trezit dimineaţa
Dureri la acvariul cu veşti.
Se lăsase ceaţa,
Apoi bruma peste peşti.

Prin venele bătrânei
Vântul flutură batista
Căptuşindu-le cu zmei.

Puţini visează
Să-şi nască iarna timpuriu,
Puţini cutează
S-o crească mai târziu.

În vise şi doar în vise
Pun peceţi pe frunţile doamnei
Si plânge uneori.

Dimineaţa
Bruma şi ceaţa
Dor.




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

 
   
Pagini:  1 2 3 4 5 6 ... 8  
Mergi la