Simpatie.ro - matrimoniale
WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege! 		Nou pe simpatie:
MicheleC
Femeie
25 ani

cauta Barbat
26 - 68 ani
WHITEHEAVENReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
WHITEHEAVEN / CURIER DE AMBELE SEXE /

DESPRE FERICIRE....:)

 Pagini:  1 2 3 4 5 Moderat de egon, kipsing, unleashed
#26
unic_k
Moderator
Postari: 893
hm!

 
   
#27
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
a incerca sa cauti in special lucrurile mari, respectiv importante, e echivalent cu a transforma coloana infinitului intr-un simbol pe punga de semintze devorata la meci pe un stadion unde e voie sa scuipi coji...cea mai mare bataie de joc de pe lumea asta e sa vrei mult ignorand faptul ca mult nu exista decat trecand prin putin, ca inspiratzia nu vine tot timpul de la un citat magnific ci si de la cum bate lumina pe peretzii unei fabrici in paragina...tot ce e mare nu se nashte mare ci este mare pt ca e facut din multe bucati mici care se potrivesc...d'aia viata e complicata: pt ca nu doar tb sa aduni lucruri mici, dar cele adunate tb sa se mai si potriveasca...fericirea nu sta in lucrurile mici, nici in rezultatul imbinarii care genereaza ceva maretz...fericirea este imbinarea propriu-zisa, imbinarea acelor piese mici si conshtientizarea ca daca 2 piese s-au potrivit, vor mai urma si alte imbinari, imbinari diferite ca forma dar definind aceeasi imagine, aceeasi stare, un numar de imbinari ce definesc un infinit plecand de la o imagine mereu completabila...
 
   
#28
kipsing
Moderator
Postari: 812
   

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#29
kipsing
Moderator
Postari: 812
Cind mintea isi doreste o iubire pe care o respinge... clipa in care vom gasi in noi puterea de a fi fericiti este si clipa ce ne arata ca nu mai sintem atit de dependenti de dorintele noastre.

Atasamentul uman fata de dorinte, in special atasamentul fata de dorinta de a fi iubiti de alti oameni, trezeste in interior emotii negative, emotii incarcate de violenta si chiar de ura. Cele mai multe dintre relatiile umane de dragoste apar pe fundalul si fundatia devastatoare a unor dorinte ce se nasc din respingere.

In loc sa fim atrasi intr-o poveste frumoasa de dragoste si de comuniune, in care bucuria si maretia fantastica a Spiritului Divin sa se manifeste prin noi, sintem iremediabil si absurd atrasi de propriile dorinte exacerbate in relatii in care sintem, de fapt, respinsi! Iubirea prin respingere a devenit un obicei pagubos, tocmai pentru ca ne permitem prea multe emotii negative si pentru ca negativitatea isi iveste tentaculele prin dorintele neimplinite.

Ne-am obisnuit prea mult sa credem ca dragostea si suferinta au ceva in comun, asa incit - daca nu suferim intr-o relatie, provocam suferinta. Daca nu sintem respinsi, cream respingerea. Daca nu apar frustrarile, mintea le inventeaza, iar daca prea multa pace dainuie in relatia noastra, ne sfirsim de plictiseala si de prea mult bine! Aceste tertipuri mentale, pe care le cream singuri si nesiliti de nimeni, aceste tertipuri pe care le impopotonam cu justificari aberante, cu motivatii absurde si periculoase ne predispun la negativitate si, prin aceasta, la crearea sentimentului ca iubirea nu exista. Mintea isi doreste o iubire pe care o respinge sau o dragoste pe care, de fapt, n-o vrea. Caci, daca mintea ar vrea iubirea, n-ar mai pune pe un piedestal suferinta si nu s-ar umple de pretentii ori de asteptari fantasmagorice. N-ar mai sta intesata de dorinte pe care nu si le poate implini si n-ar mai crea constient sau inconstient dependenta de altul. Orice dependenta aduce nefericire si predispune la judecati subiective, la observatii negative si la perceptii care arata asa cum vrea mintea sa le vedem. Mintea se impiedica in zeci si mii de neputinte pentru a-si justifica suferinta si a bloca iubirea. Sufletul, insa, iubeste atunci cind iubeste si gata. Inima nu este interesata de "ceea ce poate mintea sau nu". Inimii nu-i pasa de dorintele neimplinite ale mintii pentru ca ea stie ca neimplinirile, frustrarile si degringoladele mintii sint simple imaginatii! Ca provin doar din dragostea acerba a mintii pentru suferinta si din apetitul ei pentru intretinerea confuziei. Singura piedica in calea dragostei este propria noastra minte, care aduce pe tava scuze si justificari "plauzibile", asteptari si dorinte nebunesti, pretentii si absurde fantasme. Mintea ne creeaza dependenta de comportamentul altor oameni si dependenta de dragostea altor oameni.

De fapt, daca iubim ceva sau pe cineva, inima este libera s-o faca si, de cele mai multe ori, o si face! Mintea clacheaza, de obicei, in fata deciziei inimii de a iubi si acela este momentul in care toti impatimitii scuzelor se aseaza in genunchi pentru a recunoaste ca puterea nu se afla in socotelile mentale, cit in iubirea care le poate sterge intr-o secunda.     

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#30
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
orice pe lumea asta depinde de altzii...orice pe lumea asta se face pt altzii, totul pe lumea asta se mishca datorita altora!...pt ca daca n-ar mai exista altzii ajungem fie la crima, ori peste limita acceptabila a egoismului...nimeni pe lumea asta nu face ceva pt el insushi, pt ca indiferent cat de inconshtient ar fi, ceva din ceea ce face se rasfrange asupra altora...

creierul se ocupa de un singur lucru: sa vada cat de tari sunt sentimentele...si daca nu sunt, atunci creierul se va impune!...daca sentimentele sunt suficient de tari, oricata opozitie ar exista din partea ratzionalului, oricat timp ar dura, creierul la un moment dat va ceda si te vei trezi foarte conshtient spunand cuiva "nu pot sa mai zambesc atunci cand nu-mi eshti alaturi"...se demonstreaza in felul asta ca ratzionalul nu poate fi o bariera decat atunci cand este alimentat de indecizia emotzionala si ca in rest devine un sprijin in conshtientizarea unei stari nobile...si ce poate fi mai maretz decat o iubire sprijinita pe masura de creier?
 
   
#31
kipsing
Moderator
Postari: 812
Incapacitatea de a suporta iubirea fara conditii... acei putini oameni care au avut prilejul de a se bucura de iubirea neconditionata a cuiva nu au avut capacitatea de a suporta aceasta iubire, nici libertatea ce li s-a daruit ca o consecinta a iubirii fara conditii.

Dovada ca lumea nu este pregatita - inca - la nivelul sistemului nervos si al corpului fizic pentru iubirea fara conditii si libertatea ei este insasi conditia umana, comportamentele si faptele oamenilor. Iubirea nesfirsita a lui Dumnezeu I-a dat omului libertate completa si tocmai de aceea omul si-a permis orice. Orice i-a trecut prin minte, toate nebuniile, toata zarva si toata degringolada, ura, hachitele si egoismul. Inselatoria si minciuna, orgoliul si infumurarea, agresivitatea, violenta si rautatea extrema sint consecinte ale libertatii de alegere provenita din iubirea fara conditii a lui Dumnezeu.

Un om care are curiozitatea sa experimenteze in viata de zi cu zi iubirea neconditionata se va izbi, in cele din urma, de aceasta consecinta fireasca a trairii sale, confruntindu-se cu toata nebunia dusa pina la absurd a celor din jurul sau. El va constata ca oamenii ce-l inconjoara, fie nu inteleg iubirea fara conditii, fie le este o frica teribila de ea. Cind n-o inteleg, ei se comporta tot mai aberant, tot mai urit, in virtutea unei libertati pe care o duc pina la lipsa oricarui bun simt. In fata iubirii fara conditii, sistemul nervos este complet derutat, iar reactia sa poate deveni una de tipul: "Sigur nu ma iubeste daca-mi permite orice"! Incapacitatea omului de a accepta libertatea nascuta din iubire se traduce in sistemul sau emotional sub forma emotiilor negative, prin care omul se autoconstringe si se autolimiteaza. De aceea omul nu evita, de fapt, negativitatea. Omul nu evita emotiile negative. Omul nu evita suferinta, cit mai degraba o cauta, caci aceasta este singura cale prin care el se poate autolimita. Practic, prea multa libertate devine insuportabila, iar prea multa dragoste devine plicticoasa pentru ca nu-i mai ofera omului experienta negativa, emotiile de gelozie, de agresivitate, de ura, de neliniste si de suferinta. Nevoia de negativitate este - asadar - o consecinta a incapacitatii sistemului nervos de a suporta iubirea, linistea, pacea si bucuria lui Dumnezeu. In libertatea pe care o creeaza iubirea fara conditii, omul devine stresat, infricosat, dornic de emotii care sa-l limiteze si sa-l agreseze. De prea mult bine el devine rau, si de prea multa dragoste si acceptare devine nemultumit si se comporta haotic si inconstient. Sistemele fizice si psihice umane nu pot suporta, momentan, din nici un punct de vedere iubirea neconditionata pentru ca puterea ei este atit de mare incit,daca iubirea aceasta s-ar apropia spontan de un sistem uman obisnuit sa traiasca in negativitate, insusi corpul fizic ar face explozie.

Pentru ca iubirea neconditionata nu este doar o idee, cit o stare energetica a carei putere ne bulverseaza. 

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#32
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
falsul in declaratzii, lejeritatea de a apela principii mari, cedarea in fatza clisheelor cotidiene...

de cate ori auzi vorbindu-se despre principii, despre dragoste si valori? si cati dintre cei care le scot pe gura le si aplica?...

cati insa dintre cei care chiar pretzuiesc treburile astea chiar au parte de ele?

a fi inteligent, atat psihic cat si emotzional inseamna automat suferintza...pt ca se ia in calcul orice factor...nu conteaza cum, dar se ia...se poate sari peste defecte, asa cum si unele calitatzi se pot descoperi doar pe parcurs, dar e imposibil daca nu exista acel click, acea renuntzare la clisheele cotidiene pur si simplu de drag...

omenirea nu e pregatita sa se debaraseze de conditzii tocmai pt ca vorbim de omenire si conjuncturi...omenirea inseamna oameni multzi rau, inseamna istorie impartzita deloc intamplator pe epoci, secole, decenii, etape ale varstei, minute si secunde...omenirea nu poate inca trai fara astea, fara sentimentul de "acum ori niciodata", tocmai pt ca probabilitatea reciprocitatzii in sentiment e invers proportzionala cu numarul (in creshtere) al indivizilor...cu cat suntem mai multi cu atat sunt shanse mai mari ca perechea ideala sa fie ascunsa intr-o mare de complexe si distantze...

oamenii nu sunt in stare sa nege decat daca au ajuns la fortza pura psihica...si ashtia ii numeri pe degete...sa deriveze, sa divagheze si mai ales sa se indoiasca e perfect conditziei umane...deci de ce ne-am mira? si iisus s-a indoit si-a cautat fara sa vrea varianta neagra, iar cei de acum nu au prea multe in comun cu iisus pt ca e si cam imposibil...

iubirea neconditzionata nu este nici macar o stare energetica...ea dezvolta o stare energetica superioara oricareia, dar nu este una...iubirea neconditzionata este inexplicabila (de fapt este explicabila, dar tb stat mult de vorba cu propriul suflet si/sau cu d-zeu)...iubirea neconditzionata nu e acceptata tocmai din perspectiva inexplicabilului inclus...iar oamenii in principiu suporta greu lipsa unui motiv palpabil...oamenii sunt speriatzi de nou in special cand nu sunt pregatiti si educati sa se izbeasca de ceva nou...sunt pregatitzi sa intalneasca un alien balos si criminal dar isi inchipuie ca dragoste inseamna un corp frumos si cu-n suflet si-o minte servite direct potrivite, fara niciun fel de 'lupta'...

oamenii deosebit de inteligentzi (psihic si emotzional) nu se incarca de negativitate ci de o doza de scepticism inevitabil...ceilaltzi la randul lor nu trec la polaritatzi negative ci pur si simplu nu pot crede ca pot fi copleshitzi de cineva care nu corespunde absolut deloc imaginii lor fabricate relativ la persoana langa care isi vor petrece zilele...pur si simplu de exemplu sunt total tulburatzi si nu intzeleg de ce sunt total captatzi de vraja data de o femeie mai plinutza si careia nu-i place muzica house...

e de retzinut ca oamenii nu se feresc si chiar simt nevoia sa marturiseasca noile lor experientze palpitante si datatoare de senzatzii tari...dar daca-i intrebi de esentza, n-o sa fie capabili sa raspunda...deci nu e negare, e incapacitate, e limitare cu buna shtiintza...

nu exista om care sa nu fie inteles sau care sa nu poata sa se exprime cumva pe intzeles...cu exceptzia celor ce au ura in sange sau iubirea in sange...restul, toti au un catch...de pe pozitzii neutre nu te poti lupta cu niciunii, se pot lupta doar intre ei...de unde si antiteza logica...nici macar nu poti sa ai acces la detalii de pe pozitii neutre...doar iubind eshti in stare sa intelegi un om care uraste...pt ca shtii care e elemtul esentzial care-i lipseshte si-l face negru in suflet...doar simtzind ura poti sa shtii de ce un om este incantat iubind, pt ca tocmai ce nu ti se intampla tzie se intampla oricui...iubirea este cel mai surpinzator factor emotzional posibil, ura e cel mai logic...ambele exclud pe cei in stari neutre, indecisii, cei care neaga...un om care urashte sau unul care iubeshte nu va nega niciodata...va fi contra, dar nu va nega...

a fi neutru e cea mai mare porcarie posibila...pt ca e singura stare care da nesigurantza...care nu da sperantza nici in sens pozitiv/constructiv nici in sens negativ/distructiv...invers luat, cei mai multzi sunt indecisi...nu shtiu daca vor dragoste sau sex, nu shtiu daca vor sa fie enervatzi si motivatzi sau pur si simplu nervoshi....nu shtiu daca doresc ceva stabil si ca pe ceea ce pun mana poate fi un factor decisiv pe viatza si nu pe moment, asa cum nu sunt convinshi ca ceva rau tb intr-adevar eliminat...

si intram in teoria oamenilor care isi fac rau deliberat in antiteza cu cei ce-si fac un bine fara sa vrea, respectiv cei ce-si fac un bine deliberat in antiteza cu cei ce-si fac rau fara sa aiba habar...adica cea mai mare problema pe care eu o vad...discutzia asta, maybe next time...
 
   
#33
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
Fericirea personala nu poate fi desavirsita traind-o de unul singur sub un clopot de sticla, nu ti-o poti construi cum vrei. Asta este doar literatura! Depinzi de oamenii din jurul tau si nu te poti bucura de unul singur de viata. Si cind isi mai vira si soarta coada....si-ti da peste nas... Degeaba reciti poezia :"Vai, ce fericit sint!!!". Nu convingi pe nimeni.Dincolo de vorbe nu e decit amintirea! Dar cit e de valoroasa! Eu nu as putea trai fara amintiri......

DESPRE FERICIRE....:) - Fericirea personala nu poate fi desavirsita - CURIER DE AMBELE SEXE
DESPRE FERICIRE....:) – poza de dr.white, in CURIER DE AMBELE SEXE · 21.5KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#34
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
un om are dreptul sa aleaga daca vrea sa traiasca in afara unui clopot de sticla, sau in literatura...dar depinzand de oameni uneori e impins sa aleaga una din doua...inevitabil din cauza felului de a fi al fiecaruia...

sunt putini cei care aleg sa traiasca intr-o fantezie si nu in realitate...sunt multi care prefera sa-i doara si sa planga intr-una fara sa le mai placa ceva pe lumea asta, conditionand starea lor viitoare de un virtual succes...

sunt putini oameni atat de ghinionishti incat sa nu le iasa nimic bun pe termen mediu...sunt multi lipsiti de rabdare ce-si fortzeaza norocul compensand lipsa succesului cu senzatiile de moment...

nu exista fericire fara dragoste reciproca...nu exista om sa nu il doara sufletul cand se izbeshte de zidul neimpartashirii...

dar exista o lume a fanteziei...care nu opreshte pe nimeni sa fie un bun profesionist la locul de munca, sa fie un prieten fidel si-un partener viabil intr-un proiect...lumea fanteziilor iti da insa posibilitatea sa te inunzi de imagini si stari...insa odata intrat in acea lume nu mai poti iesi decat in urma unui soc...greu de obtinut, greu de crezut, imposibil de alergat dupa...

lumea fanteziilor e pt cei ce prefera sa innebuneasca frumos...iar in clopotul lor de sticla nu se afla fericirea, se afla in schimb cam orice altceva ce un om normal se fereshte sa-si inchipuie, crezand ca daca o face e penibil si imatur...

poezia "vai ce fericit sunt" e a celor ce traiesc numai in realitate...a celor ce au ca motto "se poate si mai rau" sau "trebuie sa te multumesti cu ce ai"...un om intreg la cap se multumeste cu ce are si nu-si genereaza clopotul...un om dus isi face nu un clopot, ci mai multe si nu se multumeste cu ce are pt ca are capacitatea de a genera la infinit noi forme din ceea ce detzine...

fericirea...e dragoste...de toate felurile...si dragostea nu e o obligatzie, nu e un clisheu, nu e o cale matematica de la primul zambet la ultimul sarut al sufletelor, nu e o raspundere, nu e un gardian al atitudinii, nu e o cerintza, nu e rezultatul sortzilor...dragostea nu cere fidelitatea, ci o include...dragostea nu vrea anumite gesturi, ea accepta orice rima falsa care vrea sa o cante...dragostea nu percepe o ordine a operatiilor ci o dezordine a gesturilor...dragostea nu responsabilizeaza, pt ca frica se ocupa de asta...dragostea face conexiunea intre imposibil si posibilul acceptabil deja consumat, intre oroare si sublimul unui gest neexersat....dragostea nu cere ca oamenii sa-ti citeasca starea in urma unei atitudini ce rimeaza cu ea, ci include o privire care se poate traduce printr-o veshnica si mereu surprinzatoare dedicatie speciala numai si numai pt ea(el)...dragostea nu te face mai bun...te poate face mai complex...neimpartashita inseamna capacitate...impartashita inseamna ca esti deja un om mai bun!

pana la urma cine traieshte de fapt in clopotul de sticla?
 
   
#35
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
trandafirul micului print!



PS: frumoase ganduri! mi-e greu sa vorbesc acum despre fericire! Am s-o fac candva cu propriile-mi idei!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#36
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667


"Feelings are not supposed to be logical. Dangerous is the man who has rationalized his emotions."

poate deci ar fi mai bine s-o simti, nu?

(altfel vei ajunge sa combini macabrele stari cu perceptia binelui...eu vad morminte si dragoste, negru si soare, gunoi si parfum etc, toate la un loc...si altceva decat sa le "vorbesc" nu am ce sa fac...altfel nu m-as mai suporta nici eu)

iti urez sa nu vorbeshti despre ea, ci pur si simplu sa fii fericita!...se va vedea oricum in orice ai scrie.....cu proriile tale idei
 
   
#37
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
si inca ceva doctore...

nu te obishnui sa nu poti sa te manifeshti pozitiv atunci cand lucrurile merg oarecum prost (ca sa nu zic rau)...niciodata sa nu faci asta!!...obliga-te sa poti sa vezi fericirea fie si cand totul e absolut daramat, nimicit, ars, mutilat...

pt ca intr-o zi, cu sau fara soare, frumoasa sau nu, luminata sau nu, in urma unui succes sau al unui eshec, te vei trezi ca ai nevoie sa te doara...si nu vei mai intelege de ce nu te doare desi ar trebui...

e unul din lucrurile care nu le inteleg la tine...desi sunt expert, nu pricep de ce mereu ajungi in puctul suferintzei...fortzezi tristetzea, anihilezi zambetul, ucizi orice drum spre bucurie, desi tot tu alimentezi cald, erotic, pana in ultima clipa si la maximum, toate starile extraordinare...provoci mai multe senzatii sublime decat iti programezi...pt ca pana la un punct ti le programezi...si le programezi si altora...si de multe ori au efect...dar n-au efect asupra ta!?!...

nu shtiu ce si ce nu-ti aplici...d'aia nici nu pricep...iubeshti fericirea altora dar nu ti-o iubeshti pe a ta...faci sacrificiul suprem pt altzii dar tu pt tine nu l-ai face nici pe naiba...sau cumva ahtepti sa se arunce de pe stanca cineva odata cu tine ca sa pricepi in sfarshit rostul plonjonului? de cate ori e nevoie sa te arunci tu intai desi nimeni nu mai e pe stanca?

nu te condamna...pt ca nu eshti departe de varsta la care rishti sa pierzi tot, dar eshti inca la varsta in care sublimul inseamna mai mult decat un rand pe-o foaie imaculata...as face oricand schimb cu tine si daca ai avea destula incredere in mine, te-as aduce acolo unde nici capul si nici altceva nu te duce...pt ca tu n-ai destula putere sa negociezi durerea chiar daca o chemi singura, pt ca n-ai destul antrenament sa traieshti pe muchie de cutzit si sa impingi totul la extrem...esti mult mai ordonata...

nu te inteleg si nici nu vreau de fapt s-o fac...ascunzi in tine ceea ce toti ar intreba si i-ai refuza pe toti sa raspunzi...tu nu vezi oameni mortzi, tu nu comunici cu pamantul, nu poti pricepe imposibilul, tu n-ai putea sa iti ingropi mortzii la propriu, tu n-ai putea sa sarutzi cenusha celor arshi, tu n-ai putea sa injuri un preot si sa te inchini fara remushcari dupa aia la d-zeu...n-ai putea sa zdrobeshti creieri, n-ai putea apasa pe tragaci, n-ai putea sectziona beregata, n-ai putea sa tzii in mana inima unui cadavru, n-ai putea sa iubeshti trecutul negru si nu poti sa iubeshti invariabilul viitor...nu te-ai putea  inchipui moarta, nu te poti vedea neinsemnand nimic, nu ai putea accepta viziunea neputiintzei, nu ai concepe revolta ca dragoste pt a desfiintza ceea ce pare rau si urat...

pt ca pt tine lumea e vie...si traieshte foarte intens...si lacrimeaza adanc, fara abundentza, cand soarele apune...pt ca pt tine nimic nu e imposibil, dar faci cumva ca prin imposibilul tau altii sa creada in el...tu n-ai putea rani, desi ai prinse de curea cele mai letale arme...si nu pt ca s-ar putea intoarce impotriva ta ci pt ca iti inchipui deja ca ceva se intoarce impotriva ta...si candva, un inamic, va afla raspunsul la intrebarea care toti au pus-o dar nu au fost serviti cu un raspuns...il va afla fara sa intrebe pt ca-i vei spune fara sa te intrebe...si, culmea pt tine, nu te va privi mai rau, ci te va venera! si va fi al tau!

scuza-mi indrazneala...imi place din cand in cand sa dau cu bata-n balta...iarta-ma daca greshesc...dar nu cred si refuz sa cred ca eshti unul dintre oamenii secundari...a se intelege prin om secundar un om indispensabil dar mereu cineva conteaza mai mult...nu-ti doresc sa traieshti in repetate randuri pretzuirea de a fi omul potrivit la locul potrivit, inteligent, saritor si sublim dar atat...pt ca tu asta iti impui

e ciudat ca eu o spun...dar ai grija de TINE!!!...gandeshte liber si trateaza fericirea ca si cand ea ar fi acolo...refuz sa cred ca n-ai nicio ramura de care sa te agatzi incat sa reusheshti asta...pt ca daca in cor toti cei care te admira, respecta sau te iubesc, vor canta pt tine, nu vor insemna nimic in comparatzie cu o shoapta catre lobul urechii care-ti va marturisi incurcat ca detzii sufletul!...........tot ce tb sa faci e sa tratezi fericirea ca si cand ar fi...si sunt convins ca pt tine este! nu are cum sa nu fie!

nu te-ai educat de mica in negru...eshti pe whiteheaven! si-ai primit inclusiv negrul accesand cele mai sicere bune intentii...e poate timpul sa iti faci "whiteheaven.nxpersonal.white"... ...poate e timpul sa-ti accepti lumina decat sa te lupti la infinit cu umbrele altora...lasa-i pe altii sa se ocupe de cuvinte mari si tie sa-ti acorzi pur si simplu starea!

fa-o pt tine! si pt cei ce tin la tine!...fa din fericire mai mult decat nishte idei proprii!...tu ai cum!! crede-ma, cei ce-i vei lasa in urma preocupandu-te de propria-ti fericire se vor bucura mai mult decat scriindu-le lor ca la un moment dar vor trai fericirea!!! nu vei convinge pe nimeni ca fericirea exista decat daca tu, mentorul, prietenul, o vei trai!!! si toti apropiatzii tai ashteapta momentul in care nu vei mai putea sa postezi ca ti-e greu sa vorbeshti despre fericire

(scuza-ma inca odata)
 
   
#38
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
asadar.... :

mi-a luat ceva timp sa citesc..si nu pt ca n-as fi inteles frazele tale directe, deloc spilcuite..ci pt a-mi repeta de fiecare data pana la impregnare-n celule adevarurile expuse, repet- atat de direct! recunosc, deasemenea, ca de foarte putine ori am avut timp sa citesc (recitesc) un mesaj atat de lung cap-coada! asadar...
mi-e greu sa cred ca eu insami m-as fi expus mai bine! intr-un timp relativ scurt ai reusit sa ma vezi dincolo de mine si sa-mi pui eticheta in mod corect! am sa-ti vorbesc despre fericirea mea- care , adevarat, s-a constituit din fericile voastre (ale celor care-mi sunteti aproape si la care tin atat de mult!) adunate-ntr-un snop, langa inima mea! Cele mai minunate clipe de fericire proprii , s-au conturat maiestuos in orice zambet si reusita de-a voastra! Si daca zambetul respectiv, fericirea voastra mi s-a datorat in oarecare masura- cu atat mai minunat m-am simtit! ...fericirile sunt de mai multe feluri iar eu, am avut sansa sa le traiesc - chiar daca in mod episodic- pe fiecare intens! Exista fericirea generata de reusita in viata (cea in numele careia m-am sacrificat de neingaduit de multe ori!) ...cea care mi-a adus satisfactii, adevarat , dar care s-a dovedit a fi o fericire incompleta! Exista, deasemenea, fericirea de a-ti vedea familia langa tine, lacrimile parintilor fericiti- odata cu fiecare reusita de-a ta! Mandria lor ca te au AL LOR si minimalizarea faptului ca defapt tu ii ai- si esti fericit! ..Exista fericirea oglindita in candoarea copilariei- ornata mistic de amintiri in fata carora te pleci cu pietate , zambind! Exista fericirea diminetilor de vara privite printre bulgarii muscatelor darnic inflorite! Exista fericirea plutirii pe apa...a caderii in gol...a dialogului direct cu luna-n vara! tot asa cum exista fericirea mirajului primei zapezi cazuta peste noapte...Exista fericirea! Dar mai ales exista fericirea traita in umbra omului iubit cand fiecare gest sau cuvant se constituie in ulita a copilariei, in lacrima parinteasca, in primul succes sau reusita in viata...Exista fericirea si eu as defini-o ca pe-un mers alergat pe un segment de scara, ascendent sarit din doua-n doua trepte! Am gustat-o! Am trait-o! fericirea , bunul meu, asta- ultima...e ceva efemer, dureros de netrait niciodata pana la capat! Atat.

DESPRE FERICIRE....:) - asadar.... : mi-a luat ceva timp sa citesc..si nu - CURIER DE AMBELE SEXE
DESPRE FERICIRE....:) – poza de dr.white, in CURIER DE AMBELE SEXE · 48.6KB


_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#39
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
pentru postarea ta..trebuie sa ma inalt pan'la tine, sarutandu-ti pleapa ochiului! Drept- parinteste! Multumesc, Danutz-drag! }{

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#40
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
cred ca ar trebui sa fie invers...eu sa ma inaltz si sa-ti sarut obrazul! 

eu sunt cel recunoscator! tu te cunoshti deja mai bine ca suma tuturor senzatiilor ce le lasi in urma...

PS: incearca sa nu mai termini o postare cu punct...mai ales dupa cuvantul "atat"...te rog!
 
   
#41
naluca
Membru nou
Postari: 4
pot saluta cu un zambet ?

  Vinovat o fi poate dorul de primavara pt ceea ce scriu....este o zi ca oricare alta, in care ma plimb pe internet, caut locuri in care stiu ca voi gasi liniste si incerc sa trec cat mai nepasatore pe linga tot ce este cenusiu, ......si din toata acesta lume pestrita, se desprinde un zambet si pentru o clipa imi opresc gandul unui zambet adus din amintiri si vreau sa privesc zambetul, sa il pastrez,.....si simt dorinta nebuneasca sa ma opresc, sa intind mana, sa mangai zambetul, sa ma conving ca exista, ca nu este doar o nalucire, atunci... totul are un sens, descopar ca exista si soare si cer albastru si spun simplu :-te rog stai, stai.....daca ai zambit, te rog opreste-te, si invata-ma si pe mine sa zambesc din nou  si ...ne atingem mainile si uitam de lume  si te duc in lumea mea ......in lumea unde exista vise, unde pana si tacerea  se aude ...si acolo te privesc si vreau sa te intreb....si tu zambesti si opresti intrebarea care o simti, :-nu, nu intreba, doar atat, bucura-te...........si eu incerc sa ma privesc in ochii tai, sa caut acolo raspunsul.........de ce ?.....si ma opresc, nu mai intreb, este ca si cum as vrea sa stiu de ce florile sunt frumoase, de ce astazi este soare .....si tu zambesti si eu ascult zambetul tau ........si cind ai sa pleci, eu am sa stiu ca de acum voi cauta mereu zambetul, il voi astepta, acum am sa uit ca totul este gri, pentru ca undeva este zambetul care din nou va aparea..........      

DESPRE FERICIRE....:) - pot saluta cu un zambet :) ? Vinovat o fi poate - CURIER DE AMBELE SEXE
DESPRE FERICIRE....:) – poza de naluca, in CURIER DE AMBELE SEXE · 6.7KB


_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi....
 
   
#42
kipsing
Moderator
Postari: 812
bine ai venit! 
cat despre zambet... sper sa nu fie o "naluca" 
pasteaza-ti zambetul TU, sa ne pastram zambetul NOI ceilalti, in fiecare zi, pentru amintirile trecute (pleonasssmmmm !)  si sa gasesti macar o  frantura de liniste in cele viitoare  (poate si aici).
si te rog, alina-ti dorul de primavara (pana la primavara  ) cu fiecare fulg de nea care va sa vina (si se va topi ca-n foto  ).
 

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#43
kipsing
Moderator
Postari: 812
Daca te prefaci ca fericirea nu exista

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov afirma ca "fericirea este ca o minge dupa care alergam si, de indata ce o prindem, ii mai dam o lovitura de picior "pentru a continua sa alergam dupa ea"! Iata ce definitie clara a felului in care noi, oamenii, ne cautam fericirea. Aceasta stare atit de rivnita, de cautata, de dorita si de sperata in adincurile fiecaruia dintre noi pare a se desavirsi mai degraba prin procesul cautarii decit prin acela al trairii. Efervescenta umana se naste in ceea ce omul nu a gasit, inca. In ceea ce-i stimuleaza imaginatia, dorinta, speranta, visarea. Si asa intelegem ca nu ne dorim atit de mult sa avem fericire, cit motivatia de a o cauta. Drumul, hatisurile, nevoile, alternantele si altercatiile existentei ne incita la cautare si la visare, dar - de indata ce lucrurile se linistesc si gasim acel lucru despre care am crezut ca ne face fericiti, vedem ceva mai bun. Fericirea pare a aluneca precum mingea, mereu mai incolo, mai departe, acolo unde este ceva ce nu avem, inca. Ceva ce - zicem noi - ne-ar face cu siguranta fericiti. Intr-un fel, impulsul de a cauta, a scormoni, a descoperi noi drumuri si cai de acces catre fericire ne tine vii si intregi, ne daruieste motivatia de a merge mai departe si a gasi obiectul pretios al cautarii noastre. De aceea este interesant sa avem mereu motivatii pentru calatoria care este viata noastra. Sa gasim motivatii specifice nivelului de evolutie sufleteasca la care ne aflam in fiecare moment, ori sa observam in dinamica evenimentelor motivatiile pe care viata insasi ni le ofera. Adesea, apar in preajma noastra oameni care au nevoie de ajutor, de ingrijire, de atentie speciala. Poate veni in experienta noastra o slujba care presupune responsabilitate fata de multimi. Poate aparea in fata noastra doar posibilitatea de a gati pentru o familie mare sau aceea de a face curatenie pentru un grup. Orice facem contine in ascuns o motivatie; toate faptele noastre se pot transforma intr-un dar, in acel drum pe care tocmai sintem angajati pentru a ne trai fericirea. Mingea este in fiecare clipa la piciorul nostru. Ne impiedicam de fericire in fiecare zi si prin orice facem. Daca-i rezistam impulsului de a-i da un sut, daca reusim sa observam prezenta ei in fiecare clipa a existentei, simpla observatie ne transporta intr-o lume interioara plina de lumina si de viata. Fericirea nu este niciodata in ceea ce nu avem, ci in ceea ce este - inainte de orice - in propria noastra respiratie. Fara a respira, fara a fi prezenti oriunde sintem in clipa aceasta, nimic din ceea ce ne inconjoara n-ar conta. Conteaza toate lucrurile in masura in care sintem prezenti pentru a le percepe. Conteaza ceea ce este atita vreme cit noi sintem. Si de aici pleaca motivatia esentiala pentru viata si aici se afla fericirea. Restul este acel joc cu mingea, despre care ne vorbeste maestrul Aivanhov. Restul este un joc mental, un joc al simturilor, un joc al cautarii, un joc de copii care se prefac ca fericirea nu exista.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#44
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
Fericirea e un lucru foarte mare. Asa de mare, ca nu incape in sufletele..."mici".
Si mai cu seama are un comportament...atipic : vine cand nu te astepti, sta putin si, de cele mai multe ori iti dai seama nu ca "e", ci ca "a fost".
M-am gandit de multe ori ca celebra expresia "fericirea e in lucrurile mici" e o gogoasa coapta de cei care n-au suficient curaj sa aspire cat mai sus si varata pe gatul celor mult prea preocupati de visele de marire ca sa observe cand au inflorit teii, cand au cazut primii fulgi de zapada si cand primul ghiocel ti-a zambit umed din cosuletele (kitchoase, dar asteptate-o iarna intreaga) florareselor.
Ei bine, de-atatea ori mi s-a servit si mie 'gogoasa" asta, incat, pana la urma, am mancat-o. Si dupa ce-am vazut ca-i buna si dulce, am stat putin stramb si-am judecat drept. Si mi-am dat seama ca refuzasem atata timp sa inghit...adevarul.
Majoritatea oamenilor isi petrec jumatate din viata muncind si cealalta jumatate, plangandu-se ca sunt obositi. Muncesc, nadajduind ca ajungand mai sus, mai bine, mai bogati, vor dobandi fericirea. Si, cand ajung in varf, se mira ca acolo, sus, nu-i asteapta nimic. Si ca nu mai au nimic, fiindca s-au "lepadat" pe anevoiosul drum al mariririi de tot ce-i...incurca: familie, prieteni, dragoste.
Asa-mi marturisea cineva acum cateva zile. Si tot atunci am fost intrebata: "la ce ai putea sa renunti, ca sa-ti implinesti ambitiile?". Si stiu sigur la ce nu as renunta niciodata: la fericire.
Dar ce-o fi fericirea asta, de-i tot dau in sus si-n jos cu ea? E o stare de gratie. Precum spun copiii, "fericirea e atunci cand..."
- nici macar ploaia insistenta si rece nu-ti poate sterge soarele din priviri,
- suna telefonul si la capatul celalalt e...insasi fericirea,
- primesti o floare fara motiv
- in albastrul cerului vezi nuanta unei priviri
- te trezesti dimineata cu o raza de soare ce-ti mangaie chipul
- te atinge pe nas primul fulg de nea
- printre e-mailurile oficiale gasesti un gand ce-astepta, cuminte, sa te bucure
- zaresti marea prima data intr-un an
- "miau-ul" tau iti toarce-n brate, cu ochii-n ochii tai
- asculti melodia preferata
- bei o ciocolata calda, cand afara sunt -15 grade
- picotesti in cada plina de spuma
- iubesti
Lista e deschisa...Doar ca multi uita s-o completeze. O viata-ntreaga.




_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#45
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

naluca a scris:

pot saluta cu un zambet ?

  Vinovat o fi poate dorul de primavara pt ceea ce scriu....este o zi ca oricare alta, in care ma plimb pe internet, caut locuri in care stiu ca voi gasi liniste si incerc sa trec cat mai nepasatore pe linga tot ce este cenusiu, ......si din toata acesta lume pestrita, se desprinde un zambet si pentru o clipa imi opresc gandul unui zambet adus din amintiri si vreau sa privesc zambetul, sa il pastrez,.....si simt dorinta nebuneasca sa ma opresc, sa intind mana, sa mangai zambetul, sa ma conving ca exista, ca nu este doar o nalucire, atunci... totul are un sens, descopar ca exista si soare si cer albastru si spun simplu :-te rog stai, stai.....daca ai zambit, te rog opreste-te, si invata-ma si pe mine sa zambesc din nou  si ...ne atingem mainile si uitam de lume  si te duc in lumea mea ......in lumea unde exista vise, unde pana si tacerea  se aude ...si acolo te privesc si vreau sa te intreb....si tu zambesti si opresti intrebarea care o simti, :-nu, nu intreba, doar atat, bucura-te...........si eu incerc sa ma privesc in ochii tai, sa caut acolo raspunsul.........de ce ?.....si ma opresc, nu mai intreb, este ca si cum as vrea sa stiu de ce florile sunt frumoase, de ce astazi este soare .....si tu zambesti si eu ascult zambetul tau ........si cind ai sa pleci, eu am sa stiu ca de acum voi cauta mereu zambetul, il voi astepta, acum am sa uit ca totul este gri, pentru ca undeva este zambetul care din nou va aparea..........      



Vinovat este dorul de frumos- care ma face sa-ti multumesc pt.postare! Succes pe mai departe! 

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#46
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

kipsing a scris:

Daca te prefaci ca fericirea nu exista

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov afirma ca "fericirea este ca o minge dupa care alergam si, de indata ce o prindem, ii mai dam o lovitura de picior "pentru a continua sa alergam dupa ea"! Iata ce definitie clara a felului in care noi, oamenii, ne cautam fericirea. Aceasta stare atit de rivnita, de cautata, de dorita si de sperata in adincurile fiecaruia dintre noi pare a se desavirsi mai degraba prin procesul cautarii decit prin acela al trairii. Efervescenta umana se naste in ceea ce omul nu a gasit, inca. In ceea ce-i stimuleaza imaginatia, dorinta, speranta, visarea. Si asa intelegem ca nu ne dorim atit de mult sa avem fericire, cit motivatia de a o cauta. Drumul, hatisurile, nevoile, alternantele si altercatiile existentei ne incita la cautare si la visare, dar - de indata ce lucrurile se linistesc si gasim acel lucru despre care am crezut ca ne face fericiti, vedem ceva mai bun. Fericirea pare a aluneca precum mingea, mereu mai incolo, mai departe, acolo unde este ceva ce nu avem, inca. Ceva ce - zicem noi - ne-ar face cu siguranta fericiti. Intr-un fel, impulsul de a cauta, a scormoni, a descoperi noi drumuri si cai de acces catre fericire ne tine vii si intregi, ne daruieste motivatia de a merge mai departe si a gasi obiectul pretios al cautarii noastre. De aceea este interesant sa avem mereu motivatii pentru calatoria care este viata noastra. Sa gasim motivatii specifice nivelului de evolutie sufleteasca la care ne aflam in fiecare moment, ori sa observam in dinamica evenimentelor motivatiile pe care viata insasi ni le ofera. Adesea, apar in preajma noastra oameni care au nevoie de ajutor, de ingrijire, de atentie speciala. Poate veni in experienta noastra o slujba care presupune responsabilitate fata de multimi. Poate aparea in fata noastra doar posibilitatea de a gati pentru o familie mare sau aceea de a face curatenie pentru un grup. Orice facem contine in ascuns o motivatie; toate faptele noastre se pot transforma intr-un dar, in acel drum pe care tocmai sintem angajati pentru a ne trai fericirea. Mingea este in fiecare clipa la piciorul nostru. Ne impiedicam de fericire in fiecare zi si prin orice facem. Daca-i rezistam impulsului de a-i da un sut, daca reusim sa observam prezenta ei in fiecare clipa a existentei, simpla observatie ne transporta intr-o lume interioara plina de lumina si de viata. Fericirea nu este niciodata in ceea ce nu avem, ci in ceea ce este - inainte de orice - in propria noastra respiratie. Fara a respira, fara a fi prezenti oriunde sintem in clipa aceasta, nimic din ceea ce ne inconjoara n-ar conta. Conteaza toate lucrurile in masura in care sintem prezenti pentru a le percepe. Conteaza ceea ce este atita vreme cit noi sintem. Si de aici pleaca motivatia esentiala pentru viata si aici se afla fericirea. Restul este acel joc cu mingea, despre care ne vorbeste maestrul Aivanhov. Restul este un joc mental, un joc al simturilor, un joc al cautarii, un joc de copii care se prefac ca fericirea nu exista.



nu reduc fericirea la stadiul de joc mental! o vad independenta de uman si atat de dependenta de divinitate!  ..

Il contrazic astfel si pe Danutz, care ma "certa" in postarea de mai sus!! 

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#47
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
ma bucur ca ma contrazici...ca sa pot sa te contrazic iar 

nu tb eu sa te "cert", o faci singura fara sa vrei 

pai reciteshte-ti postarea...ca simplu fapt divers...si-ai sa te gaseshti acolo mai presus de toate pe tine insuti si propria-ti viziune...cu mica exceptie ca toti cei care vorbesc cu drag despre fericire includ existentza iubirii, restul inseamna un suflet, unic!, o stare, unica!, o perceptie, unica!, o adaptare, unica!, un caracter, unic!...

de ce ar fi fericirea independenta de uman? pt ca poate factorii ce contribuie, culmea, la stimularea simtzurilor fizice, psihice si emotzionale, apar fara decizie proprie ci prin dar al naturii? de ce sentimental acceptam de la sine lucruri care altii nu le percep de la sine si clasificam stari venite de la sine pe care altii nu le considera acceptabile ci tortura?

adaptare sau inzestrare? calitate sau eficientza?

dependenta de divinitate din cauza dependentei de divinitate, nu din cauza ca divinitatea umbla decisiv la fericirea noastra....pt ca pe acelasi principiu, dependenta de divinitate ar putea insemna nefericire, din cauza unor consecintze aplicate...ce fel de divinitate ar fi insa aia care se simte confortabil pedepsind suflete care greshesc pur si simplu pt ca vor mai mult sau ca refuza sa se joace cu lucrurile esentziale ale vietzii? poti fi pedepsit pt lipsa de indrazneala insotzita de pretentzia rezultatului, poti fi pedepsit pt ca inca mai crezi in "scopul scuza mijloacele"...desi nu prea vad ca cei care isi scuza mijloacele din cauza scopului o patzesc...nu spun ca-s fericiti, dar n-o duc rau deloc...si-asta ar insemna ca prostia, atat cea a creierului cat si cea a sufletului sa fie circumstantza atenunanta, iar inconshtientza dreptul suprem la acces...

nu reduci fericirea la stadiul de joc mental, dar te comporti ca si cand ar fi...pt ca in afara de fericirea propriu-zisa, restul e joc mental...altfel n-ai putea sa-i convingi pe altii ca exista si-o parte buna a lucrurilor...vrei sau nu vrei, chiar daca cei convinshi de tine de fapt se lasa convinshi pt ca ei cred in tine si simt pt tine ceea ce trebuie, asta e meritul tau si nu al divinitatii...meritul divinitatii e ca tu existi, dar nu e meritul divinitatii ca tu ai un suflet mare si un caracter aparte...

poate ca nu e meritul divinitatii ca ninge pe n decembrie...nici ca tie iti plac florile...

meritul divinitatii e ca exista infinitul...insa desi pui pe umerii divinitatii fericirea, refuzi sa accepti singurul lucru care il are ca merit, vorbind la trecut despre ceva care inseamna pura incantare continua...refuzi sa crezi in infinit de parca sherpii te-ar ashtepta...infinitul, vei vedea, face parte din categoria surprizelor extraordinare...depinde in ce fel si in ce stare primeshti acest cadou...

fericirea doctore, nu e fructul magic care-l savurezi rar si plangi dupa aroma sa mai apoi ashteptand si/sau obligand o noua conjunctura in care ar putea aparea...fericirea e o chestie care odata instalata nu se pierde, ci se transforma, se modifica, se rasuceshte, dar odata avuta, ea exista acolo in tine, generand capacitatea de mai mult si cerand mai mult in caz ca ai pierdut starea...

in primul rand te inseli pt ca din moment ce eshti in stare sa conshtientizezi si sa retraieshti pt cateva momente starile trecute ale fericirii, nu inseamna ca ai pierdut-o, ci inseamna ca n-ai dus-o la capat...deci nu a disparut, ea exista, dar nu exista factorul care s-o intretzina constant...daca ai fi pierdut-o ai fi pierdut si sensul ei...si de fiecare data cand o simti ar insemna ca de fiecare data ai avea alte cuvinte si alta descriere pt ea...si nu ai mai numi-o fericire decat daca ai face o imensa confuzie intre stare emotzionala profunda si trecatoare si stare emotzionala continua dar nehranita...pt ca tu nu descrii o stare emotzionala efemera, ci una care si-a gasit gazda in tine si care tanjeshti spre reinflorire...altfel nici macar n-ai putea s-o concepi, nici macar n-ai putea sa te contrazici cu alte opinii asupra ei...practic contrazicandu-te te lupti pt ea, te lupti s-o pastrezi si te lupti s-o reinvii...
 
   
#48
unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667
de ce divinitatea ar avea grija de fericirea ta atat timp cat tu nu crezi ca fericirea e eterna? de ce divinitatea te-ar sprijini intru fericire cand tu o vorbeshti la trecut in dauna lui kipsing care o concepe ca pe o prezentza constanta si de neinlaturat? de ce divinitatea ti-ar face un serviciu pt propria fericire crezand ca ea sta in factori si nu i-ar face un serviciu celui ce extrage fericirea din orice avand puterea sa zambeasca si sa se bucure in fatza maruntelor intamplari ce completeaza existentza?

ai o parere foarte proasta despre divinitate daca pui fericirea in carca ei!...si care eu credeam ca am o parere proasta despre divinitate...sa judecam obiectiv...cine e mai aproape de fericire? un ateu care se simte implinit si care simte ca poate sa dispara linishtit sau tu, care traieshti intensitatea celor trecute simtind lipsa incarcarii spirituale pierduta?

de ce doctore astazi nu eshti fericita? de cate ori ai spus ca ai fost fericita abia dupa ce nu ai mai simtit ca eshti? pt ca divinitatea te-a sprijinit atat de mult incat s-a asigurat sa simti abia dupa ce nu ai? dar de cate ori te-ai simtit incantata, fericita, dar ai uitat s-o si conshtientizezi pt ca erai atat de vrajita incat ai uitat ca tb s-o mai si marturiseshti? oare nu cumva ajungem din nou la ceea ce-ti spuneam, ca fericirea n-ar trebui scrisa si n-ar trebui sa existe idei care sa-i defineasca existentza?

de ce mereu regreti ce nu mai ai in loc sa te bucuri ca poate ai avut mai mult decat altii si-au dorit dar n-au avut shansa? ti-ai pus problema ca altii poate si-au dorit mai mult ca tine dar n-au avut nici o zecime din tot ce ai avut tu?...postai candva ca n-ai putea fara amintiri...dar cei care nu au ce sa-si aminteasca, ei ce-ar trebui sa faca?

ti-ai pus vreodata problema ca ai fost mai bogata sufleteshte si eshti mai bogata sufleteshte decat milioane de oameni care n-au avut norocul nici macar sa tanjeasca dupa ceva?

ti-ai pus vreodata problema ca s-ar putea sa ai mai mult suflet decat milioane de oameni si totusi te simti mai trista ca ei? oare cum e posibil? care divinitate, care fulgi de nea? ce sa faca divinitatea cu tine daca tu cu mult vrei prea putin?

ai atata experienta in creier, in suflet mai ales, dar accesezi un trecut care nu tb neglijat, care tb considerat ca factor, dar care nu te obliga sa-l tratezi ca si cand doar prin el lucrurile capata valoare...nu inteleg absolut deloc de ce un om ca tine, cu toata experientza posibila in spinare, sa nu aiba o viziune mai buna...nu pricep pur si simplu...daca ai putut odata, ai putut a doua, ai putut a treia, cum naiba sa tratezi cele ce vin ca si cand ar fi disparut deja? chiar nu poti trai viitorul?

cine e cea care ne-a educat pe toti ca viziunea negativa afecteaza grav prezentul si viitorul? unde e dr.white, cea care odata de vindeca moralul oamenilor ii aduce la capacitatea de a trai fericirea? pacientul cel mai important eshti TU!

nu fii ultimatum! te rog...nu te crampona de trecut si de faptul ca doar prin prisma lui se poate evalua valoarea...esti prima persoana care m-a facut sa vad lucrurile altfel!....care m-a facut sa ma gandesc la shansa mea...prima persoana care m-a facut sa cred ca trecutul are importantza, dar nu atat de mare incat sa blocheze prezentul si viitorul...cu asta te-ai luptat cand a fost vorba de mine...te-ai luptat cu complexul meu legat de trecut si cu lipsa de incredere asupra viitorului...ai reushit cu prima parte in proportie de 99%...din cauza ta am inceput sa cred ca exista o raza de soare si pe strada mea...cred in continuare in ea...n-ai reushit sa ma faci mai curajos, dar ai reushit sa ma faci mai deschis in viziuni...si ai reushit sa ma faci sa inteleg ce inseamna sa nu uiti!

m-ai facut sa cred ca exista implinire...dar m-ai facut sa cred in acelasi timp ca nu crezi in ea...m-ai facut sa cred ca pt tine exista mereu ceva care se opreshte...iar eu, inainte sa te cunosc, fiind plin de negru, totusi deja credeam in ceva care nu poate fi oprit!...cum naiba?

ce pierzi daca te convingi ca nu vei mai descoperi fericirea abia dupa ce-ai trait-o, ci odata izbita serios de ea n-o vei mai putea conjuga la trecut?


ce pierzi daca macar iti imaginezi ca vei nu mai poti scrie fiind prea ocupata in a te bucura de prezentza ei? ce pierzi daca iti imaginezi ca vei da peste o fericire care nu se va mai termina niciodata si nu-ti va da posibilitatea s-o vorbeshti la trecut ci doar la viitor? e atat de greu sa-ti imaginezi ca nu vei mai trai niciodata tristetzea?...chiar!...poti sa-ti imaginezi asta? poti sa-ti imaginezi un preludiu infinit si-un orgasm total, de asemenea infinit, al simtzurilor si-al sentimentelor? pt ca daca poti sa ti le imaginezi inseamna ca le poti trai!

sa-ti spun un mic secret pe care-l shtii deja...cei ce sunt trishti in viata nu sunt cei care nu incearca destul, ci doar cei care odata ce incearca nu isi propun sau nu sunt convinshi ca pot pastra ce-au obtzinut...sentimentul de tristete sau nostalgie nu apare dupa ce pierzi ceva, ci apare inainte sa fi inceput deja, tocmai pt ca exista convingerea ca exista un sfarsit, un termen limita...


si daca pui accentul pe divinitate, nu crezi ca raiul inseamna mai degraba dragoste decat a reflecta asupra ei? sau altfel spus, cate tone de rahat sau de zmoala ar tb sa fie turnate pe scoartza sufletului ca sa se compare cu durerea unui lucru care a fost si nu mai exista sau care n-a fost niciodata?
 
   
#49
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
"nu tb eu sa te "cert", o faci singura fara sa vrei  "
    dap! doar, doar m-oi auzi f'odata!   

"fericirea doctore, nu e fructul magic care-l savurezi rar si plangi dupa aroma sa mai apoi ashteptand si/sau obligand o noua conjunctura in care ar putea aparea...fericirea e o chestie care odata instalata nu se pierde, ci se transforma, se modifica, se rasuceshte, dar odata avuta, ea exista acolo in tine, generand capacitatea de mai mult si cerand mai mult in caz ca ai pierdut starea..." OARE? nu-s d'acord! asta nu inseamna ca nu ma sint excelent acum, cand stiu ca exista posibilitatea ca ea, fericirea, odata instalata sa nu se mai "care" din sufletelul meu de catzel! ...speranta moare ultimatum! :p


PS: place mult cum imi diseci "fericirea", chiar daca , exista cineva undeva, care citindu-ti postarile ma cearta la randul sau ca acept sa ma certi cu atata vehementa! :p pana la urma cand sa mai am timp sa-mi observ si pastrez fericirea, daca VOI drajii mei, ma certati ori de cate ori "ma priviti"!? in oglinda? :p

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#50
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
"cine e cea care ne-a educat pe toti ca viziunea negativa afecteaza grav prezentul si viitorul? unde e dr.white, cea care odata de vindeca moralul oamenilor ii aduce la capacitatea de a trai fericirea? pacientul cel mai important eshti TU!" unde e ? m-am trezit intr-o neagra dimineatza fara doctorul MEU! iata de ce nefericirea sufoca palpabilul, omenescul! iata de ce...am dat "vina" pe divinitate, intrebandu-ma zi de zi " why me"!?? iata de ce..din acea "dimineatza" ma caut , fara sa ma gasesc! NEINTRERUPTA! ....

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
Pagini:  1 2 3 4 5  
Mergi la