Simpatie.ro - matrimoniale
WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege! 		Nou pe simpatie:
princess79 25 ani
Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 60 ani
WHITEHEAVENReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
WHITEHEAVEN / DIVERSE /

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;)

 Pagini: 1 ... 3 4 5 6 7 8 9 Moderat de egon, kipsing, unleashed
#126
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
Cele 5 limbaje ale iubirii

Traducere a articolului de Dr. Gary Chapman

“Mark e un om de afaceri de success. A recunoscut ca a avut retineri sa sune la cabinet. “Insa sunt disperat,”, a spus. “Sotia mi-a spus saptamana trecuta ca nu ma iubeste; de fapt, nici macar nu ma place si vrea sa ies din viata ei. Cum poate fi adevarat?, a continuat. “Avem o casnicie fericita. Aduc bani in casa. Avem o casa mare si trei copii minunati. O iubesc pe Suzanne din tot sufletul. I-am oferit tot ce-si putea dori. Chiar nu inteleg. Cum poate pur si simplu sa dea la o parte cei 17 ani de casnicie? Daca as fi fost un sot rau, as fi inteles; dar sunt un sot bun. Nu am inselat-o niciodata.”
Lacrimile ii curgeau pe fata. “Pe landa asta”, a adaugat, “suntem crestini si crestinii nu inceteaza sa iubeasca, asa, pur si simplu.”
Am petrecut un timp empatizand cu frustrarea si durerea lui Mark. Apoi am intrebat: “In ultimii ani, ti-a spus vreodata Suzanne ce o supara?”
“Tot timpul zicea ca nu petrecem sufficient timp imrpeuna. Insa afacerea mea imi cere mult timp.”
“Ce altceva o mai supara?” am intrebat.
“Spunea ca nu vorbim. Cand ajung acasa, sunt deja obosit sa mai vorbesc. Am tot vorbit toata ziua si am nevoie de putina liniste.”
“De ce altceva se mai plangea?” am intrebat din nou.
“Cateva saptamani in urma, mi-a spus ca iubesc golful mai mult decat o iubesc pe ea. Insa nu e adevarat. Golful e doar o modalitate sa ma relaxes si e bun pentru afaceri.”

Era evident pentru mine ca cel mai important limbaj al iubirii pentru Suzanne era “Timpul impreuna”, si Mark nu I-a vorbit in limbajul asta de mult timp. Stiam ca nu era o solutie rapida pentru casnicia lui Mark. Nu eram macar sigur daca Suzanne vroia sa vorbeasca despre asta.
Nevoia de a fi iubit este cea mai profunda nevoie emotionala. Cand aceasta nevoie nu este implinita pe o periaoda mai lunga de timp, ne pierdem iubirea romantica pentru partener. Apoi, incepem sa observam tot ce e negativ la celalat, si orice lucru mic ne enerveaza.
Asa a ajuns Suzanne sa spuna, “Nu te mai iubesc; nici macar nu imi mai place de tine.”

Dupa 30 de ani de consiliere maritala, sunt convins ca exista doar 5 limbaje de baza ale iubirii. Fiecare persoana are propriul limbaj principal al iubirii. Daca nu inveti sa vorbesti limbajul principal al partenerului, el (ea) isi va pierde sentimentele positive, si in cele din urma te va displace. Daca insa inveti sa vorbesti principalul limbaj de iubire a celuilalt, vei pastra vie iubirea in relatie.
Voi descrie pe scurt fiecare din cle 5 limbaje ale iubirii.

1. CUVINTELE DE APRECIERE: folosirea cuvintelor prin care sa iti exprimi aprecierea celuilalt. “Iti sta bine imbracat(a) asa.” “Multumesc ca ai dus gunoiul. Apreciez mult toata munca grea pe care o faci.” “Esti cel mai bun.” Biblia spune: “viata si moartea sunt in puterea cuvantului” (Proverbe, 18:21).

2. CADOURILE– am studiat antropologia, studiul diferitelor culturi, si nu am intalnit nici o cultura in care darurile nu sunt o expresie a dragostei. Un cadous spune, “s-a gandit la mine; uite ce mi-a adus.” Si nu trebuie sa fie cadouri scumpe. Se spune doar ca “gestul conteaza.” Daca darurile sunt principalul limbaj al iubirii partenerului tau, nu e important CE ii darui, dar CAT DE DES folosesti acesti limbaj sa iti arati dragostea.

3. SERVICIILE – Tot Biblia ne spune ca nu e sufficient sa ne aratam iubirea doar in cuvinte, dar si in fapte (Ioan, 3:1. Gatitul e un exemplu. Spalatul masinii partenerului, plimbatul cainelui, taiatul ierbii, spalat rufele, schimbatul copilului, sau aspiratul covorului sunt de asemenea parte din acest limbaj.

4. TIMPUL PETRECUT IMPREUNA – timpul de calitate. Asta inseamna sa ii dai partenerului atentia TOTALA. Nu inseamna sa fii in aceeasi camera si sa te uiti la televizor. Inseamna sa inchizi televizorul si sa o privesti doar pe ea; sau sa faceti o plimbare impreuna si sa vorbiti; sau sa iesiti la o iarba verde in weekend. Cel mai important este ca voi doi sa va traiti viata impreuna, zi de zi. Data viitoare cand te uiti la televizor si ea intra in camera, opreste televizorul si priveste-o. Da-I toata atentia ta si da-I de inteles ca nimic altceva nu e mai important decat ea. E o exrpiamre a iubirii extrem de puternica.

5. ATINGEREA FIZICA. – se stie cat de puternica emotional e atingerea fizica. Tinutul de mana, imbratisarile, saruturile, sexul, punerea mainii in jurul umerilor celuilalt, tinerea mainii pe picioarele ei cand conduci masina, sau un scurt masaj al umerilor – toate sunt expresii ale iubirii.

Cheia in mentinerea vie a iubirii intr-o casnicie este sa inveti sa vorbesti principalul limbaj de iubire a celuilalt.
Deci, cum poti descoperi care e principalul limbaj al partenerului? Raspunde-ti la urmatoarele intrebari:
1. “Cum isis exprima celalalt, cel mai adesea, dragostea pentru mine?” – daca celalalt iti ofera cuvinte de apreciere in mod constant, se poate ca limajul lui/ei sunt cuvintele. Celalt iti ofera ceea ce isi doreste sa primeasca.
2. “Care sunt lucrurile de care partenerul se plange cel mai adesea?” Nemultumirile releva dorintele noastre cele mai adanci. Suzanne se plangea ca nu au sufficient timp imreuna, ca nu vorbesc, ca Mark iubeste golful mai mult decat pe ea. Limbajul ei principal era timpul impreuna.
3. “Ce iti cere partenerul cel mai adesea?” Daca iti spune, “ai putea sa speli tu vasele, sau sa faci patul, sau sa faci tu baie copiilor” – astfel de cerinte, facute in mod regulat, indica ca principalul limbaj al celuilalt sunt serviciile.

Trei lucruri sunt necesare daca vrei sa fii un(o) iubit(a) bun(a):
1. CUNOASTEREA– afla care e principalul limbaj de iubire a celuilalt.
2. DORINTA DE A IUBI – iubirea e o alegere.
3. EXPRIMAREA CONSTANTA A IUBIRII – folosind principalul limbaj al partenerului.

I-a trebuit lui Suzanne noua luni de consiliere sa depaseasca durerea, suferinta, neglijarea si lipsa de atentie din partea lui Mark. Insa in cele din urma casnicia lor a fost revitalizata. “Daca cineva mi-ar fi spus ca il voi iubi din nou, nu as fi crezut-o niciodata”, a spus Suzanne. “Insa acum chair il iubesc. Imi vorbeste in limbajul meu”, a daugat cu un zambet larg pe fata.
Invata sa vorbesti principalul limbaj de iubire a celuilalt si vei trai si tu cu un partener(a) cu zambetul pe fata.”

Nota: Dr. Gary Chapman e autorul a numeroase carti (multe traduse si in limba romana), incluzand: “”Cele 5 limbaje ale iubirii.” Este si directorul companiei “Marriage and Family Life Consultants, Inc”. El si sotia sa, Karolyn, sunt casatoriti de peste 35 de ani si au 2 copii.



_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#127
somebody
Membru
Postari: 63
O blonda raspunde la "Vrei sa fii miliardar":

1. Cati ani a tinut razboiul de 100 ani?
a. 116
b. 99
c. 100
d. 150
Blonda se blocheaza.

2. In ce tara a fost descoperita palaria "panameza"?
a. Brazilia
b. Chile
c. Panama
d. Ecuador
Blonda tot blocata.

3. In ce luna sarbatoresc rusii revolutia din octombrie?
a. ianuarie
b. septembrie
c. octombrie
d. noiembrie
Blonda nu s-a deblocat.

4. Care a fost numele regelui George al IV-lea?
a. Albert
b. George
c. Manuell
d. Jonathan
Blonda in cele din urma cere ajutor din public.

5. Dupa ce animal au fost numite Insulele Canare?
a. canar
b. cangur
c. sobolan
d. foca
Blonda pierde dreptul la joc.

P.S. Daca cumva ai zimbit la aceste intrebari, iata raspunsurile:
1. Razboiul de 100 ani a tinut 116.
2. Palaria panameza a fost descoperita in Ecuador.
3. Revolutia din octombrie se sarbatoreste pe 7 noiembrie
4. George al IV-lea se numea de fapt Albert.
5. Insulele Canare si-au primit numele de la foci. In Latina inseamna "insula Focilor" (caini de mare)
Cu cat esti mai citit decat o blonda?

_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
 
   
#128
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
mrrrrrrrrrr

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#129
somebody
Membru
Postari: 63
CINE MOARE?


Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
 
   
#130
kipsing
Moderator
Postari: 812
Frumos, am citit undeva ...
Frumos...

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#131
kipsing
Moderator
Postari: 812
De Dragobete - sa aveti parte de dragoste, multa dragoste, cat mai multa dragoste.
Si sa oferiti, poate, sa o impartasiti... [/b]

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#132
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
sau...poate nu! depinde....

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#133
somebody
Membru
Postari: 63
Florile au un limbaj aparte. Cat de incantator ar putea sa vorbeasca un tanar iubitei sale fara sa foloseasca cuvintele! Cat de delicat poate aceasta sa-i raspunda prin "vorbe parfumate"! Calea cea mai usoara prin care poti sa-ti exprimi sentimentele si ceea ce gandesti este cea a inmanarii unui buchet de flori persoanei iubite.

Miturile, povestile biblice, fabulele, toate au incercat sa elucideze misterul semnificatiei florilor. In anii 1700, Charles al II-lea al Suediei a introdus un nou limbaj in Europa, in momentul in care a adus din Persia asa numita "arta a limbajului florilor". In secolul urmator s-au publicat prelegeri intregi pe aceasta tema, secretul fiind dezvaluit tuturor.
O intrega conversatie poate sa aiba loc intr-un simplu buchet de flori. Vor fi voci insa, care pot sa spuna ca astazi, cand informatia se poate transmite cu viteza gandului, dintr-o parte in alta a globului, cand exista E-mailul, toate acestea si-au pierdut din sens. Dar oricat de mult ar evolua omenirea si oricat de multe alte mijloace de comunicare vor aparea, florile vor fi mereu mesagerul dragostei iar semnificatia lor va continua sa fie importanta pentru noi.

Deci, daca doresti sa-i faci iubitului cunoscuta dragostea pe care i-o porti, ziua de 14 februarie iti da posibilitatea asta. Trimite-i flori si va sti! Florile sunt mult mai subtile decat un simplu E-mail si spun mai multe lucruri decat ti-ai imagina vreodata.
Iata cateva dintre semnificatiile atribuite acestora:

Albastrea: delicatete
Anemona: anticipare, slabiciune
Begonie: ganduri negre
Boboci de trandafir: iubire si puritate
Brad: timp
Cactus: suferinta
Cala: frumusete magnifica, mandrie
Camelii albe: esti adorabila
Camelii rosii: esti in inima mea
Camelii roz: dor
Campanula: magie
Caprifoi: prietenie
Cimbru: curaj, energie
Ciubotica cucului: frumusete tanara
Condurul doamnei: am incredere in dragostea mea
Coroana imperiala: persecutie
Crin alb: puritate
Crin de apa: puritatea inimii
Crin galben: falsitate
Crizantema: optimism, bucurie
Crizantema alba: adevar
Crizantema galbena: ofensa
Crizantema rosie: te iubesc
Dafin: coroana poetilor
Degetel rosu: nesinceritate
Feriga: sinceritate
Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva
Galbenea: fericire
Garoafa alba: dulcete si iubire, dragoste pura
Garoafa galbena: m-ai dezamagit
Garoafa rosie: inima mea este asemenea unei torte
Garoafa roz: nu te voi uita nicodata
Garofita: vitejie
Gentiana: puritate
Ghinda: simbolul nordic al vietii si al nemuririi
Ghiocel: prieten la nevoie
Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate
Iasomie: abundenta de dragoste
Iedera: incredere
Imortele: dragoste eterna
Iris: mesaj
Lalea: simbolul dragostei
Laur: faima
Levantica: puritate, tacere
Liliac alb: tinerete, inocenta
Liliac rosu: primele emotii ale dragostei
Lotus: iertare, dragoste instrainata
Mac: uitare
Maghiran: dragoste, fericire
Magnolie: nobilitate
Margareta alba: inocenta
Margareta rosie: frumusete
Maslin: pace
Mirt: dragoste impartasita
Muscata: gentilitate
Nalba: ambitie
Narcisa: vanitate
Narcisa galbena: dragoste neimpartasita
Nemtisor: lumina, veselie
Nu- ma-uita: dragoste adevarata, prietenie si fideliate
Orhidee: frumusete
Panseluta: simbolul iubitului, al amintirilor
Papadie: simbolul soarelui, al cochetariei
Paralute: fidelitate si inocenta, simplitate
Portocal: casatorie
Rozmarin: amintire
Salcam: dragoste tainica
Salvie: fericire
Soc: tradare
Trandafir: dragoste
Trandafir alb: sunt demn de dragostea ta
Trandafir galben: gelozie
Trandafir rosu: pasiune
Trandafir roz: placere si suferinta
Trifoi: loialitate
Trifoi cu patru foi: noroc
Urzica: calomnie, defaimare
Violeta: modestie
Violete albastre: incredere
Zambila: durere
Zambila alba: sunt mandru de tine
Zambila albastra: continuitate a sentimentelor
Zambila Rosie: imi pare rau
Zambila roz: joaca

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Florile au un limbaj aparte. Cat de incantator ar - DIVERSE
MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de somebody, in DIVERSE · 35.1KB


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
 
   
#134
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
dar freziile ? ele ce spun ?

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#135
somebody
Membru
Postari: 63
freziile?...dragostea profunda,iubirea in taina

_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
 
   
#136
kipsing
Moderator
Postari: 812
GLOBALIZARE?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Care este cel mai bun exemplu de globalizare? Raspuns:
Moartea
printesei
Diana! Intrebare: Cum asa ???? Raspuns: O printesa
engleza cu un amant
egiptean, are un accident intr-un tunel francez,
intr-o masina germana
cu motor olandez, condusa de un belgian, beat cu
wiskey scotian,
urmarita fiind indeaproape de paparazzii italieni pe
motociclete
japoneze. Printesa era tratata de un doctor american
cu medicamente
braziliene. Si chestia asta iti este trimisa (postata) de un
roman care foloseste
tehnologia lu' Bill Gates iar tu o citesti pe o clona
de IBM care
folosesc cipuri taivaneze, cu monitor corean,
asamblate de muncitori
din
Banglades intr-o fabrica din Singapore, transportata
cu vapoare de
indieni, si descarcate de rromi. 

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#137
egon
Moderator
Postari: 1245
Asa-i....dar de ce nu pot oare... sa rad!?
 
   
#138
kipsing
Moderator
Postari: 812
Esti antiglobalizare, nu? Sau subiectul "Printesa Diana" este motivul... Subiecte delicate, dincolo de gluma.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#139
kipsing
Moderator
Postari: 812
Nevoia de singuratate si nevoia de... altul

In interiorul fiintei umane convietuiesc - parca - doua nevoi opuse... Nevoia de singuratate si nevoia de... altul. Pendulam intre ele, ca schiorii desavirsiti, numai ca - spre deosebire de acestia - nu sintem intotdeauna constienti si nici destul de vigilenti in a sesiza ce simtim. Nevoia de singuratate, susceptibila a izvori din profunzimile Spiritului nostru, se exprima ca nevoie de intimitate... Nevoia de altul, insa, cu radacini in Eul omenesc, cere iubirea altuia, protectia altuia, ajutorul lui. Spiritul rivneste la singuratate. Omul rivneste la... alaturare, la insotire si la ajutor. Iar noi resimtim puternic aceste doua opuse, de la o clipa la alta, de la un an la altul, de la o zi la alta. Ceva din noi pare a respinge multimea si chiar apropierea celuilalt in anumite momente, iar acest sentiment ne poate speria. Ne poate da senzatia ca respingem sa fim prea aproape "de un altul" sau prea mult timp aproape de el... Si atunci se consuma in interiorul nostru starea de nestatornicie, insotita de vinovatie, deruta si angoasa. Si, daca ne simtim singuri, omul din noi ne cheama cu un dor aprig catre celalalt, catre un altul, care sa ne mingiie, sa ne fie aproape si sa ne iubeasca...
Oricind ne trezim in una dintre aceste stari, esential este simplul fapt de a sti ca ele trec si se invirt prin fiecare fiinta, parca spre a confirma natura duala din noi. Daca partenerii nostri de viata au nevoie de singuratate atunci cind noi avem nevoie sa fim impreuna, lucrurile pot imbraca o armura de tip "conflict"! Si, cum acest lucru se intimpla adesea, este esential sa cunoastem ca fiecare dintre aceste trairi se inscrie in firescul vietii... A privi spre nevoia de izolare a celuilalt ca spre un bibelou care sade firesc in vitrina, ori ca spre autobuzul care trece pe strada este un pas catre intelepciune si vindecare a relatiilor noastre. A privi spre nevoia celuilalt de a fi impreuna ca spre ceva la fel de firesc, inseamna a intelege profund puterea nevoilor noastre interioare. Caci sufletul omenesc alearga dupa singuratate si izolare ca si dupa a fi impreuna cu altul, iar acest joc al alternantelor, al opuselor ne determina, adesea, sa ne intelegem mai putin unii pe altii... Sa ne oferim mai putina libertate noua insine si mai multa suferinta. Sa ne permitem mai putine alegeri pentru noi insine si sa-i inchidem celuilalt puterea de a-si alege ce are nevoie sa faca, ori sa traiasca intr-un anume moment... Relatiile noastre ar fi mai mult pline de parfumul iubirii, al iertarii si al bucuriei daca ne-am permite sa vedem firescul acestor doua nevoi. Ne-am putea indeparta de frica de abandon si de suspiciune, de gelozii si de conflicte si am intelege ca respingerea este nascuta din chemarea spiritului la starea sa de singuratate. Respingem compania celorlalti atunci cind din interior sintem chemati la comuniunea cu Sinele nostru. Respingem multimea si chiar pe celalalt atunci cind sinele divin ne invita sa locuim impreuna - din nou - in iubirea care nu are conditii si nu are nevoie de nimic. Totul este sa stim, sa respectam nevoia proprie si nevoia altuia si atunci vom putea fi mai buni cu noi insine si mai intelepti in relatiile cu altii...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#140
kipsing
Moderator
Postari: 812
Codul frumusetii in existenta noastra
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cercetatorul Masaru Emoto a facut o descoperire uluitoare; apa recepteaza gindurile sau cuvintele pe care le spunem, ca si pe acelea pe care le scriem. Fiecare cuvint este transformat de apa intr-un cristal sau intr-o forma specifica. Cercetatorul a concluzionat ca apa recepteaza deopotriva mesajele transmise la apropiere sau la distanta (Cartea "Mesajele ascunse din apa" - Ed. Adevar Divin, Masaru Emoto). Cum corpul omenesc este compus din apa in proportie covirsitoare, devine limpede faptul ca in trupul nostru dantuiesc, se schimba, se inlantuie si se transforma gindurile proprii sau gindurile celorlalti, ceea ce se intimpla in jurul nostru sau ceea ce se intimpla la distante chiar de mii de kilometri si are legatura cu noi. Ceea ce gindim despre noi sau despre altii se transforma in cristale in corp, iar Masaru Emoto a fotografiat deopotriva imaginile iubirii si ale urii, ale recunostintei si ale injuraturilor! Apa din corpurile noastre inregistreaza fiecare vibratie cu o fidelitate uimitoare. Conteaza ce gindim, ce spunem, ce vorbim. Apa ne spune ca ne infrumusetam unii pe altii si ne vindecam sau ne uritim si ne imbolnavim prin tot ce gindim, ca si prin cuvintele pe care le rostim...
Undeva, in adincurile inaccesibile ochiului omenesc, apa - de asemenea nevazuta - scrie si rescrie "adevarul" fiecarei clipe de existenta printr-un cod al frumusetii. Frumusetea ciuntita a sentimentelor negative, a gindurilor cu vibratie joasa este reprezentata de apa prin cristale fundamental diferite de cele ale sentimentelor si gindurilor minunate. Si, tot apa ne spune ca despre orice si despre oricine am gindi, am simti sau am vorbi, o facem intotdeauna mai intii in noi insine si despre noi insine... Ducem toate acestea in trupurile noastre.
Memoram iubirea pentru celalalt, recunostinta, compasiunea, bucuria, ura, nelinistea, tristetea sau orice altceva simtim si le purtam in noi. Apa ne vorbeste despre intelepciunea straveche care spune ca nu sintem separati. Apa ne reaminteste parabola biblica "Daca ii vei da mincare acestui sarman, Mie imi vei da"! Apa ne spune ca iubirea pe care o simtim pentru altul este iubirea care ne vindeca pe noi insine. Tot ce traim, ce gindim si ce simtim este instantaneu inregistrat in noi in forme care ne imbie spre zbor si iubire, ori spre deprimare si durere. Iata de ce apa "luminoasa" din noi poate intotdeauna lumina peste intunericul din jur si poate trimite cristale de lumina atunci cind stim... Apa ne spune ca putem purta in noi, de asemenea, "cristalele din ceilalti", figurile predominante ale bucuriilor, tristetilor sau nevoilor ascunse in ei.
Dar acestea pot fi precum frunzele care plutesc pe apa, caci - insotite de iubirea si recunostinta noastra - ele devin trecatori pe bulevardul nesfirsit al constiintei. Apa ne povesteste despre motivele puternice pe care le avem pentru a ne detasa de ceea ce nu ne place in mintea proprie, de ceea ce ne-a determinat sa nu ne simtim prea bine, ori de lucrurile care ne-au nemultumit in vietile noastre.
Suntem o "constiinta colectiva", care poate alege doar sa priveasca riul gindurilor si al sentimentelor, creindu-si - in acelasi timp - un riu al iubirii proprii. Si, cind vom putea curge prin noi iubire si recunostinta pentru tot si toate, vom straluci in carnea care sintem si vom darui constiintei colective memoria stralucirii noastre.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#141
somebody
Membru
Postari: 63
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
 
   
#142
kipsing
Moderator
Postari: 812
21 martie este Ziua Internationala a Poeziei (UNESCO)

Farmecul discret al poeziei - Mircea Cartarescu

"Cînd eram puşti de liceu citeam aproape numai poezie. Mi-aduc aminte că pînă şi în pauze, pe cînd colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o ţigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieşeam din curtea liceului şi-o luam pe străduţele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mîini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau şi colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam cu cartea-n faţa ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri şi garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o înnoiam mereu. Apoi am scris multă, prea multă poezie eu însumi. Am ajuns să-mi fie silă de ea ca lăptarului de lapte. A trebuit să părăsesc zona pentru alte tentaţii, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decît poezie. Azi însă nu mai citesc aşa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraş, cînd cotrobăi în geantă şi scot una dintre cărţile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înţelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă şi gajică pe Jetuţa? Nu ştiu, dar un lucru mai vreau să spun: că niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaş de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urîtă, mai mişcător, mai adevărat şi mai miraculos. Sînt momentele în care nu regret că am fost şi eu, cînd va, în Arcadia."

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#143
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
I

Ah, cuvintele, tristele,
ele curg în ele însele,
deşi sensul lor este static.

Ce tragedie cuvântul "iubito"!
După litera "I" urmează litera "U",
după litera "B", litera "I",
apoi "T", apoi "O"...

Şi asta-i ca şi cum ar trece un timp
între "I" şi "O",
deşi "Iubito" nu are timp,
ci este tot şi dintr-o dată.
Sau nu: a fost... Sau nu: va fi
sau este pur şi simplu.

II

Prima literă a oricărui cuvânt
se află-n trecut, -
ultima literă - de asemeni,
Numai trupul cuvântului
e în prezent.

"Iubito, iubito, iubito..."
Uită-te la mâna mea
pe care o ţin împodobită cu un pahar.
Acum e sus,
acum lângă chipul meu,
acum, pe masă, paharul gol.

"I", - a fost sus, "U", - lângă chipul meu
"B", - se află acum pe masă, gol.
Va urma din nou "I",
lângă chip îl voi ţine pe "T", şi
iarăşi "O" va sta pe masă, singur şi gol...

Iubito, tu,
viaţa mea despre care
nu pot striga
decât lucruri ale trecutului, -
viaţa împodobită cu sunete
care-ndată ce sunt
au şi fost...

III

Cuvintele - tristele
jumătate Timp - jumătate lucruri,
atât de multe încât
nelămuresc timpul,
atât de timp
încât adumbresc lucrurile.

Cuvintele
peşti abisali,
numai sub stratul de lucruri există.

Cum le scoţi în afară
în timp,
explodează.

Jalnică, tristă explozie -
încât îmi vine să strig:
"iubito", "iubito"
rămâi înainte-mi, iubito;
lasă-mi cuvintele să se izbească de tine
ca să se întoarcă la mine.

Tu eşti cerul gurii mele
şi dacă
ai să râzi
şi-ai să-mi spui că ai chip
şi făptură cu braţe,
am să-ţi spun: nu-i nimic,
eu nu am nici făptură, nici chip...

IV

Cuvintele - tristele,
numai dacă se lovesc de ceva,
numai dacă le apasă ceva
există.

Cuvintele
nu au loc decât în centrul lucrurilor,
numai înconjurate de lucruri.

Numele lucrurilor
nu e niciodată afară.

Şi totuşi,
cuvintele, tristele,
înconjoară câteodată timpul
ca o ţeavă, apa care curge prin ea.

...ca şi cum ar fi lucruri,...
oho, ca şi cum ar fi lucruri...

V

Iubito, mai bine
ţi-aş aşeza o ramură în braţe.
(Numai timpul are timp
şi nicicând
nu-şi întrerupe creşterea nefinită...)

Cuvintele, laşele,
ele singure se ucid pe ele,
numai ele se pot nega
pe ele însele,
numai ele, neliniştitele,
se neagă tot timpul unele pe altele,
se ucid
numai între ele, pentru dreptul
întâiului născut,
tot timpul şi tot lucrul,
unele pe altele.

Niciodată un copac
n-a ucis un copac, -
Niciodată o piatră
n-a depus împotriva pietrei
mărturie.

Numai numele copacului ucide
numele copacului
numai numele pietrei
ucide, depunând mărturie
despre numele pietrei...

Iubito, iubito
pururi fără de nume, iubito.

(Împotriva cuvintelor _Nichita Stanescu)

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#144
kipsing
Moderator
Postari: 812
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Autorul florii care creste in gradina ta
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vor veni vremuri in care oamenii vor cunoaste natura Realitatii din interior si vremuri in care toate semnaturile personale - izvorite din aroganta, ori din ignoranta - vor fi recunoscute ca fiind una singura! Dumnezeu nu si-a scris numele in frunze, nici in flori, nici in ploi, nici in fulgii ce-si zburatacesc cunoasterea in vazduh... Modestia divina, profund ancorata intr-un suris - pe cit de maret, pe atit de anonim - ne-a daruit libertatea de a ne pune semnaturile pe proprietati, ca si pe gradini, pe carti, ca si pe filme. Am mers chiar mai departe si ne-am arogat dreptul de semnatura personala asupra copiilor nostri, asupra fiintelor pe care le iubim si asupra frumusetilor naturii! Dar, epoca romantica a mintii, dornica sa semneze chiar si certificatul de nastere al cerului, ori pe acela al Universului, pare a se apropia de momentul "Adevarului"... Eul omenesc, zburdalnic in aroganta si maret in ignoranta sa inconstienta, nevinovat in profunzime si incarcat cu suferinta de a fi responsabil pentru tot ce a semnat ca apartinindu-i, incepe sa... stie ca nu-i El autorul. Nu-i autorul florii care creste in gradina sa. Nu-i autorul real al copilului sau. Nu-i autorul real al viselor sale, ori autorul somnului sau.
Maretul Eu omenesc se poate trezi bulversat in clipa in care intelege ca propria viata este un raspuns la o mare cerere colectiva. Venim pe lume ca raspunsuri la rugaciunile celorlalti si de aceea nu venim pentru noi insine, cit pentru cei ce ne-au chemat... Avem sens doar impreuna si de aceea nimic, absolut nimic din Lumea noastra nu ne apartine cu adevarat. Autorul este unul singur si el a ramas ... acolo, intr-o liniste in care anonimatul si dreptul de autor absolut se pot confunda. Nu sintem autorii unei carti, caci cartea pe care mintea o semneaza cu mindrie nedeghizata este - ca si viata noastra - raspunsul Gratiei Divine la nevoia exprimata a constiintei colective. Un fel de a darui si a primi pare a sta la baza aparitiei si disparitiei lucrurilor, la baza nasterii fenomenelor, un fel de "cere si ti se va da" misca lumea, materia, viata, lumina si intunericul, intr-un dans maiestuos. Aceasta face ca intilnirile noastre sa nu fie un rod al intimplarii, cit raspunsul la o cerere exprimata in trecut. Eul omenesc se va dezbraca de aroganta si va schimba complet firul abrupt al suferintei sale inevitabile atunci cind va ceda "semnatura personala" a faptelor, a gindurilor si a sentimentelor sale... Viata noastra nu este o poveste personala. Autorul ei este "colectiv", asa cum colectiv si maret este autorul unei flori din gradina noastra sau autorul cartii pe care semnam cu numele propriu. "A darui si a primi" pare a fi izvorul vibrational al tuturor lucrurilor, asa incit tot ce se afla in jurul nostru nu este decit un "Dar"... Acest micut Eu omenesc, zbuciumat, ros de neimplinire si inchis in iluzia suferintei semneaza cu inconstienta miscarile unei existente in care nu a fost niciodata "adevaratul autor". Autorul autentic al Vietii ii spune "da" fiecarei cereri... Si noi ne punem semnaturile pe ravasele suferintei, intru perpetuarea ei, doar pentru ca ne credem, inca, un Eu personal. De fapt, sintem pentru ca sintem ceruti si de aceea autorul nostru este, intotdeauna, constiinta colectiva care ne-a chemat. Parintii nostri nu ne pot aduce pe lume in absenta acestei chemari colective, care face ca Planul Divin sa fie strabatut de frumusetea Gratiei, de perfectiunea si de maretia sa.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#145
kipsing
Moderator
Postari: 812
Daca esti implicat intr-o relatie de dragoste si iti doresti sa fii iubit mai mult, sa primesti mai mult, dar - in acelasi timp - acestea toate nu se intimpla asa cum astepti, este timpul... sa intelegi ca partenerul tau nu are nicio vina. Esti respins in dragoste si suferi? Celalalt nu are nicio vina. Esti nemultumit pentru ca nu primesti ceea ce astepti? Altul nu este vinovat sau responsabil pentru suferinta ta. Desigur, tu crezi ca el nu te face fericit. El nu te iubeste. El nu raspunde asteptarilor si dorintelor tale. El este vinovat. Pe el - poate - ar trebui sa te razbuni, ori sa-l pedepsesti. Suferi din cauza altuia, zici tu! El iti pune sufletul pe bigudiuri si, dupa ce iti da o mica bombonica egala cu un munte de fericire, te trezesti ca iarasi... suferi. Si acuzi. Apoi devii o victima. Apoi te simti tot mai rau, gindesti tot mai incetosat. Nu te simti bine... pentru ca altul nu te face fericit. Pentru ca el alege sa fie fericit intr-un mod care nu te contine.
Adevarul, insa, se afla doar in tine si-n decizia ta de a te simti bine. In decizia ta de a respecta, in acelasi timp, alegerea celuilalt. Cind cel iubit de tine alege sa fie fericit cu altcineva sau intr-un mod care nu te contine, el face o alegere personala si justa. O alegere pentru el, nu una pentru tine. El decide daca vrea sa fie fericit si cum anume se simte fericit. Daca nu simte fericire destula in preajma ta, nu este vina ta... Nu este lipsa ta de merit. Nu esti vinovat. Nu este responsabil trupul tau, pe care nu-l apreciezi destul. Nu este vinovata starea ta sociala. Nu esti prea mic pentru a fi iubit. Nu esti prea neinsemnat, nici prea urit, nici prea rau! Fericirea este o alegere personala, ca si suferinta. Orice ar alege celalalt, permitei sa aleaga. Accepta ca - pur si simplu - el are alta alegere. Cind tu accepti ca celalalt are dreptul la propriile sale alegeri - indiferent daca ele il fac fericit sau nu - vei accepta cu mult mai usor absenta lui sau insuficienta sa prezenta. Daca accepti ca el alege pentru el, atunci instantaneu tu alegi sa te simti bine pentru tine si cu tine. Fericirea ta nu mai depinde de prezenta celuilalt, de ceea ce face sau nu face in relatia cu tine. Da-i libertatea de a-si alege calea si, in aceeasi fractiune de clipa, iti daruiesti tie libertatea de a fi fericit ... De a te concentra asupra alegerii tale de a fi fericit. Cind te opui alegerii celuilalt, te privezi pe tine de libertate. Cind te opui felului sau de a concepe fericirea, afirmi ca fericirea ta nu este prezenta si, ca urmare, suferi... Da-i celuilalt intreaga libertate de alegere si - prin aceasta - esti liber tu insuti. Puterea ta consta in capacitatea de a alege sa te simti bine, indiferent de alegerea altuia. Cind nu-i permiti altuia sa-si aleaga calea sau drumul in viata, vibratiile tale pot aluneca in grote si-n abisuri inspaimintatoare. Acestea iti iau puterea si-ti sfirteca libertatea, caci mintea si sentimentele tale vor chema suferinta si teatrul tau personal va continua pina ce vei alege sa te simti bine in absenta sau prezenta oricarui stimul exterior. Chiar si logica iti va spune - daca stai s-o asculti - ca blamezi, suferi, te invinovatesti si nu te simti bine, fara ca aceste stari sa-ti aduca ce-ti doresti; bucuria, fericirea sau omul iubit. Daca starea ta de bine nu-l pot aduce in viata ta, atunci suferinta cu atit mai putin o poate face. Fii constient de lipsa de sens a suferintei tale si alege libertatea. Caci in ea se afla si o cheie pentru vindecare...

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#146
kipsing
Moderator
Postari: 812
  De ce nu ni se indeplinesc dorintele?

Inteleptii au spus ca una dintre marile radacini ale suferintei omenesti este adinc implantata in dorinte, dar unii dintre ei spun - de asemenea - ca prin dorinte noi cream realitatea. S-ar putea ca fiecare sa aiba in mineca un "as" al Adevarului si s-ar putea ca - tinind cont de principiul credintei - ca orice as in care credem sa devina adevar... Dorinta poate fi minunata atunci cind traim ca si cum ea s-ar fi implinit deja sau atunci cind nu ne emotioneaza, nu ne stranguleaza emotional si nu ne blocheaza eventualitatea neimplinirii ei! Suferinta izvorita din dorinta neimplinita ne poate transporta intr-un tarim al frustrarii, al durerii sufletesti si al iluziei ca dorintele li se pot implini celor mai norocosi, dar nu sintem noi aceia. Partea minunata a dorintei pare a se fringe exact in interiorul nostru, acolo unde alegem sa traim absenta iubirii ca pe o realitate. Sursa frustrarii pare a fi deschisa in falsul sentiment ca "ceva ne lipseste", iar acest ceva ce ne lipseste ne priveaza intotdeauna de a trai sentimentul Prezentei Iubirii. Lumea suferintei ne vorbeste simbolic despre dorinta noastra de a fi iubiti si despre neimplinirea acestei dorinte.

In suferinta, nu mai percepem Prezenta Iubirii, cit Absenta ei. Dar si absenta confirma prezenta, caci - asa cum spunea un mare fizician - atit timp cit ceva este, nu poate exista absenta acelui ceva. Asadar, toate dorintele noastre sint deja implinite, pentru ca existenta implinirii presupune ca nu exista ceva neimplinit. Momentul in care percepem ca ceva nu s-a implinit este momentul in care se implineste dorinta exprimata ca "lucrul pe care ni-l dorim nu poate fi implinit"...
Chiar atunci cind sintem prea mult atasati de o dorinta, indoiala, teama, regretul sau sentimentul ca ea poate sa nu se implineasca, ori ca este imposibil de implinit ne va conduce catre frustrare si confirmarea faptului ca - intr-adevar - ceea ce ne dorim se indeparteaza de noi. "Nu te ingrijora pentru ziua de miine, caci Domnul Dumnezeul tau stie ce ai nevoie si iti va da", ne-a spus Iisus. Eul nostru omenesc nu poate concepe, insa, un asemenea grad de abandon, o asemenea stare de "indolenta" si inactiune sau - cind incearca sa o faca - asteapta precum inecatul sa vina Dumnezeu direct si sa-l salveze... Noi credem ca trebuie sa facem ceva anume, sa dorim ceva anume, sa luptam si sa ne dam brinci, afirmindu-ne credinta in puterea fizica si dindu-ne puterea de a ne implini singuri dorintele. Ele se implinesc si asa, dar in marja de limite pe care singuri ne-o asezam ca pe-un covor regal. Cind nu stim ca ne dorim si prin teama, si prin respingere, si prin indoiala, si prin remuscare, dar ne trezim ca acestea toate ne invadeaza realitatea, noi concluzionam ca "nu ni se implinesc dorintele". De fapt, universul pare a fi unul al "implinirii", al plenitudinii, unul care ilustreaza perfect zicerea lui Hristos: "cere si ti se va da". De aceea, avem nevoie sa cerem dintr-un spatiu plin de Iubire si de incredere, dintr-un spatiu in care cunoastem ca dorintele ne sint implinite intotdeauna. Sa cerem din spatiul in care puterea si iubirea divina sint mai presus de puterea si iubirea omeneasca... si atunci vom sti ca "Dumnezeu ne aude si ne raspunde intotdeauna"...


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#147
somebody
Membru
Postari: 63
învaţă de la apă să ai statornic drum,
învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi,
învaţă de la soare cum trebuie să spui,
învaţă de la piatră cat trebuie să spui,
învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Cum poţi să treci prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori.
învaţă de la vierme, căci nimeni nu-i uitat,
învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
învaţă de la apă să nu dai înapoi,
învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
învaţă de la soare că-n cer sunt numai oşti.
învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică să vezi povara ei;
învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
învaţă de la mamă să ai blândeţea sa,
învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - învaţă de la apă să ai - DIVERSE
MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de somebody, in DIVERSE · 30.4KB


_______________________________________
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
 
   
#148
dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274
- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa.
- Poate în palma.
- Eu nu ghicesc decât în talpa.
- Ce semn de punctuatie?
- Nimic, adica pune un numar.
Ce numar porti la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 mă inspira.
Oricum, e un numar cistigator -
Imi place cum inchizi tu ochii.
Atunci când inchid ochii, plutesc.

(Marin Sorescu _Fara punctuatie)

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO
 
   
#149
kipsing
Moderator
Postari: 812
Riscul de a visa
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

In interiorul nostru se naste si creste continuu un "sabotor" puternic, ascuns in gindirea negativa, in frica, in indoiala, in regret si in resentiment, chiar in prea multa prudenta, ori intr-un exces de ratiune. Sabotorul personal - acea voce a esecului, a suferintei, a fricii de respingere nascute prin perceptiile copilului din noi - ne insoteste de-a lungul intregii vieti ca o umbra misterioasa... El ne sopteste prin sentimente si prin ginduri cit este de riscant sa ne urmam inima, ori sa ne dezvaluim propria lumina. El ne striga in urechi: "N-ai voie sa gresesti, nu poti sa risti. Nu poti sa faci acest lucru... Pacatuiesti si lumea toata va vedea ca nu esti chiar atit de bun pe cit pretinzi. Te vei simti rusinat cind vei gresi!" Si asa, ascultind sfaturile umbrelor noastre, raminem pasivi, infricosati, inchisi in inactiune, ori in actiuni prea prudente, care ne asigura ca nu riscam nicio pierdere. Frica de gura lumii, frica de esec, frica de greseala ne inchide intr-o viata pe care o visam mai intens decit o traim, intr-o textura in care pina si visul devine riscant. Acest "sabotor personal" ne tine agatati si atasati de imaginea noastra, ignorind nevoile reale ale fiintei ce sintem.
Si, in vreme ce cautam sa ne pitim sub umbrarul sigurantei si al certitudinilor, arsita vietii reale ne frige cu mai multa consistenta, ne deruteaza cu mai mare putere si ne scufunda intr-o pasivitate pe care nici n-o mai putem observa. Lumina din noi se transforma intr-o flacara de luminare. Nu mai putem crede in puterea ei si nu mai putem "risca" sa o afirmam. Mersul nostru prin realitate se trasforma intr-un soi de plimbare prudenta, aparent rationala, pe nisipul fin al unei plaje inguste... Si, nu-i chiar atit de usor sa pasim inainte plini de curaj, cind ne macina frica! Avem nevoie sa ne asumam responsabilitatea de a cadea de pe Everest daca vrem sa-l cucerim vreodata. Marii cistigatori stiu ca nu poti cistiga fara sa risti pierderea. Marii cistigatori stiu ca poti sa cazi si apoi sa te ridici. Ca trebuie sa infrunti exact negativitatea, gura lumii, dispretul, furia, ura, nerabdarea, esecul sau orice alt balaur iti iese in cale pentru a ajunge in virful destinat posibilitatilor tale de exprimare. Daca vocea sabotorului personal iti spune ca nu esti capabil sa mergi pe drumul tau, ca ceilalti iti vor arunca in fata exact incapacitatea aceasta, infrunta... "balaurul!" Aminteste-ti ca lumea proiecteaza asupra ta propria-i angoasa. Aminteste-ti ca - atunci cind vorbeste despre tine - lumea se caracterizeaza pe ea insasi. N-are sa-ti fie teama de ceea ce altul spune despre sine cind vorbeste despre tine. Balaurul de care ti-e teama este ... o simpla imagine in filmul tau. Alege sa infrunti capetele lui amenintatoare, de oriunde le-ai vedea venind si aminteste-ti ca natura fiintei tale reale iti cere sa ai incre-dere deplina in "Sinele Divin"... Vocea fricii iti vorbeste, inca, despre dependenta. Despre atasament. Despre tendinta de a-i da lumii puterea si lui Dumnezeu slabiciunea. Esecul este un semn indrumator, la fel de bun ca un semn de circulatie, care-ti spune: "Treci pe aici, treci acum" sau "Opreste-te si ia-o pe partea cealalta"... Totul este sa vezi.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
#150
kipsing
Moderator
Postari: 812
Forta - putere - iubire si razboi

Neintelegerea a ceea ce inseamna puterea a dus umanitatea catre confuzii, nelinisti, razboaie si deruta, suferinta si durere. Dorinta de putere si credinta teribilista, copilareasca in puterea muschilor a creat milioane de victime si de agresori. Din aceasta credinta pare a se fi nascut si falsa definitie a puterii, si falsa intelegere a ei. Caci, atita vreme cit nicio putere din lumea aceasta nu a reusit sa nu se vada si ingenunchiata, si prinsa in mrejele salbatice ale slabiciunii, si umilita, ea... contine ceva eronat. Ceva neinteles. Puterea muschilor - oricit ar fi spirjinita de arme, de tancuri, de inteligenta artificiala, or de tehnologie sofisticata - ramine oricind la discretia propriei sale slabiciuni, care se va manifesta, mai devreme sau mai tirziu. Puterea muschilor este doar o etapa a vietii pe Pamint, asa cum este copilaria, adolescenta sau tineretea. O etapa pe care o putem depasi cu intelepciune sau una din care putem iesi ciufuliti, traumatizati si predispusi experientelor de slabiciune pe care le naste insasi starea de putere... Neintelegerea "puterii" incepe acolo unde - asa cum arata David Hawkins, un celebru medic psihiatru care a trait experienta de iluminare - este confundata cu "forta"... Noi vedem puterea in forta, in capacitatea de a distruge, de a agresa, de a violenta, de a sfarima, or de a ne razbuna. Dar, adevarata putere se ascunde in iubirea pura. Puterea inseamna iubire fara conditii. Puterea nu distruge, ci creeaza. Puterea construieste, forta distruge. Puterea daruieste, forta ia cu sila. Puterea uneste. Forta separa! Puterea inseamna respect profund si cunoastere tainica a legilor universului, care echilibreaza, transforma, transmuta si creeaza totul. In schimb, forta este credinta omului in propriile-i limite. In vreme ce isi exercita forta, omul isi etaleaza si slabiciunea. Si limitarea. Si agresivitatea. Si calitatea de victima. Instrumentul fortei este razboiul si distrugerea. Instrumentul puterii este iubirea si pacea. De aceea, omul va avea cu adevarat putere doar prin iubirea sa, nu si prin ura sa. Iubirea mingiie si face ca totul sa fie posibil. Forta distruge si limiteaza, agreseaza si aduce suferinta. Omul rivneste atit de mult puterea pentru ca ea este esenta fapturii sale si-n adincurile sufletului omul stie aceasta. Dorinta de putere mina sufletul catre cunoasterea de sine si nu catre razboi. Dorinta de putere este la fel de naturala ca un instinct (ca instinctul sexual, unde dorinta de putere se manifesta, de asemenea) si de aceea omul nu se poate sustrage ei. El poate cunoaste puterea numai prin iubire si aceasta-i o extraordinara provocare divina. Caci omul are de sarit proptelele credintei in propria-i putere si are de depasit starea de victima, ca si pe aceea de agresor. Omul trebuie sa sara elegant peste toate sentimentele, emotiile si sfidarile naturii sale omenesti, credincioase fortei, pentru a-si cunoaste puterea adevarata. Atita vreme cit el se lasa tirit de umori, de frica, disperare, ura si resentimente, devine victima propriei forte. Cind el va intelege ca nu este caracterizat de "a face", cit de "a alege" si nu a fost creat pentru a actiona, cit pentru a alege actiunea, atunci va gasi puterea intr-un loc atit de apropiat de sine, incit ii va parea incredibil... Si va sti ca puterea nu distruge niciodata, ci imbratiseaza. Nu agreseaza, ci iubeste. Iar cind iubeste, omul abandoneaza forta si dobindeste... puterea.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Forta - putere - iubire si razboi Neintelegerea a - DIVERSE
MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 6.8KB


_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)
 
   
Pagini: 1 ... 3 4 5 6 7 8 9  
Mergi la