WHITEHEAVEN
Pentru zile ostenite, pentru nopti nedormite, pentru suflete stinghere, pentru femei, cum deopotriva pentru barbati! Un fel de cafenea in care sa ne citim pe noi intre noi, si ziarul! Singurul loc unde BUNUL SIMT si INTELIGENTA sunt ridicate la rang de ..lege!

Nou pe simpatie:
Stefania23

Femeie
24 ani
Dolj
cauta Barbat
25 - 46 ani

WHITEHEAVEN Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

WHITEHEAVEN / DIVERSE /

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;)

Pagini: 1 ... 5 6 7 8 9

Moderat de egon, kipsing, unleashed

#176

kipsing
Moderator
Postari: 812

Noi sintem miracolul...

Omul a cautat intotdeauna `miracolul`, ca si cum el ar fi ceva nevazut, neauzit ori ceva ce apare in existenta din cind in cind! Deprimarea are drept sursa fundamentala incapacitatea noastra de a percepe miracolul aici si acum, in viata insasi, ca si in tot ce are viata si ne inconjoara. Deprimarea apare ca o incapacitate de a vedea ca exista o `lume a lui Dumnezeu`, o lume miraculoasa in fiecare firicel de miscare. Faptul simplu de a respira este miraculos. Cum de putem respira, cum de putem gindi si cum putem intinde mina pentru a lua un pahar cu apa? Ce forta ne adoarme in fiecare noapte si ce forta miraculoasa ne trezeste apoi? Miracolul se afla in faptul simplu ca putem merge, putem vedea, putem auzi si gusta. Miraculos este vintul si soarele, caldura si frigul, ploaia si fulgii de nea. Miraculos este ca putem simti iubirea sau ura, gustul dulce sau pe cel sarat, ca putem gindi si putem visa. Miraculoasa este petala unei flori, ca si memoria noastra! Inteligenta care a facut toate aceste miracole nu a iesit pe posturile tv, sa se lafaiasca in faima, nici nu ne-a tras de urechi pentru miile de ani in care n-am izbutit sa vedem ca traim brat la brat cu miracolul. Existenta noastra este prin ea insasi miracolul pe care-l cautam in ceruri, printre stele si prin Galaxii indepartate. Miracolul ne zimbeste prietenos din interiorul nostru, din locul in care izbutim sa percepem un gind si sa-i dam, apoi, realitate. Sa simtim o emotie si sa credem in ea. Miracol este tot ce sintem noi! Nimeni nu stie precis cum respira, nimeni nu stie precis cum memoreaza, nimeni nu stie cu exactitate cum de poate gindi si cu atit mai putin ce este un gind sau o stare de iubire. Miracolul se ascunde in toate acestea si asteapta rabdator sa-l recunoastem. Sa ne bucuram de el. Sa ne bucuram pentru ca este asa cum este! Si, de-am putea percepe ce minune este in simplul fapt ca putem vorbi si putem ride, ce miracol este lacrima noastra ori simplul fapt ca putem vedea, am intelege ca orice altceva am pierde vreodata, ramine miracolul de a fi, adica singurul miracol real. Miraculos este pina si faptul de a ne intrista, or de a ne bucura, a plinge sau a ride, a ne supara ori a ne simti fericiti! Cum de facem toate acestea? Ce putere se afla in spatele puterii noastre de a merge, a alerga, a sta, a cinta, a vorbi, a visa? Cum de putem atinge in interiorul nostru trecutul si viitorul, cum de ne putem atinge unii pe altii si cum ne putem imbatisa ori respinge? Si, in pofida tuturor explicatiilor pe care mintile noastre le-au cautat cu obstinatie, a explicatiilor stiintifice sau filozofice care vin si pleaca, la fel ca gindurile noastre, trebuie sa recunoastem ca... nu stim. Dar, pe masura ce vom accepta sa observam miracolul de a face orice facem si a fi ceea ce sintem, vom fi mai putin tristi si mai mult apropiati de cunoasterea existentei lui Dumnezeu in noi. Pentru ca - de fapt - nu avem nevoie sa stim ceva, cit sa intelegem ca nu stim. Ca tot ce-i mai minunat, mai miraculos in existenta este vizibil si derutant de aproape. Noi sintem miracolul. Pomii si florile, si marile, si muntii, si gindurile, si sentimentele, si mersul si tot ce-i simplu... este miraculos.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Noi sintem miracolul... Omul a cautat intotdeauna - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 54.1KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#177

kipsing
Moderator
Postari: 812

Incredinteaza-te ca ceea ce faci este... bun!

Orice lucru vrei sa faci sau acela ce-ti iese din miini chiar acum, examineaza-ti constiinta proprie, prin intrebarea: "Este acesta un lucru care-mi place? Este un lucru in care cred cu toata fiinta mea? Cred eu ca este bun acest lucru si bucuria mea este deplina privind catre lucrul miinilor mele"? Raspunsul la acest aparent banal examen de constiinta este, de fapt, un secret al reusitei tale. Raspunsul este secretul perceptiei pe care si altii il vor avea despre "lucrul pe care-l faci". Fie ca esti implicat intr-o poveste de dragoste, intr-o afacere, intr-o munca importanta sau mergi in concediu, examenul de constiinta iti va spune din capul locului catre ce anume te indrepti; catre succes ori catre deprimare si nefericire. Raspunsul pe care ti-l dai singur, cu intreaga sinceritate, contine si efectul pe care "actiunea" ta il va avea in viitor. Daca iubesti clipa in care faci un dar, iubirea ta devine darul insusi. Iubirea ta este darul pe care ti-l faci tie si vibratia pe care-o incrustezi cu toata puterea in obiectul daruit. Nimeni nu primeste "obiecte" atunci cind primeste daruri, cit "vibratia" lor. Femeile stiu instinctiv aceasta, caci ele primesc adesea flori si intotdeauna “simt” cu precizie dragostea ascunsa in buchet, ori complezenta. Bucuria celui ce a daruit floarea devine bucuria ei de a o privi. Iata care este secretul credintei! Secretul credintei este si secretul reusitei tale. Sa fii intotdeauna multumit de pe urma prestatiilor tale. Daca ai si cea mai mica urma de indoiala, o vei trimite in eter, iar acolo - in lumea subtila - indoiala va atrage indoiala. Frica va atrage frica. Si sentimentul esecului va "atrage" esecul. Incredinteaza-te ca lucrarea pe care o faci este buna. Corecteaza neincrederea, caci ea submineaza "munca ta", ea submineaza relatia ta de dragoste, ea iti distruge planurile, visurile si dorintele. Caci problema credintei este aceea ca orice ai gindi, devine o forma de a crede. Orice indoiala, este un fel in care iti pierzi increderea. Orice forma de frica este un fel in care crezi ca nu vei reusi. Cind ti-e frica, nu este semn cert ca nu vei reusi, dar este semn care arata cu certitudine ca ai o credinta in nereusita. Gelozia ta iti farimiteaza dragostea, caci ea este semnul credintei tale in tradare, nu in iubire. Iar ceea ce crezi, vine dupa tine fara gres. Corecteaza incetul cu incetul gindurile tale de neincredere, de frica, de indoiala, de deprimare si debusolare. Ia fiecare aspect din viata ta in atentie si corecteaza acele parti in care nu crezi, dar... le faci. Acele parti de care te indoiesti, totusi, le faci. Acele lucruri de care ti-e teama. Transforma-le in asa fel incit, in clipa in care le privesti, sa ai incredere in ele. Sa simti cu toata fiinta ca ele sint reale sau frumoase, utile sau deosebite. Sa te simti incintat cu adevarat privind spre rodul tau. Si abia atunci vei intelege puterea credintei. Si atunci vei cunoaste ca in constiinta ta este si succesul, si esecul. Si fericirea, si bucuria

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#178

kipsing
Moderator
Postari: 812

Lucrurile sint frumoase cind ii dau viata... cuiva

"Se spune ca orice om trebuie sa planteze un pom, sa faca o casa si sa creasca un copil. Mesajul acestui "mit" nu este atat profund, cat ascuns. Si nu este adresat cu prioritate constiintei omenesti, cat inconstientului, in strafundurile caruia se formeaza motivatia noastra de a exista. Viata noastra este sustinuta prin propria vointa de a trai, dar de cele mai multe ori noi avem nevoie de motivatii exterioare. Un pom, o casa, un copil sint motivatii perfecte pentru a dori sa traiesti. Adesea, oamenii batrini, de peste 90 de ani, ne fac o demonstratie uluitoare, care arata ca motivatia cantareste cat viata intreaga si viata insasi se prelungeste printr-o motivatie puternica.Nu se va expune unui accident grav ori unei boli fatale nici un om care gaseste in fiinta sa ori in exteriorul sau un motiv adevarat, autentic, febril de a-si continua viata. Nu-i vorba aici despre situatiile in care ne facem vise false ori ne imaginam Feti Frumosi; nu inchipuirea ne ajuta sa traim si chiar sa o facem la cote muntoase, cat telul cert si realizabil. Un pom este usor de plantat, dar cat de mult ii trebuie sa creasca! Un copil se concepe in doi timpi si-n trei miscari, dar cata energie trebuie sa investesti in toata viata pentru a-l creste, a-l ridica, a-l ajuta sa gaseasca o motivatie in viata, ca si tine! Si iata cum a-i ajuta pe altii devine fundament al propriei noastre vieti. Fundament al vointei noastre de a trai. Cum pentru tine insuti ai nevoie de o casa si nimic mai mult, ca sa nu depinzi de altul. Pe cand pentru ca tu sa traiesti, ai nevoie ca altii sa prinda viata prin tine si sa creasca prin tine. Iar aceasta nu este nevoia altuia de tine, ci chiar nevoia ta de altul.

Tu ai nevoie ca altul sa aiba nevoie de tine. Straniu, nu-i asa? Cand inteleptii ne spun: "traieste-ti clipa, traieste din plin", noi nu avem habar ca a trai din plin inseamna a-i da viata altuia si a-l ajuta pe el sa creasca. Viata in care investim energie, adica pomul, copilul, prietenul, iubitul sau iubita sint motivatia noastra de a trai si a evolua, a intelege si a invata care este rostul nostru si al iubirii noastre in lumea aceasta. Noi vrem sa credem ca a trai din plin inseamna a ne umple burtile cu mincaruri de soi. A face sex in fiecare zi. A construi castele si drumuri, hardughii nenumarate si gramezi intregi de bani! Lucrurile au valoare doar atunci cand ii dau viata cuiva. Lucrurile traiesc doar atunci cind cineva se foloseste de ele, cand se bucura de ele si prin ele. Banii singuri, doar pentru tine insuti, nu-ti aduc nici un pic de energie. Casele pustii ramin pustii, fara viata care se bucura in ele. Si sa nu crezi vreodata ca nu exista cineva care sa aiba nevoie de tine! Doar mintea ta poate nascoci o lipsa de sens in viata. S-ar putea sa vrei sa traiesti pentru un porumbel, care vine la geamul tau, sa-l hranesti. Pentru un prieten. Pentru o sotie sau un tovaras de viata, pentru care existenta ta conteaza. Motivatii sint la tot pasul; totul este sa le vezi. Sa le iubesti. Si viata insasi te va iubi atunci."

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#179

kipsing
Moderator
Postari: 812

Ca si cum ai urca Everestul dintr-o saritura...

Cercetatorul si iluminatul David Hawkins spune - pe baza testarilor chinesiologice pe care le-a facut pe mii de persoane, ca fiecare om vine pe lume insotit de "un cimp energetic sau un cimp calibrat al constiintei", ceea ce face ca oamenii sa aiba traiectorii de viata diferite si diverse. In acelasi timp, nivelul calibrat al constiintei unui om arata ca si constiinta se afla intr-un proces de evolutie, ca toate formele existente in Univers. Pe parcursul unei vieti, omul evolueaza, dar evolutia constiintei sale este un proces si se desfasoara destul de lent. Incetineala acestui proces de evolutie al constiintei este, insa, ca pasul pe care omul l-a facut pe Luna. Cel mai marunt salt, ridica nivelul de constiinta al umanitatii! Pentru ca vietile noastre se desfasoara prin influenta subtila a cimpului de energie de la nastere, care ne insufla nivelul de constiinta si ne da reperele drumului in viata, orice incercare de a face un salt brusc de la un nivel al saraciei, haosului si suferintei la cel al iubirii, al pacii sau bucuriei devine un fel in care am incerca sa ne urcam pe Everest dintr-o saritura. Legea Atractiei si Legea Armoniei Universale ne intorc fara drept de replica la "nivelul de baza al constiintei noastre". Faptul ca avem la nastere un "loc" determinat pe scala constiintei semnifica si faptul ca ne aflam intotdeauna la locul potrivit, la timpul potrivit, in epoca potrivita pentru nivelul de evolutie al constiintei noastre. Dorinta de a fi mai mult decit sintem, fara ca ceea ce sintem sa fie in constiinta proprie, apare prin intermediul mintii si este sanctionata prin actiunea automata a Legilor Divine, care regleaza existenta, viata si experienta noastra in interiorul formei. Daca un gunoier intelege mental ca-i mai bine sa fie savant si ar vrea brusc sa fie savant, se va trezi zapacit intr-un laborator, in care nu stie ce sa faca. Probabil ca s-ar gindi sa mature laboratorul, dar acest lucru nu-i suficient pentru ca el sa fie savant. Legea Atractiei va declansa in el sentimente de inferioritate, de suferinta morala, de indispozitie si nefericire, pina cind l-ar intoarce la meseria de gunoier sau la "nivelul de constiinta in care se afla". Pur si simplu, el nu poate trai, el sufera in laboratorul savantului, caci acela nu este locul lui.. Astfel, se restabileste armonia, si gunoierul isi ia fericit locul sau, cum savantul va veni fericit la locul sau. Negativitatea, suferinta, distrugerile si ceea ce credem a fi rau se nasc automat din nevoia Universului de a se echilibra, dupa ce a fost dezechilibrat prin actiuni gen "sa urcam pe Everest dintr-un salt". Armonia Universala cere imperios sa facem salturi in perfecta stare de constiinta. Aceasta presupune faptul simplu ca nimeni nu poate evolua fara decizia constienta de a o face. Evolutia constiintei este o alegere personala, iar nivelul pina la care putem evolua intr-o viata este destul de mult determinat sau limitat de insasi actiunea cimpurilor subtile, menite sa mentina ordinea, armonia si diversitatea exsitentei, la toate nivelurile sale. Aceasta are implicatii profunde asupra fiintei umane (precum existenta destinului, dar si a liberei alegeri), despre care vom mai vorbi.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Ca si cum ai urca Everestul dintr-o saritura - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 18.3KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#180

kipsing
Moderator
Postari: 812

Zimbet pentru supravietuire

Privelistea generala a lumii de azi contine imaginea deprimarii si a izolarii. Poate de aceea rar mai izbutim sa intilnim un om cu zimbetul pe buze sau unul senin. Pina si functionarii, obisnuiti cu tu-netele si cu trasnetele proprii, dar si cu ale celor ce-i viziteaza zilnic pentru rezolvarea problemelor, ramin impresionati in fata unui om care nu se supara. Toata lumea este zbirlita, nervoasa, obisnuita sa-si incalece tifna si s-o proslaveasca imediat ce apare ocazia. Rabdarea parca a pierit din lume, iar buna crestere s-a lasat in valurile firbinti ale impulsurilor primare, invatate sa-si arate cizmele pe oriunde s-ar duce. Vecinii se enerveaza unii pe altii, calatorii din autobuz se imbrincesc, la spital te enervezi cind ti-o ia altul inainte si tot asa, cauza enervarii se prelungeste ca eternitatea. Sa te superi este la moda. Daca nu te superi, incepi sa te vezi cam prostut din fire, cam nating si cam tulbure la minte. Cu toate ca, dintr-o data, ii zici unuia ce-ti vine la gura si el iti zimbeste. Te intilnesti cu X si, pina ajungi la intilnire, in capul tau se deruleaza zeci de explicatii. Te gindesti sa-i zici ca a fost aglomerat pe traseu, ca s-a imbolnavit bunica sau ar fi mai bine sa-i spui ca ai avut o sedinta..! Numai ca omul te primeste zimbind, n-are nici urma de suparare pe chip si glasul lui mieros te plezneste in moalele capului. ”Cum, nu-mi face scandal?” Pare incredibil. Si atunci nu stii cum sa mai mormai scuze si habar n-ai cum sa iesi din rusinea care te apasa pe neuroni. Da, chiar asa traim, chiar asa trece fiecare zi. Cu supararea noastra in capul prioritatilor si cu rabdarea la coada listei. Un singur om care inverseaza rutina “trosnelii”, a fetelor cazute, a rictusurilor si a tipetelor apare ca un extraterestru in persoana. Stai indelung pe ginduri si te intrebi ce-o fi cu el: are vreo boala sau o fi adus din alte tarimuri, unde nu cresc preturile, nu exista partide politice, nu se cunoaste notiunea de bani sau aceea de “economie de piata”? Fiindca noua ne-au pus toate parul pe cirlionti de sirma si de aceea am preschimbat anormalitatea in normalitate. Zimbetul nostru a ajuns un banal rictus, scapat la coltul buzelor in vreme ce ne gindim la teava sparta de acasa sau la nevasta care ameninta cu divortul. Oamenii cad pe ginduri tot mai des, se duc undeva, in peisajele interioare, acolo unde nici ei nu stiu prea bine ce se intimpla si-n vremea aceasta vorbesti cu cineva care n-aude o iota. Sau vorbesti singur, daca n-ai facut asta de mult. Vorbitul singur este o specialitate a vorbirii curente, a vietii noastre, ca si cazutul pe ginduri, ca si supararea continua. Si, in toate aceste manifestari se piteste stresul, nerabdarea, bulibaseala, buimaceala. Toate incep sa mearga prost ori de cite ori unul dintre noi nu zimbeste. Dar, de ce sa zimbesti? Asa, pur si simplu. Din motivul pentru care mergi, maninci, dormi poti sa si zimbesti. Zimbetul pune si el problema supravietuirii. La fel de acut ca si apa sau ca mincarea. De aceea este vital sa zimbesti cu opt dinti, cu patru sau, mai bine, cu tot sufletul.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#181

kipsing
Moderator
Postari: 812

Suferinta eternului... cautator al dragostei

Suferinta eternului... cautator al dragostei Multi oameni se autoblameaza, se cred vinovati si instabili emotional pentru ca se indragostesc de o persoana de sex opus, apoi sint atrasi implacabil, iremediabil, cu o forta imposibil de ponderat sau de inteles intr-o alta dragoste. Uneori trece mai mult sau mai putin timp intre escapadele emotionale de acest fel. Alteori atractiile se petrec chiar in timp ce relatia de dragoste despre care credeai ca va fi cea mai infloritoare si mai puternica va dainui vesnic. Chinurile interioare pe care le traiesc oamenii in asemenea situatii devin un fel de Golgota, iar capacitatea de a intelege ce se intimpla cu ei se diminueaza, pe masura ce autoculpabilizarea si negativitatea mentala cresc in dimensiuni. Efectul acestor escapade emotionale devine, in timp, sursa unei negativitati mentale uriase, pe care o depasesc intuitiv doar cei ce intrerup in mod constient tiparul credintei ca dragostea se afla dupa colt, cum fericirea este garantata de urmatoarea persoana care ne atrage. Secretul acestei rataciri prin propriile emotii este acela ca nu intelegem exact unde se afla “sursa iubirii”. Sintem tiriti de noi insine in iluzia ca alt om ne poate da ceea ce singuri nu putem simti. Obiectul dragostei devine in mintile noastre asa cum am vrea sa fie, dar - in timp - observam ca el nu este chiar asa cum il vedeam la inceput. Apoi, vedem ca noi sintem sursa instabilitatii personale si acest lucru atrage suferinte interioare extreme. Incetul cu incetul, multi pot vedea ca, orice ar face omul iubit, noi tot tinjim dupa iubire. Noi tot mai credem ca exista ceva mai bun, mai frumos, mai interesant. Tot ne simtim lipsiti de dragoste.

Lipsa dragostei continua sa ne ravaseasca, in clipele in care cel iubit recurge la sacrificii ori face pentru noi ceea ce nu am fi visat vreodata. Si atunci, tot ne lipseste dragostea. Si o cautam din nou sau chiar o gasim, ca si cum s-ar fi intimplat pe nepregatite, ca si cum ar fi venit ca o surpriza. Aceasta eterna cautare a dragostei nu este altceva decit semnalul limpede al nefericirii pe care o simtim. In asemenea momente, a ne arunca intr-o relatie sau intr-o iubire noua echivaleaza cu a ne umple de noi amaraciuni si vinovatii, care vor duce relatia spre dezastru. Omul prins in capcana indragostirii are nevoie sa inteleaga, mai intii, ca sursa iubirii se afla in dorinta sa de a fi fericit. Ceea ce-i lipseste cautatorului etern al dragostei este puterea sa de a simti ca el este cel ce iubeste, el este fericit. In mintea sa se consuma dorinta de fericire si gindurile care-i creeaza nefericirea continua. El vrea sa fie fericit, dar afirma continuu ca suferinta este reala. Se simte vinovat si invinovateste. Gindeste ca dragostea nu este aici, cit pe la usile altora, prin vietile altora. El nu poate percepe iubirea din interiorul sau pentru ca se gindeste la ea ca si cum n-ar exista ori ar exista departe. Aceasta este una dintre marile tragedii ale fiintei umane si se corecteaza incetul cu incetul, prin dorinta noastra sincera de a fi fericiti. Prin observarea fiecarui lucru frumos, iubitor, bun care intra sau este, deja, in vietile noastre. Prin cresterea starii noastre de constiinta, care ne arata ca noi sintem cei ce simtim dragostea, ca si aceia care cred in absenta ei.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Suferinta eternului... cautator al dragostei - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 2.2KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#182

kipsing
Moderator
Postari: 812

Inceputul ce se anunta dupa fiecare... sfarsit

Stresul este frica de ceea ce s-ar putea intimpla si la noi, oamenii, frica aceasta devine paralizanta. In stres se intrezareste continuu spaima de viitor. Spaima de ceea ce ar putea veni din viitor, de ceea ce ne-ar putea strivi sperantele, visele, o situatie confortabila sau acceptabila. Nu putem privi in viitor ca printr-un geam si nu putem vedea acolo intimplarile asa cum vedem calatorii care trec pe strada. Privirile noastre catre viitor sunt emotionale, mereu incarcate de un ceva misterios, ce-si trage seva din schimbare. Ne inspaiminta schimbarea si de aceea claritatea vederii ni se stinge. Ceea ce se schimba este si ceea ce ne incita sa experimentam frica, emotiile paralizante, caderea sub taisul fastuos al esecului.Cultul unui nou inceput nu este, inca, un impuls, o stare de fapt, o casuta emotionala in care sa ne ascundem atunci cand traim spaima de esec sau esecul insusi. Ne sperie inceputul, pentru ca el presupune mai intai un sfirsit. Ceva se termina si apoi ceva incepe, dar noi nu stim ce incepe. Cind se incheie o relatie de iubire sau una de prietenie, o relatie de afaceri sau una politica se poate sa ni se para ca pamantul se scufunda si noi vom ajunge in fundul Iadului. Suferinta sfirsitului nu ne permite sa vedem in sfirsitul unei relatii si inceputul altei relatii, poate inceputul unei epoci noi, efervescente, placute a vietii noastre. Primul impuls este acela de a ne opune, a striga, a ne emotiona negativ, a ne razbuna, a incerca sa oprim schimbarea. Inca n-am invatat sa vedem in ceea ce se schimba si ceea ce ne poate duce in sus, spre experimentarea unor forme de a trai altfel. Poate ca in ascunsul aproape necunoscut al fiintei noastre visam linistea, armonia, vindecarea unor neajunsuri emotionale, dar nu stim foarte bine ca avem aceste dorinte, ca le-am chemat si le-am cautat. Pentru ca nu ne recunoastem in schimbarile obisnuite ale vietii noastre, ne opunem lor si perpetuam prin opozitie lucrul caruia ne opunem. Rezistenta emotionala naste rezistenta. Cind te opui unui “rau”, raul ti se opune la rindul sau. Cind te opui unui efect, efectul ti se opune. Sau, cum zice proverbul, “de ce ti-e frica, nu scapi”. A fi perseverent si a invata ca viata este un fel de a o lua mereu de la capat este unul dintre marile secrete ale succesului. Sa nu te apleci in fata nici unui esec si sa nu-i dai bice de aur depresiei, sa nu asculti la urechea cea surda a disperarii si sa stii mereu ca orice schimbare a vietii incepe cu un sfirsit. Pentru schimbare este nevoie ca ceva sa se sfirseasca, ceva sa devina altceva. N-ai reusit azi? Persevereaza cu inima si cu mintea ta pentru a reusi miine. Si aminteste-ti ca nu se poate sa fie un inceput, fara ca un sfirsit sa fi fost inaintea lui. Dar tocmai aceasta-i frumusetea sfirsitului; el aduce o schimbare. Si, cind ai incredere in ea, se poate sa fie de bine!

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#183

dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

Iubirea! Este sacra sau este privita ca fiind profana? Oare care din aceste doua cuvinte o caracterizeaza sau are mai mare amploare in sufletul unui om in ziua de azi?
Iubirea este un dar pe intelesul fiecaruia. Aceasta are mai multe sensuri, fiecare o vede si o intelege-n felul sau.
Iubirea este frumosul zilelor fara grijii, este sentimentul pur al libertatii fata de toata lumea din jur, este dorinta purpurie transformata-n fluturii, este o speranta desarta, ganduri spuse-n soapta, pasiuni, extaz, intensitate,vise aprinse de-un sarut, dragostea intr-o viata.
Cand iubesti iti formezi un tel in viata pe care sa-l atingi cu degetele. Unii nu-si dau seama ca iubirea oscileaza intre doua cuvinte cu sens opus dar cu aceeasi amploare asupra intelesului acestuia. Este ca si cum am compara cultura si credinta, lucru care pare aproape nerealizabil insa un cuvant le uneste pe amandoua, iar acesta este iubirea.
Daca ne referim la iubire ca fiind un lucru sacru, care noi cica-l credem dar nu toti il respecta, atunci putem spune ca iubirea este inteleasa de mentalitatea noastra precum un sentiment puternic care ne apropie si ne lumineaza sau ne orbeste, dar in acelasi timp trebuie sa intelegem ca daca iubim nu trebuie decat sa reusim sa ne iubim pe noi insine si atunci vom putea sa ne iubim si aproapele.
Dumnezeu spune ca sa ne iubim aproapele dar in acelasi timp tot El spune sa ne ferim de desfranare ca ne va indeparta de imparatia Sa. Asa gandim daca luam in considerare sensul cuvantului profan.
Oare cand se vor lumina unele ganduri caci se vad departe de viata, intr-o scaldare profunda alaturi de-un „dusman”?
Iubirea te macina din prima clipa pana-n ultima. Absolut tot ce simti in clipe de visare, gelozie, prietenie este iubire.
Unii oamenii inteleg prin a iubi – a face dragoste, dar nu este adevarat, in iubire simti, pui sentimente la orice lucru marunt, te scufunzi in visare la oricare abatere de la realitate. In iubire nu faci altceva decat iti hranesti sufletul, esti convins de inima pe ce drum s-o iei. Chiar daca uneori este dureroasa, iubirea este frumoasa. Chiar daca este spulberata-n vant, iubirea este pastrata-n gand ca si-o flacara vie transformata-n amintire.
Iubire! Cand spui acest cuvant parca se misca ceva-n tine, parca face parte din viata si esti condus de aceasta in absolut tot ce faci. Visele care se dezleaga in timp ce iubesti sunt sumbre ganduri care pot fi desarte cand nu mai sunt la fel de mult apreciate.
Intr-o relatie, de exemplu iubirea dintre parteneri nu consta numai in doua cuvinte ( Te iubesc! ) ci in mici bucurii impartite impreuna ca prieten sau mai mult, ganduri, vise impartasite, realizarii si multa intelegere si respect, multe secrete bine ingropate, daruri impartite fara nici un eveniment sau vreo sarbatoare ca pretext.
Sunt multe de zis la acest subiect - iubirea. Fiecare priveste acest cuvant in relatie cu oamenii cum crede de cuviinta. Niciodata nu-i prea tarziu ca lumea de azi sa inteleaga cum ca iubirea nu inseamna dragostea si relatiile intime dintre doua persoane ci este sentimentul acela puternic prin care ne distingem de fiecare si ne apropie unii de altii, ne face sa ne intelegem bine atat pe noi cat si pe ceilalti cu mai mult calm, fara disperare.
Oare cand ne vom da seama ca lumea de azi este total diferita de cea de ieri? Poate niciodata… si deci nu trebuie decat s-o acceptam.
Pentru multa lume iubirea oscileaza intre sacru si profan, insa acestia nu inteleg ca este cuvantul care le defineste pe amandoua foarte clar; tocmai din acest motiv iubirea este atat de misterioasa...

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

#184

dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

Toamna visele nu trebuiesc tinute in secret. Si daca ai visa, ce e foarte probabil, ingaduieti privilegiul de a trai macar un moment din acel vis, caci trezindu-te la realitate nu iti vei aminti nici macar o frantura din acel vis, nici o aschie sau macar un ciob de sentiment nu iti va strabate memoria.
Aschii,franturi, cioburi toate sunt doar piese dintr-un puzzle ce trebuiesc asamblate spre a pune capat indoielii, gasind imaginea puzzle-uluivei gasi si raspunsul.
Toamna, nici cea mai tare piscatura nu o voi simti, caci ma simt vidat fata de toate relele societatii, de perfidia si invidia conationalilor mei, si nu numai....Insa in tot acest timp fiecare piscatura o voi savura pana la extrem la fel cum savurez orice picatura de romantism.
Spatiul pe care toamna il ocupa in inima mea e, inca, indefinit. Vorbim de toamna ca despre un anotimp mort, dar, de fapt toamna natura isi rezerva pt. ultima oara dreptul la replica. Si ce replica!!!!
Fructe si legume de toate soiurile avand o paleta cromatica foarte nuantata ce iti spala privirea lasando inmarmurita la vazul acestui spectacol autumnal.
Acest joc, atat vizual cat si mirositor iti incanta toate simturile. In acest portret echinoctial exista 2 persoane cu o veche reputatie ce isi rezerva dreptul de a participa la acest joc: Bachus si Amor(Eros).
Toamna, pasarile sunt suparate pe frigul ce va veni astfel incat migreaza spre alte tinuturi mult mai calde ca si aici sperand ca le va fi mai bine. Toamna copacii isi leapada frunzele si intregul coronament devine chel si mai batran, ridat de toate grijile vietii "copacesti"....
Ce paradox!!! vara copacii sunt incarcati cu frunze atunci cand caldura le da foarte multa bataie de cap, pe cand toamna ei isi leapada frunzele, atunci cand ar avea mai multa nevoie!
Toamna e anotimpul marcat parca de parafa Fecioarei.....e virginitate insasi. Culorile insasi capata o nuanta stridenta asemenea Skrik-ului lui Munch ce cheama un fel de ajutor.....
Toamna e anotimpul recoltei, a porumbului si a strugurilor in special. Ploua mai des simai rar, ca si cum prin acea ploaie ne-am spala de pacate. Imi vin in minte o gramada de versuri, dar numai catvea imi inunda cavitatea cerebrala si ma face sa simt cu adevarat ceea ce ma marcat...sunt acele emotii de toamna ale lui Nicu Alifantis:
- A venit, a venit toamna
- Acoperami inima cu ceva
- La umbra unui copac, sau mai bine
- Sau mai bine cu umbra ta.
Dovada e si anotimpul confesiunilor si iubirii. Are o desavarsita frumusete, o gingasie plina de vino-ncoa...

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Toamna visele nu trebuiesc tinute in secret. Si - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de dr.white, in DIVERSE · 43.2KB

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

#185

kipsing
Moderator
Postari: 812

minunat, doctore. totusi unde sunt toamnele de altadat'?
ti-au iesit bobocii la numaratoare, toamna astta?

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#186

kipsing
Moderator
Postari: 812

Daca ajuti un gindacel sa-si continuie Viata...

"Un mare iluminat - contemporan cu noi, considerat mare avatar (deci acela ce schimba constiinta umana prin simpla-i Prezenta in existenta), David Hawkins, spune ca, atunci cind cineva intoarce un gindacel care a cazut cu burta in sus si-l ajuta sa-si continuie viata, intregul Univers "stie" despre acest gest de ajutor adus vietii si raspunde ca atare. Aceasta afirmatie nu este doar una "frumoasa", ci contine intregul adevar al experientei numita `viata noastra`. Orice mic sprijin pe care il daruim cuiva, orice cuvint bun, orice mic dar si orice gest binevoitor se inscrie in memoria universala a Vietii si lucreaza in folosul ei. Viata apreciaza orice gest de ajutor. Puterea Vietii de a intoarce catre noi chiar si cea mai mica farima de iubire pe care o simtim ori o daruim altuia este absoluta si coplesitoare. Prin gesturi cit de marunte, prin daruri cit de mici, prin ginduri frumoase pentru cei din jurul nostru “scriem” toate acestea pentru noi insine, pentru ca intr-o zi sa le primim de undeva. Din lucruri neasteptate si de la fiinte pe care, poate, nu le-am vazut si nu le-am cunoscut. Iubirea de odinioara si gesturile prin care am ajutat viata se intorc la noi sub forma iubirii si a sprijinului de la altii. Ajutorul neasteptat, vindecarile miraculoase, reusitele surprinzatoare si puterea exceptionala pe care o simtim in cele mai dramatice clipe ale existentei sint dovezi prin care Viata ne spune "Sint aici, te iubesc, te ajut si te salvez pentru ca am primit cindva de la tine ajutor". Poate ca nimic din lumea aceasta nu este mai pretios si mai puternic, mai minunat si mai vindecator decit ajutorul si bucuria pe care o putem darui altui om. Daca am izbuti sa intelegem, sa simtim si sa traim acest miracol al vietii, miracolul gesturilor de blindete, de bunatate, de intelepciune si de dragoste pe care le oferim celorlalti, daca am putea vedea cita lumina se creeaza in jurul unui om fericit, am fi aproape de Dumnezeu in fiecare clipa. Din bucuria celorlalti se hraneste insasi viata noastra. Din interiorul gindacelului pe care-l intoarcem, cu dorinta ferma de a-l ajuta sa-si continuie viata, se revarsa recunostinta Spiritului Divin, care ne intoarce bucuria de a iubi propria viata. De aceea sa ne propunem in fiecare zi sa facem gesturi frumoase. Sa-i daruim cuiva macar un cuvint bun. Dar, sa nu facem confuzii; sa nu transformam aceasta intr-un interes, intr-o asteptare febrila de a primi recunostinta sau viata. Gesturile despre care vorbim nu sint o marfa si nici un obiect de interes omenesc meschin; sa spunem lucruri frumoase cind credem in ele. Cu tot sufletul si cu toata fiinta. Sa nu ne retinem niciodata de la a ne exprima bucuria, dragostea, admiratia, respectul sau placerea pe care o simtim fata de alt om si, cind facem acestea, s-o facem pentru ca noi sintem bucurosi de frumusetea a ceea ce simtim. Orice alte motivatii modifica sensul vietii si atrage raspunsuri corespunzatoare de la Viata. Daca ne bucura bucuria altuia, aceasta-i iubirea. Daca sintem fericiti de fericirea lui, aceasta-i iubire si acestui gen de iubire ii raspunde Viata sub forma miracolului si al iubirii pentru Viata proprie."
-------- un articol de ziar

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#187

kipsing
Moderator
Postari: 812

Adevarata noastra... rugaciune!

Ambitiosii alearga, invata, se dau de toate ceasurile si de toate clipele pentru a prinde aripi in putere. Caci puterea atrage. Puterea proprie iti da incredere in tine, iar increderea in tine transmite de jur-imprejur un semnal vibrational plin de erotism, de savoare si de atractie. Daca ne simtim neiubiti, deprimati, ghinionisti, nefericiti, semnalul nostru vibrational transmite neincredere in sine, slabiciune, lipsa de speranta, respingere si lipsa de putere. Perceptia ca sintem nefericiti se transmite ca cel mai superspecializat si ultrarapid virus in jurul nostru, vibreaza in fiecare gind, in fiecare sentiment si-n fiecare clipa a noastra, creindu-ne intilniri care ne confirma ceea ce singuri credem despre noi. Cu cit ne simtim mai nefericiti, cu atit nefericirea ne urmeaza si ne pindeste, ne inghite si ne foarfeaca, pina cind izbutim sa ne saturam de ea. Pina ce ne ajunge sa ne balacim in apele tulburi ale deprimarii si neincrederii in sine si pina ce observam singuri ca oamenii de succes zimbesc mult, se simt multumiti, gindesc in termeni pozitivi si sint consecventi in tot ceea ce fac. Cheia starii de bine a fiecarei fiinte umane straluceste in decizia sufletului si a mintii de a se simti bine, orice ar fi in jur. De cele mai multe ori mintea se dovedeste a ne fi prea putin de ajutor in virtejul vietii, caci ea se raporteaza continuu la ceea ce stie, la ce a invatat, la ce crede ca ii aduce multumirea, dar nu are rabdarea de a se simti, deja, multumita. Mintea refuza sa fie multumita pentru ce are nevoie, inainte de a primi. Mintea se lamenteaza pentru tot ce nu este. Mintea regreta ce a fost in trecut. Mintea isi poate imagina catastrofele din viitor. Daca, insa, ea ar putea trai chiar "acum" starea de multumire, ca si cum ar fi primit ceea ce are nevoie si ar putea trai starea de bine in absenta fizica a lucrului dorit, ar fi ca si cum s-ar afla in cea mai inalta stare de rugaciune. Caci rugaciunea noastra nu consta atit in a repeta cuvinte in care nu credem, pe care nu le traim, cit in sentimentul pe care il transmitem atunci cind ne rugam. Starea noastra de spirit este o minunata stare de rugaciune. Traind in sentimentul de multumire, vibram intr-un mod diferit, cerem intr-un mod diferit si primim diferit. Vibratia noastra nu mai transmite in univers undele fricii, ale suferintei si ale lipsei, cit pe acelea ale "abundentei". Noi sintem ca niste fiinte "energetice", ca niste aparate, care transmit continuu imprejur semnale. Semnalele multumirii, ale bucuriei, ale vietii contin in ele frumusetea, belsugul si bucuria care se intorc la noi. De aceea s-a spus ca "primim ceea ce dam" sau ca "primim tot ce noi cerem". Sa cerem prin rugaciunea care multumeste inainte de a primi. Sa multumim neincetat pentru tot ce am vrea sa avem, pentru tot ce visam, pentru tot ce avem, pentru fiecare respiratie a noastra. Si atunci vom fi invatat sa ne rugam si atunci vom putea vedea ca numai cind sintem bucurosi primim mai multa bucurie. Cind iubim devenim iubiti. Si cind stralucim, stralucirea este atrasa in existenta noastra.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Adevarata noastra... rugaciune! Ambitiosii - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 30.4KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#188

dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

kipsing a scris:

minunat, doctore. totusi unde sunt toamnele de altadat'?
ti-au iesit bobocii la numaratoare, toamna astta?

Mi_au iesit ! si sufletul mi-a iesit ( ca sa nu zic ochii!) :p

Tie >? ce si cum ti-a iesit ?

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

#189

kipsing
Moderator
Postari: 812

eu inca alerg sa strang totul la un loc.

uffffffff, ceva tot treb sa scap, sigur.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#190

kipsing
Moderator
Postari: 812

Filmul numit `viata mea`

Cind urmaresti un film, simti ca el te prinde emotional... Rizi, plingi, gindesti, iubesti, urasti, anticipezi scenele, ti-e frica, ori te simti trist si asa participi... de parca filmul ar fi real! Tu stii ca filmul este... poveste, dar povestea prinde viata in emotiile si-n gindurile tale. Fiecare poveste pe care o citesti sau o vizionezi la televizor, pe care ti-o spune alta persoana, ori pe care ti-o imaginezi singur devine reala in interiorul tau. Simplul fapt ca te impresioneaza suferinta sau dragostea, agresivitatea sau disperarea din poveste este semnul distinct al implicarii tale in poveste. Este semn ca povestea imaginara a devenit pentru tine... reala. Viata de zi cu zi este... la fel ca povestea din film. Viata pe care o simti in emotiile tale, viata pe care o gindesti si careia ii dai girul realitatii este... povestea ta. Emotiile te fac participant la poveste, te implica in ea si iti creeaza iluzia ca povestea pe care o vezi, o traiesti si o simti este una reala! Si nebunia povestii, oricare ar fi ea si oricui i-ar apartine, provine din credinta mentala ca "exista victime" si de aceea suferinta este reala.

Mintea umana a conceput un scenariu tragic, in care omul devine victima si este obligat sa sufere, negind astfel iubirea. Pina si iubirea omeneasca este sfisiata de suferinta si de oroare. Frica de dragoste a devenit parte din acest scenariu absurd al constiintei umane. Frica de dragoste este radacina tuturor fricilor, caci in ea se ascunde frica noastra de Dumnezeu. In fata "mintii omenesti" iubirea nu este un drept al tuturor fiintelor si nici natura lor. Mintea condamna, judeca, uraste, agreseaza si speculeaza orice eroare pentru a justifica credinta ca iubirea nu exista. Prin aceasta, in cadrul propriului film, omul isi face scenariul suferintei si apoi crede ca el este realitate. De fapt, povestea vietii este... filmul mental, care ruleaza acum in fata ta si careia ii atribui numele de realitate. Orice ai privi in jur, fie propria poveste, fie povestile celorlalti, vei vedea... filme. Si te vei implica in ele, ca si la televizor, atit cit iti va permite propria minte. Nefiind constient de faptul ca tu esti acela care priveste filmul - asa cum se intimpla cind te uiti la televizor - emotiile tale te conditioneaza sa-l percepi ca pe o realitate.

Nu filmul este, insa, cauza emotiilor tale. Emotiile si gindurile tale sint in inconstient pina in clipa in care intilnesti... filmul. Ele iti spun care este realitatea ta interioara, ce anume te impresioneaza, ce te agaseaza, ce anume te conditioneaza si ce anume atrage filmul pe care tocmai il urmaresti. Astfel, fiintele ce-ti apar in fata, evenimentele in care esti implicat, problemele tale de zi cu zi joaca rolul... "filmului TV" pe care il urmaresti. Ceea ce apare pe ecranul tau mental, emotional in relatia cu toate care ti se intimpla creeaza in tine o reactie emotionala. Existenta ei te face sa simti ca filmul este adevarat. Dupa consumarea unui eveniment poti sa-ti dai seama cu usurinta ca evenimentul nu mai este prezent, dar mintea inca... il pastreaza viu. Acest fenomen poate fi comparat cu situatia in care ai plecat de la cinema, dar te gindesti inca trei saptamini la filmul pe care l-ai vazut! Aceasta este mintea care se agata de trecut si traieste in amintire si-n imaginatie ceea ce nu este prezent si nu are nici o realitate. Un simplu film. A carui frumusete sau uritenie depinde de mintea care le observa.

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#191

kipsing
Moderator
Postari: 812

Visul vietii, visul noptii

"Intelepciunea straveche spune ca, pentru a schimba vietile noastre, trebuie sa schimbam modul in care visam ca sint ele. Viata este ca un vis. Daca nu ne place cum arata visul, avem nevoie sa visam ceva mai frumos, mai interesant, mai palpitant, mai vesel, mai plin de armonie sau de vitalitate. Daca viata ne incita la ura, la agresivitate, la minie, la violenta ori la suferinta si ne aduce in cale evenimente dramatice, n-avem decit sa incepem prin a modifica totul, visind la... ceea ce ne dorim. Jocul suferintei lumii ne atrage coplesitor, poate si pentru ca suferinta pe care o visam contine efecte secundare "benefice", din care mintea se hraneste cu nesat. Suferinta contine, inainte de toate, simburele dulce al "motivatiei" de a trai, de a iesi din ea. Mintea stie ca, dupa furtuna izbinda soarelui pare mai glorioasa, iar bucuria se iveste ca o friptura dupa ani de post! Viata este un vis la fel de inconstient ca si visul noptii!

Si-n visul noptii, spiritul uman traieste "o realitate", oricit de absurda ar parea ea. In vis, poti zbura, poti vedea monstri inexistenti in ceea ce crezi a fi viata reala, poti gindi la un lucru, care-ti apare instantaneu in fata si poti sa te trezesti dintr-un loc in altul, fara nici un mijloc de locomotie. Legile visului noptii par mai apropiate de legile spiritului decit sint cele ce ne creaza.. viata de zi cu zi. Dar visul noptii ne cheama intr-o stare pe care o percepem ca fiind reala. Numai prin trezire, dimineata, intelegem ca am fost in vis. Si-n viata de zi cu zi, sintem intr-un alt fel de vis. Si aici poate veni o "dimineata" in care ne trezim si atunci vom sti, precum inteleptii, ca putem visa altceva pentru a ne face viata... altfel. Putem visa dragoste, in locul urii si frumusete, in locul violentei si a mizeriei umane. Putem alege un vis in care vedem mai degraba pomii infloriti decit gunoaiele si strazile aglomerate. Putem visa ca mergem mai mult pe jos, onorind bucuria trupului omenesc de a merge cu viteza si intelepciunea pe care i-a daruit-o natura. Caci masina, avionul, telefonul mobil, Internetul si toate masinariile inventate de catre minte - dincolo de utilitatea lor evidenta - saboteaza natura, la fel cum o fac si aceia care-si permit sa ne taie respiratia de cite ori ucid un pom! Masina concureaza cu picioarele noastre, carora natura le-a dat capacitatea de a merge intr-un anume ritm, dar nu intimplator. Telefonul ne determina sa ne folosim mai putin capacitatile telepatice ori chiar sa nu le mai recunoastem, iar Internetul realizeaza pentru noi intilniri virtuale, care nu vor putea niciodata inlocui intilnirea "tęte á tęte". De fapt, aceste instrumente nu au vreo vina pentru ca exista; dimpotriva, ele pot fi binecuvintate, dar... sint astfel cind omul le foloseste pe ele si nu ele il folosesc pe om. Visul omului de a calatori cu viteza luminii, de a vorbi. la distante de mii de kilometri este, de fapt, un fel in care Spiritul insusi viseaza! Si, fara indoiala, putem visa - nu doar mai multe masini, cit mai multa bucurie de a trai, mai multa frumusete si mai mult bine pentru tot ce ne inconjoara. Visul bun ne va conduce catre motivatii bune; vom dori sa ocrotim natura, sa conversam cu pomii, cu animalele, sa mergem cu propriile picioare si sa visam cu propriile noastre inimi."

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#192

kipsing
Moderator
Postari: 812

Cum ne putem conecta mai mult la inimile noastre?

Un institut american pentru studiul inimii si al mintii a descoperit ca inima emite un cimp electromagnetic de cel putin trei ori mai mare decit cimpul electromagnetic al creierului. Aceasta face ca puterea inimii sa fie “adevarata” putere a fiintei umane si - mai mult -face ca inima sa coordoneze, de fapt, chiar procesele de vindecare, atunci cind ne aflam pe frecventa iubirii. Cimpul electromagnetic al inimii este un cimp de lumina pura, inteligenta, care radiaza in corp, dar si in mediul inconjurator, penetrind cele mai subtile si profunde forme materiale din raza sa de actiune. Oricine se afla intr-un cimp de iubire se va simti instantaneu viu, fericit, incintat, va avea acces la ginduri frumoase, la speranta, la dragoste, la intelepciune, curaj si incredere in viata. Daca avem norocul sa ne aflam in cimpul electromagnetic al unei persoane aflate in stare de iubire neconditionata, vom putea experimenta o mutatie majora la nivelul mintii si al trairilor interioare in mod spontan. Ceva ne bucura, ceva ne place, ne simtim fericiti, indragostiti si nu stim de ce. Simtim prezenta unei frumuseti fara seaman, a unei bucurii fantastice, dar nu stim foarte clar ce anume vedem si ce anume determina aceasta stare. De fapt, este vorba despre capacitatea luminii subtile (nascuta din iubirea inimii) de a transmuta si regenera, de a vindeca mintea negativa si a ridica nivelul de constiinta al tuturor celor aflati in raza sa de actiune. Iubirea creeaza viata in jurul ei si comuta creierul de pe frecventele sale joase, de suferinta, frica, disperare si agresivitate pe frecventele inalte ale bucuriei si ale vietii. Capacitatea omului de a vedea mai multa speranta in viitor, de a avea mai multa incredere in sine, de a se bucura de viata si de toate frumusetile care ne inconjoara vin dintr-o mai puternica stare de conectare a noastra la energia inimii.

Pentru a ne apropia cit mai mult de viata si de puterea de transformare pe care ne-o daruieste inima, pentru a fi cit mai conectati la inimile noastre si a intelege cit de mult traim in iubire sau indepartati de ea, este suficient sa observam cit de mult avem puterea de a ne bucura. Ce disponibilitate avem pentru a ne simti fericiti in fiecare moment. Inima aflata in iubire alege sa perceapa partea plina a paharului gol si sa-si ia darurile chiar si din suferinti. Chiar si din cele mai dramatice pierderi. Inima ramine in iubire atita vreme cit fiinta noastra nu este inundata cu ura in fata situatiilor in care nu ni se implinesc dorintele, nu primim raspunsurile pe care le asteptam, nu avem acele lucruri despre care credem ca ne vor face fericiti. Iubirea ne ajuta sa ne iubim dusmanii si s-o facem fara nici un efort. Dar, pina ajungem acolo, este o cale lunga, pe care o putem parcurge alegind mereu si mereu sa ne simtim mai bine. Sa vedem partea frumoasa a unei zile intunecoase de toamna si partea de viata ascunsa in sosirea iernii. Abundenta ce se piteste sub zapezile inalte si darurile soarelui arzator. Si-n suferintele si-n pierderile noastre se ascund daruri asemeni celor amintite. Daca le putem primi, vom accesa mai mult energia inimii si vom umple de lumina viata si tot ce ne inconjoara.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Cum ne putem conecta mai mult la inimile noastre? - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 15KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#193

kipsing
Moderator
Postari: 812

Cum alegi intre suferinta si fericire?

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care este bine sa le retinem pentru binele nostru este acela ca, ori de cite ori traversam momente de viata dificile, avem o pierdere, sintem furiosi, disperati, deprimati, urim sau cine stie ce alta trairire negativa simtim, trebuie sa facem tot ce putem pentru a iesi cit mai repede cu putiinta din starea respectiva. A inhiba trairea, a nu recunoaste prezenta ei in interior, a o reprima, suprima sau a ne preface ca ea nu este reprezinta doar un drum catre a o alimenta si a o retine in noi. Avem nevoie sa ne recunoastem negativitatea, dar - in acelasi timp - sa alegem cit mai repede cu putinta iesirea din ea. Simplul fapt de a ne constientiza trairea negativa si a modifica perceptia asupra situatiei care ne-a declansat-o ne va ajuta instantaneu sa accesam un cimp ceva mai optimist, o perspectiva mai apropiata de viata si iubire asupra oricarui lucru sau situatii. De indata ce vom accepta propria traire, vom constientiza prezenta ei si ne vom gindi la lucrul care a declansat-o intr-un mod diferit, ne vom simti putin mai energici, mai plini de viata, mai curajosi si mai puternici in a accepta pierderile sau problemele vietii. De fapt, cimpurile energetice in care sintem atrasi reprezinta cimpuri care sprijina viata si constienta sau cimpuri care deprima viata si constienta umana. Informatiile existente intr-un cimp de deprimare, de lipsa de speranta, de apatie, de lipsa de curaj, pesimism si neincredere ne imprima ginduri de acest fel. Sintem sprijiniti atunci sa gindim deprimant, sa incurajam lipsa vietii si toate caracteristicile existente in acel cimp. Acolo accesam deprimarile lumii inconjuratoare, toata suferinta si teroarea existente in energia colectiva la care sintem conectati. De aceea Iisus a spus "Fericiti cei ce pling, caci a lor este imparatia cerurilor"! Asa cum a spus si "Fericiti cei saraci cu Duhul, caci a lor este imparatia cerurilor". Cei debusolati complet, cei pierduti in negriciunea suferintei umane, cei mai nefericiti dintre oameni traiesc nefericirile celor din jurul lor, cum aceia saraci cu Duhul nu sufera, nu genereaza negativitate mentala, sint fericiti neconditionat. In virtutea faptului ca noi ne putem conecta in fiecare moment la cimpuri diferite de atractie prin gindurile pe care le intretinem in minte, carora le dam realitate si crezare, avem optiunea exceptionala de a sesiza imediat momentele in care ne conectam la ceva neplacut. Orice stare de negativitate pe care o resimtim in interior este semnul prezentei unor vibratii care ne vor conecta la un cimp de suferinta, de furie, de ura, de respingere sau de orice altceva simtim. A alege imediat sa privim diferit situatia pe care o avem in fata, a alege sa observam partea buna a oricarui lucru negativ, a incerca sa ne vindecam de seductia de a suferi, a fi furiosi, a ne oferi luxul dreptatii ori al adevarului inseamna a alege conectarea la suferinta in locul conectarii la fericire sau la starea de bine. Cheia o reprezinta mintea proprie. Alegerea o facem prin mintea proprie si prin actiuni care ne ajuta imediat sa ne simtim mai bine, orice s-ar intimpla in jurul nostru.
---------------------------------------------------------------------------------

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#194

unic_k
Moderator
Postari: 893

dai cu banu'! (daca-l ai!

#195

kipsing
Moderator
Postari: 812

hmmm..., ma gandeam CUCArdul merge?

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#196

kipsing
Moderator
Postari: 812

Emotii care ne obliga sa le traim!

Emotiile, trairile, gindurile - tot ce simtim in interior - sint structuri iformationale, dar si energetice, in acelasi timp. Ele vibreaza la frecvente diferite, motiv pentru care le si simtim diferit( de exemplu, intr-un fel percepem frica si in alt fel percepem bucuria; fiecare dintre acestea ne dau un anume set de ginduri, specifice fiecarei trairi in parte). Nimeni nu stie in mod foarte clar - totusi - ce sint emotiile, gindurile si trairile noastre, desi cu totii putem observa ca, atunci cind sint in noi, ne conditioneaza comportamentul, atitudinile, faptele si reactiile. Ne determina si ne obliga, parca, sa le traim! De aceea multi opineaza ca trairile puternice se comporta ca niste entitati de sine statatoare, inteligente, puternice si capabile sa ne determine comportamentul. Ele exista intr-un plan non fizic, dar au efecte fizice asupra noastra (ne bate inima cu putere cind simtim teama sau intr-un moment de indragostire rosim, vorbim, cu dificultate sau nu putem vorbi). De obicei spunem ca emotiile "sint ale mele", deci le atribuim Eului sau aceluia ce credem ca sintem noi. Identificarea pe care o facem cu emotiile, cu trairile noastre, cu gindurile, cu tot ce simtim creeaza pe acela pe care-l numim "EU"! Ceea ce ne dorim in mod constient multi dintre noi este un proces de pozitivare a Eului, a trairilor, a comportamentelor, a atitudinilor si a faptelor personale. Simpla dorinta de a fi mai buni, mai iubitori, mai putin infricosati, mai curajosi, mai puternici, mai blinzi, mai intelepti si intelegatori poate antrena, in prima faza, fortele inconstiente negative din interiorul nostru. Refuzul omului de a accepta negativitatea in existenta proprie, alegerea sa de a curata rautatea, ura, lipsa de integritate, slabiciunea sau orice alta stare negativa "trezeste" monstrii impinsi in inconstient. Este foarte cunoscut acest fenomen in viata oricarui om obisnuit care decide sa mearga la biserica, dar de indata ce ia decizia de a se ruga, de a se apropia de Dumnezeu, incep sa curga peste el necazurile cu mai mare sirg. Marii iluminati numesc aceasta perioada "atacurile Egoului"; ei isi sfatuiesc discipolii sa reziste oricaror atacuri, oricaror situatii dificile de viata care le pun la incercare puterea de a ramine in iubire, in lumina si-n staruinta de a urma valorile divine. In principiu, orice om trece prin astfel de incercari si, intotdeauna ele au la baza "lupta interioara dintre fortele luminii si cele ale intunericului"! Inteleptii, ca si preotii ii sfatuiesc pe oameni sa depaseasca dificultatile vietii prin rugaciune, prin insistenta in a merge pe calea binelui, prin decizia ferma de a urma lumina si iubirea. Este foarte curios sa observam faptul simplu ca, de cite ori avem o problema de viata, ceea ce ne chinuieste cu adevarat se afla in mintea si in sufletul nostru! Deci, nu evenimentele din afara sint problema, cit structurile informationale si energetice ce se dezvaluie in interiorul nostru in fata oricarei probleme.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Emotii care ne obliga sa le traim! Emotiile - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 51.4KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

#197

dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

Exista in oameni o placere masochista care ii face ca atunci cand se gasesc in momente minunate sa inceapa sa le analizeze. De ce ma simt bine? Care au fost conditiile ce m-au dus la trairea acestor clipe fantastice? De ce ma simt atat de bine si totusi nu am motive palpabile care sa sprijine senzatia ? Ba dimpotriva, ma simt minunat cand ar trebui ca senzatia sa fie de vinovatie...

Cand suferim e simplu. Suferim pentru ca altul a facut sau a dres. Pentru ca situatia este de rahat. Pentru ca e frig. Pentru ca e cald. Si mai ales pentru ca nu am fost in stare sa ne luam Toate masurile de siguranta pentru a nu ajunge asa.

Si totusi, ce mecanism ne face ca de fiecare data cand toate merg minunat sa ne intrebam : oare cat o sa dureze de data asta ? Si mai apoi... stiam eu ca o sa fie doar atat...

Suntem fericiti si trebuie neaparat sa gasim un « vinovat » pentru asta. Suntem tristi si categoric nu din vina noastra. Oricare ar fi emotia suntem in permanenta la vanatoare de etichete. De concluzii. De drumuri deja umblate. Si fereasca Sfantul ca ele sa nu se aseze perfect pe sabloanele construite cu atat de mult efort si in atat de mult timp.

Cred ca nu exista frustrare mai mare decat aceea in care realitatea, daca vrei sa o vezi, iti da peste cap toate regulile si principiile dupa care te-ai ghidat pana atunci. Ca simti desi nu vrei sa simti. Ca nu simti si ti-ai dori sa o faci. Ca plangi si ai vrea sa razi. Ca esti nervos si ca ai prefera calmul.

Oricare ar fi emotia pe care o traversam ea este doar atat. Emotie. Senzatie. Stare.
Traieste-o. Gust-o si mai lasa dracului analizele. Nu e nimic de analizat. E viata.

Traieste-o !

Everyday is a new day
Im thankful for
Every breath I take
I wont take it for granted (I wont take it for granted)
So I learn from my mistakes
Its beyond my control
Sometimes its best to let go
Whatever happens
In this lifetime
So I trust in love (so I trust in love)
You have given me
Peace of mind…

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

#198

unleashed
Pe lista neagra
Postari: 667

fara sa comentez postarea...doctore, cat de bine a putut sa pice acest wallpaper!!!...pur si simplu genial!...multzumesc din suflet!

#199

dr.white
Radio Whiteheaven Original
Postari: 4274

ma bucura cuvintele tale ! Enjoy, dear!

_______________________________________
Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere! ...
VIZITEAZA SI ASCULTA WHITEHEAVEN RADIO

#200

kipsing
Moderator
Postari: 812

Pentru ce alergam si ne zbuciumam? Pentru o noua stare de asteptare, pentru un alt fel de a astepta altceva. A astepta la semafor, in circiuma, pe malul marii. A astepta sub ceasul romantic de la Universitate sosirea unei iubite si apoi momentul primei "intilniri de dragoste carnala", apoi a astepta un copil, o alta virsta, un alt an, un alt Paste si alt Craciun. Existenta este un exercitiu de asteptare. Ce facem noi, oare, afara de a trai iluzia de creatori, cind ne miscam doar pentru a avea o noua si mult mai palpitanta imagine a asteptarilor noastre? Printre miscarile brauniene ale existentei intrezarim un soi de ordine a asteptarii, care face din timp o "busola debusolanta" si din realitate o iluzie si mai debusolanta. Parca ce-i atit de greu sa-ti dai seama de starea ta de asteptare, in care ti se cer prea multe, cind nu trebuie decit sa ai rabdare? Cind rabdarea capata sens si valoare, asteptarea se face iluzie si realitatea se dilata, pentru a cuprinde in ea bucuria capatului de drum. Toata viata alergam dupa "capete" de drum; dupa capatul zilei, dupa capatul noptii, dupa capatul universului, al Pastelui, al Craciunului, al concediului sau al sezonului de munca. Si orice capat este doar o mica gara pentru adolescenti, care redevin batrini sau adulti imediat ce incep sa astepte alt capat. Acest destin de "cautatori si calatori prin asteptare" face ca timpul sa circule pe bulevardul inimilor noastre in sensuri diferite si complet formale. Timpul nu mai are doar un sens, nu mai bate saua doar spre viitor, caci asteptarile noastre ne fixeaza, adesea, in trecut, ca intr-un Titanic scufundat de multa vreme si ne cara cu vibratii fantasmagorice intr-un prezent in care clipele au dimensiuni de furnica ori dimensiuni de giganti. Asteptarea este timp si timpul este rabdare sau nerabdare nabadaioasa, care ne face sa credem ca numai suferind avem dreptul sa asteptam fericirea. De fapt, noi credem ca asteptam evenimentele (si obiectele prin care ele apar) in sine: un tren sau schimbarea culorii semaforului sau sfirsitul unei sarbatori si inceputul unei vacante. De fapt, asteptam emotiile, sentimentele pe care toate acestea le contin. Asteptarile noastre se implinesc intotdeauna, chiar daca noi credem ca ele ne joaca feste, ne amagesc si ne ocolesc. Cind ne dorim o casnicie minunata, dar ne este frica de o casnicie cu dimburi crete, noi asteptam dimburile prin starea de frica. Si frica este un fel de a astepta evenimentul de care ti-e frica. Si indoiala este un fel de a astepta doua variante ale aceleiasi monezi. De aceea in viata ar trebui sa ne comportam si sa ne simtim precum calatorii care merg cu un tren. Sa invatam ca-n asteptarea disciplinata se ascunde rabdarea de a ajunge la destinatie si certitudinea calatoriei noastre placute. Nu ne putem schimba viata daca nu schimbam felul nostru de a astepta. Daca nu devenim calatori buni si dornici sa inteleaga valoarea si sensul inalt si adinc al rabdarii. Caci nu ajungem in acelasi timp de la Bucuresti la Craiova si de la Bucuresti la Londra. A aprecia corect distantele si a astepta disciplinat sa ajungi la destinatie: iata secretul calatorului prin viata, prin dragoste, prin razboi, prin zile si prin orice fel de sarbatori.

MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) - Pentru ce alergam si ne zbuciumam? Pentru o noua - DIVERSE — MOZAIC,ALAMBIC,....(si_ar putea continua!) ;) – poza de kipsing, in DIVERSE · 4.1KB

_______________________________________
Ca sa inveti sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. (Seneca)

Pagini: 1 ... 5 6 7 8 9

Mergi la